D'ale Claudanului

Daniela Zeca Buzura: "Televiziunea va face o surpriza beneficiarilor, printr-o noua adaptare!"

2011-12-12T12:43:00.000-08:00

Am citit saptamana trecuta ca analistii de la Credit Suisse i-au mai dat televiziunii cinci ani. Dupa acesti cinci ai, televiziunea isi va intampina finalul. Printre cauzele disparitiei s-ar numara, printre altele, tinerii si noile dispozitive tehnologice, dar si dezinteresul abonatilor in a plati serviciile prin cablu.

Stefan Anninger de la Credit Suisse sustine ca in 2012 numarul abonatilor pentru serviciile TV va scadea cu 200.000. "Sa tinem cont ca, din cele 1,8 milioane de cladiri construite anul trecut, doar 16,9 % au fost conectate la serviciile de televiziune prin cablu", arata un raport, citat de zf.ro.

M-am gandit la faptul ca eu, una, am renuntat la televizor inca din 2010 si ca intr-o situatie asemanatoare cu a mea se afla multi prieteni si amici de-ai mei. Incotro ne indreptam, deci?

Eram curioasa ce parere are dna. Daniela Zeca Buzura, directorul TVR Cultural, despre afirmatiile celor de la Credit Suisse. Si cum astazi am fost pe la dumneaei pentru a-i lua un interviu, nu m-am putut abtine si am rugat-o sa ma lamureasca. Iata o parte din raspuns.

"Se vorbeste despre disolutia televiziunii cam de un deceniu incoace. Televiziunea va face o surpriza beneficiarilor, printr-o noua adaptare, pentru ca nu va mai fi sacra televiziune care pune o cortina de sticla intre cel care priveste si cel care emite, ci va fi o televiziune la cerere, utilitara, privita distributiv, selectionat. Cred ca, de fapt, este vorba de o drastica repozitionare, nu de o dispartitie. Aceasta repozitionare o aduce, pe de-o parte, intregul sistem de facilitati al digitalizarii si, pe de alta parte, propria noastra gandire, despre care nici nu ne dam seama ca e formata de doua decenii incoace, aproape, in fata tastelor computerului, pe niste segmente negru-alb, in fata unui ecran care raspunde si reactioneaza. Da, televiziunea va pierde din sacralitate si asta nu-i simplu. Asa-zisele vedete vor fi, din ce in ce, niste produse consumabile, dar televiziunea nu va muri prin asta. Doar se va produce altfel"- Daniela Zeca Buzura.

Lifturile de la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti...

2011-11-03T08:56:00.000-07:00

Saptamana trecuta am ajuns pentru prima oara la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti (SUUB). Aveam reportofonul in geanta, trebuia sa fac un interviu. Mi-ar fi placut sa am si un aparat foto la mine. Pe bune. Oricum, prima intalnire cu SUUB nu a fost nici pe departe una placuta. Lasand la o parte faptul ca urasc spitalele de cand ma stiu, m-am socat la propriu cand am vazut aglomeratia de la lifturi.

Auzisem de lifturile buclucase ca doar au fost subiectul unui reportaj delicios realizat de colega mea Alexandra. Il puteti vedea aici.

Dimineata fiind, eram buimaca. In plus, nu aveam nici ochelarii la indemana. Cert e ca vazusem vreo doua lifturi de capacitate mare si vreo doua de capacitate mica. M-am dus la alea din urma, ca acolo nu era coada. Mi s-a parut mie dubios ca toti pacientii se inghesuiau la celelalte, dar in sfarsit...

Coboara liftul la parter, si fericita, dau sa urc inauntru. Ma ia liftiera la intrebari:

- Sunteti cumva medic?

- (ridic o sprinceana) Poftim?

- (cu o voce taioasa) Sunteti cadru medical?

- (ridic a doua sprinceana, incerc sa nu ma enervez) Nu, nu sunt medic.

- (cu un zambet de satifactie) Va rog sa poftiti afara din lift. Este doar pentru medici.

Incurcata, m-am scuzat si am iesit afara din lift.

Trebuia sa ajung la etajul 9. " Doar n-o sa urc noua etaje", mi-am zis.

M-am asezat in fata liftului care ducea la etajul 9. Alaturi de mine, alti 20 de oameni. Toti galagiosi. La un moment dat a aparut un nene in scaun cu rotile. Nu au trecut mai mult de doua minte si a inceput sa se ia la cearta cu o doamna. Si apoi au sarit si altii la cearta.

Pff, parca eram la nebuni. Am remarcat insa ca deasupra liftului scria mare: "LIFT PENTRU MASA". Bineinteles, cuvantul masa are cateva intelesuri, dar eu, in situatia de fata l-am categorisit ca masa = oameni multi.

Asadar, sunt lifturi pentru medici si lifturi pentru masa. Foarte dragut! Mi-am amintit ca pe vremea cand eram in liceu, existau scari pentru profesori si scari pentru elevi. Si fereasca sfantu daca erai prins ca circuli pe scarile destinate profesorilor. Riscai sa ajungi la director si sa te trezesti cu vreo sanctiune. Asta se intampla prin 2004.

Revenind la lifturile de la Municipal, tre' sa va spun ca am asteptat 10 minute ca liftul sa coboare la parter. Si cand a ajuns la parter nu si-a deschis usile. A urcat din nou. Asa ca mai adunati alte cateva minute la operatiune. Mda, am avut de asteptat 15 de minute ca sa ajung la etajul noua. Era mai simplu daca urcam pe scari, dar cum nu sunt o fire sportiva, am asteptat...si am asteptat...Invatatura de minte :-))

In orice caz, SUUB o fi el spital de categoria I, da' pe bune ca lifturile alea chiar au o problema....

Viata mea fara FaceBook

2011-10-13T07:14:00.000-07:00

Astazi am luat o decizie cel putin ciudata, dar care m-a facut sa zambesc in momentul in care am apasat butonul DEACTIVATE. Dupa cum se intelege deja din titlul acestui post, am hotarat sa renunt la contul de FaceBook, pe care timp de doi ani l-am crescut de asa maniera incat ajunsesem sa am 1.500 de persoane in lista de prieteni.

Primele ore fara FaceBook sunt, la fel ca si decizia luata azi fara a sta prea mult pe ganduri, destul de ciudate. M-am obisnuit cu e-mailul invadat de notificari ce apartineau celor 1.500 de persoane pe care le aveam in lista - evenimente, comentarii, mesaje etc. Si, sincer va spun ca e prima oara dupa multe luni in care nu am sters sute de mailuri din casuta de yahoo.

Nu stiu daca voi renunta in totalitate la contul de FB, dar voi face un experiment. Macar in prima faza. Vreau sa vad cat pot rezista fara FaceBook, retea pentru care simt eu ca am dezvoltat o adictie. Am si LinkedIn, am si Twitter, dar parca niciuna dintre ele nu e ca un drog. In plus, am ajuns la concluzia ca FaceBook e time consuming!

Exista, din cate am inteles, setari prin care sa primesc un mail odata la o saptamana, ca un fel de newsletter, dar nu am cautat optiunea respectiva si nici nu intentionez. As vrea ca experimentul asta sa-mi demonstreze ca pot duce o viata si fara FaceBook.

Ce-am mai facut prin luna august...

2011-09-06T02:27:00.000-07:00

Va povesteam aici de Forumul Romania Juna (organizat de Liga Studentilor Romani in Strainatate), un eveniment remarcabil, in opinia mea. Impreuna cu alti 15 oameni extraordinari, am incercat sa definesc o directie a Romaniei pe termen scurt, mediu si lung pentru sistemul sanitar. Deloc simplu, as spune, luand in calcul starea actuala a sistemului mentionat, caruia nu i se acorda nici pe departe atentia cuvenita.

Ulterior evenimentului, mi s-a adresat de cateva ori intrebarea "Si puteti voi sa schimbati ceva?". Putem, normal ca putem! O sa vi se para ciudat, dar am gasit o serie de masuri constructive pe care ni le asumam si pe care le vom implementa in perioada urmatoare. Sigur ca sprijinul persoanelor/ institutiilor interesate sa contribuie intr-un fel sau altul la schimbarea unui sistem ce functioneaza pe "avarii" este binevenit si chiar indicat!

De asemenea, precizez ca m-am saturat de vocile nemultumite ce contesta evenimentele precum FRJ, dar care atunci cand vine vorba de pus umaru' la treaba, se fofileaza ori fac 10 pasi inapoi. Cu greu m-am abtinut sa nu scriu (macar pe blog) despre cum a fost, de fapt, la forum. Am citit / vizionat cam tot ce a aparut prin media dupa 12 august pe seama FRJ. Dar, fiind direct implicata, nu am vrut sa ma abat de la un principiu la care tin mult din punct de vedere profesional: obiectivitatea.

Prin urmare, nu intentionez sa intru in amanunte sau polemici pe acest subiect. Ce merita sa stiti este ca cei aproape 200 de invitati romani, veniti atat din tara, cat si din strainatate, au o experienta de-a dreptul de invidiat si stapanesc incredibil de bine domeniul in care lucreaza/ studiaza. Mai vreau sa stiti ca in cele trei zile de forum s-a lucrat intr-un ritm nebun, iar rezultatele prezentate la concluziile preliminare si la cele finale pe mine personal m-au uimit - idei de proiecte, optimism, entuziasm. Probabil ca asa se intampla atunci cand pui laolalta oameni pasionati de ceea ce fac! A fost creionata o altfel de Romanie, in care toti am vrea sa traim.

Nota: Veti putea vedea un prim rezultat al muncii noastre zilele astea, cand va fi publicat raportul Forumului Romania Juna.

Fonduri structurale europene? Da!

O problema identificata de toate grupurile de expertiza de la FRJ a fost rata mica de absorbtie a fondurilor sturcturale. Proiectul la care am participat la sfarsitul lunii august a venit la fix, pentru ca am reusit sa imi imbunatatesc cunostintele cu privire la modalitatile de accesare a controversatelor fonduri europene. Seminarul de informare pentru jurnalisti sustinut de Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri m-a facut sa inteleg de ce multi se impiedica pe drum si renunta sa mai acceseze bani europeni.

Drumul parcurs de proiecte este unul sinuos - aprobare (hartogarie multa), implementare (cea mai dificila etapa), corectiile financiare (majoritatea proiectelor sufera asemenea corectii) si in final, monitorizare pentru 3 - 5 ani (exista un mare risc ca banii sa fie retrasi in conditiile in care proiectul nu-si dovedeste sustenabilitatea) . Nu pot decat sa ii felicit pe cei care au beneficiat de fonduri structurale pana acum!

Era un mit - acela ca informatia referitoare la apelurile (open call-urile) pe diverse operatiuni/ axe prioritare din Programele Operationale nu este transparenta. Ei bine, nu e chiar asa. Ea exista, e cat se poate de publica, doar ca se pierde intr-un hatis de informatii pe care cei neavizati nu le inteleg pe deplin. Efortul merita insa, motiv pentru care promit sa scriu un post amplu despre accesarea fondurilor structurale prin intermediul Programului Operational POS CCE (Minind). E pacat sa nu le accesati atata timp cat detineti experienta si rabdarea necesare!

Happy birthday to me!

Ah, si tot prin luna august a mai existat un eveniment destul de important. Am implinit un sfert de secol!

Balada Claudiei

2011-08-17T01:52:00.000-07:00

Inainte sa particip la Forumul Romania Juna, despre care puteti citi aici, m-am inscris la un workshop de jurnalism narativ sustinut de Cristi Lupsa (editorul DoR). Intr-una din zile am fost nevoite sa discutam cu o colega si sa scriem o mica povestioara despre ea. Alexandra, copywriter de meserie, a ales isi structureze textul intr-o balada - pe care va invit sa o cititi mai jos. Este despre mine si e foarte faina! Multumesc, Alexandra, pentru surpriza placuta! :-)

"Balada Claudiei"

de Alexandra Munteanu

Sa imi fie cu iertare

N-am a spune lucru mare

Ca in doar 10 minute

Nu ai cum sa afli multe

Doar de scoala-jurnalism

'n timpu' liber-activism

Si salariul ei lunar

Vine de la un ziar

De natura medicala

Pus pe net, nu scos pe coala

De doi ani sa fie scrie

Si invata meserie

De loc e din Timisoara

Da' a batut toata tara

Ca sa vina-n capitala

Sa mai faca niste scoala

E mandra ca-i banateanca

Zi-i o data ardeleanca

Si sa vezi atunci morala

Nu mai zici si-a doua oara

La sfarsit, chiar cand sa plece

Cam pe la minutul 10

Un ID de mess mi-a dat

Poate-om mai sta la un chat

Si-am aflat ca-i mare fan

Un portar de-i capitan

Iker, ala al lu' Casilass

De-l iubeste muchas ninas

Si de-aici pan' la metro

Asta e ce-am aflat io!

Adriana are o forma rara de cancer la numai 25 de ani. Are nevoie de ajutorul nostru

2011-07-26T01:32:00.000-07:00

Am cunoscut-o pe Adriana in urma cu cateva luni, cand trebuia sa fac un material cu doi pacienti, voluntari in Asociatia Little People Romania si membri ai Clubului Temerarii. Adriana a fost unul dintre cei doi intervievati. Trebuie din start sa va spun ca in viata mea nu am avut emotii mai mari la un interviu, nici macar atunci cand am stat de vorba cu oameni sus pusi in societatea romaneasca - politicieni, academicieni, profesori unversitari, etc.

Am fost de-a dreptul uimita cand am aflat ca Adriana este colega cu mine. Nu-mi amintesc sa o fi vazut vreodata la etajul 5 din cladirea de birouri unde lucrez. Conversatia noastra a debutat cam asa:

- Si...lucrezi undeva in momentul de fata?

- Da, sunt redactor la NCH.

- La NCH? La Electroaparataj?

- Da, lucrez la cinemagia.ro.

- Oau, tu vorbesti serios? Si eu tot acolo lucrez, dar la alta publicatie.

*Am zambit amandoua si eram multumita pentru a am reusit sa sparg gheata dintre noi.

"Sunt un om extraordinar de optimist"

Adriana este o persoana foarte optimista. In momentul in care s-a intalnit cu mine tocmai aflase ca boala a recidivat. Dar era fantastic de optimista. Voia sa apeleze la medicina alternativa pentru a nu-si mai supune corpul la tratamente dure precum chimioterapia ori radioterapia. Din pacate, am citit in presa zilele trecute ca a suferit in urma cu putin timp o a treia interventie chirurgicala.

Este, in schimb, nevoie de o a patra operatie. Forma rara de cancer pe care o are Adriana nu poate fi tratata in Romania, ci doar la clinicile de specialitate din Germania sau Turcia. Bineinteles, costurile sunt semnificative - intre 40.000 si 70.000 de euro, bani de care Adriana nu dispune in momentul de fata.

"Cancerul la 25 de ani, cea mai tare experienţă a vieţii mele"

Publicatia la care lucreaza a initiat insa o campanie pentru strangerea sumei respective, iar presa deja a inceput sa scrie articole pentru ajutorarea colegei mele. Chiar azi de dimineata, am vazut ca prietena mea Alexandra Jeles de la Romania libera a scris despre Adriana:

Cancerul i-a schimbat radical viaţa, dar nu în rău aşa cum ar crede toată lumea. „Faptul că m-am îmbolnăvit de cancer este cea mai "tare" experienţă a vieţii mele. M-a făcut să apreciez altfel viaţă, am devenit un om mai bun şi mai profund, am început să dau atenţie lucrurilor mici pe care înainte nici nu le observam şi să mă bucur de ele. Nu mai spun niciodată că mă plictisesc, că sunt obosită, nu mă mai supăr pentru lucruri mărunte. Am cunoscut nişte oameni minunaţi, care mi-au schimbat viaţă", i-a marturisit Adriana Alexandrei, intr-un material pe care il puteti citi in intregime AICI.

Mai multe informatii despre povestea Adrianei Cuta gasiti AICI.

Contribuie cu o donatie pe numele Ioana Adriana Cuţa prin unul din modurile de mai jos:

Sună şi donează la unul din numerele:

0900.900.230 (donezi 2 Euro)

0900.900.232 (donezi 5 Euro)

0900.900.234 (donezi 8 Euro)

Transfer bancar într-unul din conturile:

RO72RZBR0000060009593270 (lei)

RO38RZBR0000060013717255 (euro)

deschise la Raiffeisen Bank.

Info despre cont AICI.

Avem nevoie de "schimbare"! Dezbatem Sanatatea la Forumul Romania Juna

2011-07-20T01:52:00.000-07:00

Cei doi ani si jumatate de contact permanent cu sistemul sanitar, dar si toate neregulile pe care le vad, zi de zi, in interiorul acestuia, m-au determinat sa ma inscriu la un proiect foarte interesant - Forumul Romania Juna, organizat de Liga Studentilor Romani din Strainatate (LSRS).

Despre eveniment am aflat de la draga mea prietena, Cristina Ghenoiu, doctorand in biologie celulara la prestigioasa Universitate Cornell din Statele Unite ale Americii. Cris este laureata din acest an a Galei LSRS, eveniment in cadrul caruia a obtinut Marele Premiu pentru rezultate academice exceptionale. Am avut ocazia sa ma imprietenesc cu ea cand a revenit in tara, fiind invitata la prima editie a TedX Youth Bucharest in calitate de speaker. Le-a vorbit tinerilor despre cercetarea sa din zona cancerului si a tras un semnal de alarma cu privire la aceasta boala care face ravagii in Romania, mai ales in randul femeilor (cancerul de col uterin este prima cauza de deces, dar este o boala evitabila, in conditiile in care este depistata la timp si tratata corespunzator).

Romania este fruntasa la capitolul decese evitabile
Contactul meu cu reprezentantii asociatiilor de pacienti - pe hemofilie, pe boli rare, pe cancere, pe infertilitate, pe oncopediatrie - mi-a dat mereu de inteles ca nevoile lor nu sunt nici pe departe satisfacute de deciziile institutiilor aflate in "fruntea" Sanatatii - fie ca vorbim de CNAS, MS, etc. Incidentele diverselor boli pe care medicii le prezinta la conferintele de presa ma ingrozesc aproape de fiecare data.

"Din cele 18 tari de alerta pentru tuberculoza in Europa, Romania ocupa locul 12, ceea ce inseamna ca reprezentam un motiv de ingrijorare pentru comunitatea europeana. In plus, in regiunea Europa, ocupam un loc cinci rusinos", scria intr-un articol prietena mea Mira.

Nici la capitolul boli cardiovasculare nu stam mai grozav, ba din contra. "In Romania, bolile cardiovasculare nu numai ca se mentin de multi ani ca prima cauza de mortalitate, dar in ultima perioada, s-a inregistrat cresterea incidentei acestora. Astfel, aproximativ 40 din 100 de persoane examinate sufera de boli cardiovasculare, conform unui studiu realizat de catre Societatea Romana de Cardiologie", scriam ieri aici. Asta ca sa nu mai spun ca ocupam un loc fruntas in Europa in ceea ce priveste mortalitatea prin BCV - unii specialisti spun ca suntem pe locul 3, altii ca ne situam pe locul 4.

Avem epidemie de diabet zaharat de tip II
In luna mai a acestui an am fost invitata, pentru al doilea an consecutiv, la Congresul National de Diabet zaharat, Nutritie si Boli metabolice de la Sibiu. Am aflat de la prof. Radu Lichiardopol ca Romania se confrunta in momentul de fata cu o epidemie de diabet zaharat de tip II. "In Romania, datele arata ca in anul 2010 au fost tratati un numar de 564.896 de pacienti diagnosticati cu diabet zaharat, iar in 2011 estimarile depasesc 590.000", a explicat fostul presedinte al Societatii Romane de Diabet zaharat, Nutritie si Boli Metabolice. Mai multe informatii puteti gasi aici.

Problema este ca in aceste situatii mentionate mai sus, inevitabil apar si complicatiile. Drept urmare, cei care sufera de diabet prezinta riscuri de boli cardiovasculare si netratati, pot muri. Mai precis, "circa 70-80% dintre diabetici mor din cauza bolilor cardiovasculare, motiv pentru care trebuie stopata cresterea numarului cazurilor de diabet si aparitia complicatiilor", scria aici Alexandra, redactorul sef PaginaMedicala.ro.

Efectul domino, am putea spune. Stilul de viata contribuie enorm la dezvoltarea unor boli precum BCV, diabet si evident, obezitatea. Problema este ca desi statisticile sunt ingrijoratoare, guvernantii nostri aloca cei mai putini bani pentru Sanatate - doar 3,4% din PIB. Un procent incredibil de mic, comparativ cu alte tari din Uniunea Europeana unde, intre paranteze fie zis, suntem si noi "membri" din 2007.

Oricum, concluzia e clara: AVEM NEVOIE DE SCHIMBARE IN SANATATE. Cei de la putere au ales sa nu investeasca in cele mai importante domenii, indeosebi pe timp de criza financiara: Sanatate, Educatie si Cercetare/ Inovatie. Il intrebam intr-un interviu pe cercetatorul Dan Duda (Harvard Medical School), fratele ASR Principele Radu ce parere are referitor la aceasta situatie si cum comenteaza. Stiti ce mi-a raspuns? "Nu doresc sa comentez deciziile politice din Romania". Interviul in intregime il puteti citi aici.

Romania si sistemul ei sanitar "bolnav"
Da, din pacate, politicul alege sa nu investeasca in Sanatate. Toti spun: ai oameni sanatosi, ai productie => economia tarii este una prospera. Ai oameni bolnavi, ei devin pacienti asistati si costurile ce se impun pentru societate sunt imense. Extrem de adevarat.

Nu de putine ori am participat la evenimentele organizate de Asociatia Nationala Hemofilicilor din Romania (ANHR). Este una dintre asociatiile de care am prins mare, mare drag pentru taria cu care isi sustin punctul de vedere. (Hemofilia este o boala hematologica genetica care afecteaza cu precadere barbatii. Aceasta apare cand sunt mosteniti factori ai coagularii anormali, facandu-i inacapabili sa functioneze normal).

"Dorim sa convingem autoritatile de un lucru foarte simplu. Noi, pacientii cu hemofilie, nu vrem sa ajungem asistati. Vrem sa muncim, sa fim contribuabili, platitori de taxe. Un hemofilic tratat corect este o persoana sanatoasa, in acceptiunea definitiei date de Organizatia Mondiala a Sanatatii", imi explica aici dl. Nicolae Oniga, presedintele ANHR.

In ciuda campaniilor de informare si constientizare, in ciuda semnalelor de alarma trase de colegii mei din presa prin diverse materiale jurnalistice, nu s-a concretizat nimic. Vocea lor nu se face inca auzita la nivelul institutiilor ce conduc Sanatatea in Romania. Iar hemofilicii nu sunt putini la numar, ci sunt peste 2000 in toata Romania. Totusi, eu cred ca putem face mai mult pentru ei si pentru ceilalti pacienti! La final, beneficiarii actului de Sanatate sunt nimeni altii decat pacientii. Si, fie ca ne place, fie ca nu, toti ajungem pacienti la un moment dat in viata.

Avem nevoie de schimbare in Sanatate?
Bineinteles ca da. Incepusem acest post povestindu-va despre un eveniment absolut necesar - Forumul Romania Juna. Scopul evenimentului este de a defini directiile principale de dezvoltare ale Romaniei pe termen lung (2010-2030), din perspectiva tinerilor romani educati la cel mai inalt nivel. Este primul efort major al generatiei noastre de a-si asuma constructia propriului viitor. Este important sa luam atitudine atata timp cat guvernantii nostrii nu fac altceva decat sa-si vada propriul interes si sa bage banii intr-o gaura neagra fara fund numita, spun eu, buzunar. A venit timpul ca noi, tinerii, sa contribuim la schimbare!
Romania Juna - inainte, impreuna!

Gala Societatii Civile 2011 si-a desemnat castigatorii

2011-06-10T06:30:00.000-07:00

Aseara am participat, pentru prima oara, la Gala Societatii Civile. Multe asociatii neguvernamentale foarte dragi mie au fost fie inscrise in competitie, fie premiate. Iar pentru cele din urma m-am bucurat fantastic de tare, pentru ca au dezvoltat proiecte minunate, investind suflet si munca in ele. Si evident, timp!

Marinimia acestor oameni extraordinari este greu de descris in cuvinte. Nu sunt platiti pentru ceea ce fac si isi rup din timpul liber pentru a-si ajuta semenii. Nu pot decat sa imi declar oficial admiratia fata de voluntarii care fac proiecte ca cele premiate aseara posibile.

Va spun sincer ca timp de doua ore si ceva, am trait cu impreisa ca nu ma aflu in Romania...M-a trezit la realitate o remarca a lui Radu Cosarca: "Atunci cand vezi ce se poate face cu bani atat de putini, nu ai cum sa nu te intrebi ce se intampla cu banii aceia muuuuulti din bugetul statului...?!" Touche!

Salveaza Vieti, Asociatia Little People Romania si SOS Infertilitatea, trei dintre asociatiile dragi mie despre care v-am povestit la inceput, au fost premiate cu locul 1 la mai multe sectiuni. Bravo lor! Mai jos, cateva fragmente dintr-un articol redactat azi:

"Marele Premiu a revenit Asociatiei Salveaza Vieti pentru campania "Nu ma ignora", initiata in decembrie 2010. Proiectul a avut ca scop infiintarea unui Centru de Excelenta in Tratarea Cancerului, la Spitalul Louis Turcanu din Timisoara. In numai cateva luni, ONG-ul a reusit sa colecteze 1.100.000 de euro pentru copiii bolnavi de cancer.

"Practic, au fost depasite si asteptarile noastre. Daca acest premiu arata succesul campaniei, bucuria mea va fi atunci cand acesti bani chiar vor fi in folosul copiilor", a explicat aseara Carmen Uscatu, presedinte Salveaza Vieti.

De asemenea, "Nu ma ignora" a castigat premiul I la categoria Sanatate din cadrul Galei Societatii Civile, alaturi de Fundatia Sfanta Irina, pentru proiectul "Hospice Sfanta Irina - o provocare pentru fiecare", care a beneficiat de recunoastere pentru a treia oara.

La sectiunea Sanatate au primit distinctii si Salvati Copiii si Fundatia pentru SMURD, clasate pe locurile doi, respectiv trei.

Little People Romania - locul I la Servicii si Asistenta sociala

Asociatia Little People Romania a castigat premiul I la sectiunea Servicii de Asistenta sociala gratie proiectului "Temerarii stiu ca se poate - Poti si tu!".

"Recuperarea tinerilor in urma unui tratament este intotdeauna o mare provocare. Astfel, menirea noastra este sa organizam proiecte prin care ei sa se reintegreze in activitatile zilnice. Spre exemplu, asa a aparut si Clubul Temerarii, prin intermediul caruia furnizam tinerilor informatie medicala, asistenta de calitate, dar mai presus de toate, speranta", a declarat pentru PaginaMedicala.ro Katie Rizvi, vicepresedintele Asociatiei Little People Romania.

Grija si sprijinul oferit copiilor si adolescentilor care lupta impotriva cancerului reprezinta o prioritate pentru Asociatia Little People Romania inca din anul 1996.

Asociatia SOS Infertilitatea, dublu premiata la gala

Asociatia SOS Infertilitatea a castigat ambele categorii la care s-a inscris in competitie: Apararea drepturilor individuale si Eficienta. Organizatia a reusit sa introduca un act normativ prin care "infertilitatea este recunoscuta ca fiind o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei si a evolutiei demografice a Romaniei".

"Asociatia SOS Infertilitatea se bucura sa constate ca vocea societatii civile, a cetatenilor, a contribuabililor a fost ascultata! Principala noastra revendicare este pe cale de a deveni o realitate, cetatenii romani hipofertili platitori de asigurari de sanatate vor beneficia de sprijinul statului in lupta lor cu bolile care ii impiedica sa devina parinti", au declarat reprezentantele SOS Infertilitatea.

Datorita asociatiei, cuplurile infertile pot depune dosare pentru a intra in subprogramul de Fertilizare in Vitro si Embriotransfer incepand cu 15 iunie 2011." Sursa: PaginaMedicala.ro

La Gala Societatii Civile 2011 au fost inscrise 193 de proiecte, jurizate de 70 de specialisti.

Rectoratul UVT "joaca" alba - neagra cu o facultate

2011-06-07T10:59:00.000-07:00

Astazi am aflat cu stupoare ca Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii din cadrul Universitatii de Vest Timisoara va fi desfiintata. De la bun inceput merita precizat ca facultatea in cauza are, indubitabil, cei mai multi studenti din toata universitatea (exceptie ISE si Dreptul; poate Literele), date fiind sectiile din componenta: Jurnalism, Stiinte Politice, Stiintele Comunicarii, Publicitate, Filosofie.

Anul trecut citeam un articol in care se vorbea despre un oarecare paradox existent la nivelul acestor facultati/specializari: produc mii de absolventi care nu pot fi inserati pe piata muncii Media/Comunicare/Advertising din cauza crizei si a valului de restructurari din ultimii doi ani de zile. In ciuda previziunilor sumbre facute de specialistii din aceste domenii, tendinta tinerilor liceeni este de a se orienta spre astfel de meserii "creative".

Planul diabolic - desfiintarea facultatii. Treptat, dar cu zel.

Din pacate, principiul romanesc "daca ceva functioneaza, hai sa stricam" este aplicat de unii oameni care conduc structuri educationale de inalt nivel. Meteahna romanului, as zice. Acum, eu nu-l cunosc pe domnul rector Talpos de la UVT, pentru ca nu am avut placerea de a-l intalni cand studiam si lucram in Timisoara. Dar se pare ca dumnealui duce misiunea fostului rector Ioan Mihai mai departe - desfiintarea facultatii.

Planul diabolic, cum l-a denumit azi cineva pe FB, a inceput de prin 2006, cand eram si eu studenta in Timisoara. Fericita ca am intrat la Jurnalism in 2005, am trecut prin clipe total neplacute la nici un an de la admitere. Am aflat, tot cu stupoare, ca nu va mai exista Catedra de Jurnalism. Si nu de la mai marii universitatii, ci din presa. Neplacut din nou. Bineinteles, vreo cateva saptamani am trait intr-o incertitudine greu de descris in cuvinte, intrebandu-ne unii pe altii daca vom mai absolvi vreodata facultatea inceputa.

Valori? Ce valori domneee...Afara cu ele!

Am citit aici (app. sper ca adminu sa isi corecteze textul, dar mai ales sa ii verifice numele lui Funeriu, e Daniel, nu Ionel) ca motivul invocat de actualul rector pentru desfiintarea FSPFSC este o prevedere a ARACIS-ului conform careia "jumatate dintre posturi trebuie sa fie ocupate de titulari". Momentan facultatea functioneaza cu 35 de cadre didactice titulare, in conditiile in care in organigrama sunt 126 de astfel de posturi. Pai de ce nu angajeaza domne profesori titulari?

Sa va dau un exemplu. Citisem aici ca in urma cu putin timp, Mihai Anghel, profesorul de Jurnalism Radio din UVT a fost inlaturat de la facultate pe motiv ca nu este detinator de doctorat. Vorbim de un om cu zeci de ani de experienta in Radio de la care studentii chiar aveau ce invata. Nici nu stiu daca i-au gasit inlocuitor, dar stiu clar ca e bataie de joc. Jurnalismul inseamna presa scrisa, TV, radio si mai nou, online. Asa ca practic, un absolvent de jurnalism care nu are un profesor competent de radio porneste cu un handicap inca de pe bancile facultatii...

In actuala Lege a Educatiei e o prevedere potrivit careia un cadru didactic trebuie sa aiba musai un doctorat ca sa poata preda. O tampenie daca ma intrebati pe mine - cel putin in domeniul jurnalismului, unde e de 1000 de ori mai importanta experienta decat pregatirea academica. Nu ma intelegeti gresit. Pledez pentru educatia de inalta calitate, insa toata afacerea Mihai Anghel mi se pare de prost gust, iar cei care au avut de pierdut sunt studentii. Si din punctul meu de vedere, ei sunt cei mai importanti. Sau ar trebui sa fie.

Legea Educatiei Nationale - concepte goale, lipsite de continut

Am scris mai demult despre Legea Educatiei Nationale care e prost facuta si nu o zic de la mine putere, ci o citez pe Tincuta Baltag de la Fundatia Dinu Patriciu, pe care am rugat-o sa-mi explice punctual aspecte din actul normativ, pe intelesul meu de presar si nu de actor implicat in Educatie.

"Nici macar organizatiile specializate in Educatie nu inteleg legea pe de-a-ntregul. In primul rand este foarte stufoasa. In al doilea rand, s-au lasat extraordinar de multe prevederi in baza legislatiei secundare. Toate aceste articole, peste 300, sunt pline de demagogie, similar cu discursurile politicienilor. Sunt folosite niste vorbe atat de mari, apropo de sprijinirea excelentei in Educatie si de universitatea centrata pe student, dar sunt doar concepte goale, lipsite de continut. Nu poti sa vorbesti despre o universitate centrata pe student, daca nu vorbesti despre nevoile studentului si de felul in care institutia satisface aceste nevoi", a spus Tincuta acum cateva luni.

Invatamant centrat pe student? Mda, vise marete pentru anul 2011. Clar, desfiintarea asta a Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii nu este in interesul studentilor si cu atat mai putin in cel al profesorilor. Este insa, cu siguranta, in interesul marilor capi din universitate, unde se fac jocuri...cat se poate de murdare.

In concluzie, sper ca profii si studentii din facultate sa fie foarte uniti. Deja au luat atitudine astazi intr-o adunare generala si si-au sustinut cauza. Bravo lor! Si bafta multa, ca au nevoie din plin!

D'ale copilariei

2011-06-02T08:36:00.000-07:00

Ieri a fost 1 iunie, Ziua Copilului. Am fost suprinsa de un telefon matinal, in timp ce concentrata fiind, faceam revista presei pentru sedinta zilnica de sumar. Am vazut ca suna tata, dar sincer va spun ca initial nu mi-am dat seama de motivul pentru care ma apela asa devreme (aproximativ 8.30). Mi-a inveselit ziua. Mi-a urat "La multi ani, Claudan!". Cum sa nu iti inveseleasca ziua o astfel de urare, cand esti in pragul unui sfert de secol?

Dupa ce i-am multumit, am inchis si m-am reintors la treaba. Lista lunga de taskuri si agitatia zilei de ieri mi-au dat de inteles ca sunt cat se poate de adult.

Mi-am oferit insa un moment de relaxare, chiar la birou, cand am intrat pe youtube si de dragul vremurilor de demult am ascultat Spice Girls, trupa pop cu care am crescut, dar care mi-a ramas la fel de draga chiar si acum, dupa multi, multi ani...Ciudat e ca inca tin minte toate versurile!

Mai jos, preferatele mele, in ordine aleatorie.

Spice Girls - Stop

Spice Girls - Too Much

Ziarul 2.0 e la putere. Conferinta Inovatia in media 2011

2011-05-30T06:24:00.000-07:00

In urma cu aproximativ o luna, Agentia de Monitorizare a Presei Active Watch a lansat raportul FreeEx - Libertatea Presei in Romania 2010. In afara de chestiuni ce tin de ingradirea libertatii de exprimare a presei - agresiuni, amenintari, etc, AMP a prezentat si statusul mass media din 2010. Organizatia a adus in atentia publica marile schimbari ce au avut loc in decursul anului precedent la nivel de actionariate, transferuri de vedete, publicitate, investitii, tiraje si distributie.

Maine voi participa la Conferinta Nationala a Presei din Romania (organizator: Media Management Institute), aflata la cea de-a patra editie. "Inovatia in media" are invitati de marca din industria presei si a comunicarii de la noi din tara, dar si analisti media din strainatate. Un exemplu in acest sens este invitatul Jim Chisholm, Media analist si strateg din Anglia, care va prezenta tema: "Global Newspaper Industry snapshot".

Probabil ca va insista asupra evidentei curbe descendente care incearca printul de cativa ani incoace. Cea mai buna dovada e lipsa de interes a publicitarilor pentru spatiul din ziare - fapt ce a dus la scaderea semnificativa a tirajelor (despre acest declin a scris si Carmen Andronache de la Paignademedia.ro aici). In consecinta, evenimentul de maine va aduce in discutie noile tehnologii, ziarul 2.0 si monetizarea, un aspect pe cat de important, pe atat de dificil de implementat in sfera jurnalismului online.

Sorin Pislaru (ZF), Peter Imre (Adevarul Holding), Razvan Corneteanu, Lucian Ionita (Sanoma Hearst) sunt doar cativa dintre cei care vor dezbate starea actuala a presei din Romania din punct de vedere economic si managerial.

Programul detaliat il aveti AICI.

A fi sau a nu fi...prieten

2011-05-25T13:39:00.000-07:00

Tu cum iti imparti prietenii - buni, rai? Sau in functie de cat iti sunt de apropiati? In functie de cat iti sunt de utili? In functie de baza pe care o poti avea in ei in momentele grele din viata? In functie de respectul pe care il porti pentru ei?

Raspunsul la intrebarile de mai sus este, in aparenta, unul foarte simplu, dar totusi, atat de complicat. Ce faci cand te dezamagesc? Ce faci atunci cand te bucura sau te fac fericit? Persevereaza si scad in ochii tai? Cum definim, de fapt, scara prieteniei si nota pe care fiecare dintre acestia o merita?

O prietena mi-a povestit acum cateva zile despre un dulap fictiv in care fiecare rand de sertare constituie o anumita categorie de persoane care o inconjoara - cunostinte, amici, prieteni buni, prieteni de suflet. In mod constant, face mutari si permutari (wai, cat le uram in liceu) intre persoanele amintite, livrandu-le atentia cuvenita si bucatica din inima corespunzatoare. Astfel ca de la nivel de cunostinte, unii avanseaza la prieteni buni, apoi foarte buni... Evident, exista oricand riscul ca ei sa decada din drepturi si sa isi reia locul inital ori dimpotriva...sa dispara complet din dulapul fictiv daca dezamagirea a fost una prea mare...Mi-a placut ideea asta cu sertarele, mi se pare chiar geniala.

La urma urmei, ce ne-am face daca am fi cu totii prieteni foarte buni? Sau ce ne-am face daca am fi cu totii doar cunostinte? Sau...doar amici? E asa de ciudat sa fii nevoit sa filtrezi persoanele care te inconjoara, dar totusi e extrem de util. Asa iti dai seama daca asteptarile pe care le ai de la o anumita persoana sunt prea mari. In acel moment dezamagirea este de o intensitate mai mica, suportabila, si in timp, vindecabila.

Cert e ca nu oricine te poate jigni!

Oameni frumosi si proiecte minunate

2011-04-13T10:24:00.000-07:00

Desi e o zi ploioasa de 13, vreau sa scriu despre oameni frumosi care fac proiecte minunate. Vorbesc de acele proiecte care au un impact pozitiv asupra societatii romanesti. Nu m-as fi gandit in luna decembrie 2010 ca o asociatie neguvernamentala chiar va reusi in decurs de numai 4 luni sa indeplineasca un obiectiv incredibil de maret - obtinerea unui milion de euro.

Nu intentionez sa aduc in discutie neaparat suma mentionata, ci modul in care Asociatia Salveaza Vieti a reusit sa stranga toti acesti bani - prin contributia romanilor. Vine parca greu de crezut ca in ziua de azi, cand multi ne socotesc a fi "niste individualisti lipsiti de grija pentru aproape", un ONG a reusit printr-o campanie fenomenala (nu, nu e prea mult zis, e adevarul) sa sensibilizeze sufletele conationalilor si sa ii determine sa doneze bani pentru un proiect necesar - infiintarea primului Centru de Excelenta in diagnoza si tratamentul cancerului limfatic la Timisoara.

Am fost alaturi de Asociatia Salveaza Vieti inca de la demararea campaniei "Nu ma ignora" . Imi aduc aminte si acum ce gol imens am avut in stomac atunci cand prof. Margit Serban ne-a povestit, plina de emotie, despre suferintele prin care trec copilasi de numai cativa anisori, bolnavi de cancer limfatic. Acea conferinta din decembrie a fost, cred, singura la care presa nu a navalit pe invitati de indata ce s-a dat startul sesiunii de Q & A. Si majoritatea am ascultat sfatul actritei Oana Pellea, scriind articolele despre campanie din suflet.

Nimic insa nu ar fi fost posibil fara oamenii din spatele "Nu ma ignora!". Au primit acum cateva zile marele premiu la Gala Oameni pentru Oameni. Si il merita cu desavarsire. Ieri am vazut pe site-ul Galei Societatii Civile ca sunt printre finalistii sectiunii Sanatate. Nu am nici cea mai mica indoiala ca vor castiga si acea distinctie. Fara doar si poate, campania a fost atat de bine gandita incat nu ii poti gasi vreun cusur.

Cel mai important este ca ONG-ul va continua aceste demersuri si va ajuta in continuare copiii carora sistemul sanitar romanesc pare sa le fi intors fata. Dar iata ca daca autoritatile sunt impasibile, forta oamenilor este mare! Mare de tot. Revolutie tacuta a societatii civile? Clar!

Felicitari, Salveaza Vieti!

Adevarul Holding relanseaza astazi revista Stiinta & Tehnica

2011-03-31T00:28:00.000-07:00

In aproximativ o ora va avea loc lansarea oficiala a revistei Stiinta si Tehnica, iar incepand cu data de 4 aprilie o puteti gasi la toate chioscurile de ziare din tara.

Ştiinţă & Tehnică este revista care produce viitor pentru toţi cei dornici şi pregătiţi să-l primească mai devreme. Ştiinţă & Tehnică stimulează în egală măsură inteligenţa şi imaginaţia, invitându-te să explorezi, să-ti pui întrebări şi să vizualizezi lucrurile care au fost şi aşteaptă să fie inventate. Într-un nou format, dinamic şi modern, Ştiinţă & Tehnică provoacă publicul larg, pasionat de cele mai noi descoperiri ştiinţifice, tehnologii de ultimă generaţie, gadgeturi ingenioase şi science entertainment să cunoască trecutul, prezentul şi viitorul lumii în care trăim, lunar, în 120 de pagini color.

Sunt tare curioasa de noua revista, atat ca si content, cat si ca aspect si calitate. Tincuta Baltag mi-a povestit de proiect in urma cu cateva luni si era foarte entuziasmata.

"Pentru noi, Stiinta si Tehnica este un proiect educational, nu unul de mass media, cum ar putea fi privit de ceilalti. Ne-am dat seama ca nivelul cunoasterii stiintifice din Romania a ajuns la un nivel dezastruos si fara precedent. Este un proiect in care cred foarte mult, mai ales ca nu exista in momentul de fata un produs similar adresat studentilor si liceenilor", a explicat ea.

Apoi imi aduc aminte de entuziasmul prof. Alexandru Mironov, care la conferinta internationala "Stiinta Comunicarii pentru Comunicarea Stiintei", organizata de Academia Romana in decembrie 2010, ne-a spus: "Vom relansa revista S&T, cu ajutorul Fundatiei Dinu Patriciu".

Nu ne-a furnizat atunci mai multe detalii, deci abia astept sa vad noul format azi. In plus, am inteles ca va exista si o varianta online a revistei, iar domeniile acoperite vor fi din domenii diverse - de la neurostiinte pana la inginerie, astronomie si robotica.

Stiu ca tata care, spre deosebire de mine, are inclinatie in tot ce tine de stiintele exacte, avea acasa mai multe numere din revista Stiinta si Tehnica. In curand, o sa ajung prin Lugoj si le voi scoate "de la naftalina", pentru a face o comparatie intre cele doua publicatii. Sunt convinsa ca va fi o analiza interesanta si promit sa o impartasesc rezultatele cu voi, pe blog.

Pretul la care poate fi achizitionata revista este de 8.8 lei (sper sa nu ma insel, atat scrie pe coperta, dar nu e f. clar scrisul din poza de mai sus).

Ca o concluzie, iata o parere a unui cititor din site vis-a-vis de lansarea revistei Stiinta si Tehnica, pe care am anuntat-o inca din ianuare.

"Fara poloitica! BRAVO Dinu Patriciu. Ideal ca prin forta financiara pe care o ai sa si pui in aplicare idei, inventii romanesti. [...] Vad ca in multe domenii ale stiintei se afla pioneri romani care de-a lungul veacurilor si intereselor politice au fost izgoniti - de altfel foarte multi ageamii in multe domenii inclusiv politica isi fac o aura in a ne motiva demagogic cu bietii inventatori, inoitori in diverse domenii. Sper sa fie o idee buna pentru progres real!"

Revin cu detalii mai tarziu.

Mic dictionar amuzant de HR

2011-03-29T01:21:00.000-07:00

Un prieten vechi mi-a trimis ieri un e-mail interesant, in care era prezentat un "mic dictionar de HR". Iata mai jos cateva expresii folosite de majoritatea angajatorilor atunci cand intocmesc profilul candidatului perfect pentru un anumit job scos la concurs. Sa vedem ce se ascunde in spatele acestor conditii "de indeplinit". O interpretare amuzanta, asa cum spune si titlul postarii, dar totusi adevarata.

1. “Abilitatea de a invata lucruri noi” – o sa ai nevoie de aceasta abilitate a invata cum sa tragi de salariu doua luni, cum sa faci economie la mancare, etc

2. “Echipa tanara” – nu ne permitem decat studenti

3. “Mediu tanar si dinamic” – schimbam studentii in fiecare an

4. “Cu dorinta de autodepasire zilnica” – azi 8 ore la munca, maine 8.5, poimaine 9 etc

5. “Junior” – scriem asta in titlu ca sa fie clar cat platim, vin acuma si cerintele

6. “Mediu competitiv” – colegi care te sapa

7. “Pachet salarial motivant” – te motiveaza sa cauti in permanenta si altceva

8. “Telefon serviciu” – trebuie sa avem o metoda de a da de tine si sambata

9. “Creativitate” – O sa mai faci si munca altora

10. “Conditii de lucru la standarde occidentale” – Scaun cu spatar

11. “Program flexibil” – Se poate intinde oricat

12. “Companie in plina dezvoltare” – inseamna ca la interviu o sa ti-o bagam pe aia ca o sa te platim doar la inceput prost, pana ne ridicam

13. “Persoana cu capacitate de a lucra independent” – cum ziceam, vei avea de lucru si acasa

Si ultimul dar nu cel din urma:

14. “Simtul umorului” – mai ales in ziua de salariu

Voi ce alte expresii cunoasteti? :-)

Sursa foto: hr-specialists.eu

PaginaMedicala.ro pe Aconcagua - 2011

2011-03-28T03:44:00.000-07:00

Astazi am fost miscata de gestul lui Iulian Sirbu (foto), asistent medical si membru al comunitatii PaginaMedicala.ro. Acesta ne-a facut o mare onoare, si anume a "dus" PaginaMedicala.ro la inaltime, taman pe varful Aconcagua (6.962m), cel mai inalt din America de Sud si din afara Asiei. Multumim, Iulian!

Expeditia medicala, care a debutat in jurul datei de 20 februarie, a avut ca scop masurarea functiilor vitale pentru a urmari modul in care organismul uman se va adapta la altitudini inalte si la temperaturi scazute. Lui Iulian i s-a alaturat si kinetoterapeutul Marius Roca.

Cei doi initiatori considera ca expeditia va aduce reale beneficii cardiologiei, medicinei sportive si pneumologiei.

Puteti afla mai multe despre peripetiile celor doi alpinisti aici.

Tematica si bibliografia pentru Rezidentiat 2011

2011-03-22T01:48:00.000-07:00

Bibliografia si tematica aferente Concursului National de Rezidentiat, sesiunea 2011, au fost publicate pe site-ul Ministerului Sanatatii.

Pe data de 4 febuarie anul curent, ele au fost transmise Colegiului Medicilor din Romania, Colegiului Farmacistilor si Colegiului Medicilor Dentisti spre avizare.

"Atat tematica, cat si bibliografia vor fi unice, la nivel national", au precizat reprezentantii Ministerului Sanatatii.

Trebuie reamintit ca tematica si bibliografia pentru examenul de Rezidentiat din acest an s-au modificat intr-un procent de 15%. In ceea ce priveste schimbarile, ele au fost efectuate la propunerile medicinistilor si vizeaza intrebarile ce au ridicat probleme candidatilor in fiecare an.

Puteti consulta mai jos bibliografia si tematica pe 2011:
- pentru Medicina
- pentru Medicina Dentara
- pentru Farmacie

Mai multe informatii gasiti AICI

Sursa: PaginaMedicala.ro

Bucuresti. Demolam strada. Cand? Noaptea!

2011-03-16T13:39:00.000-07:00

De multe ori am zis ca Bucurestiul e pe de-andoaselea! De doua zile incoace am confirmarea! Va povesteam aici ca ne-am mutat de ceva timp in Pantelimon si ca stam intr-o mare intersectie, pe unde trec tramvaie, autobuze si multe alte masini. De parca nu ar fi fost suficient zgomot, prelungit pana pe la 11 noaptea, avem de ieri un nou vecin...situat la cativa metri distanta de balconul nostru. Un pickamer, pe care muncitorii il folosesc numai...NOAPTEA, incepand cu ora 23. Ca sa vedeti contrastul, la mine in Banat dupa ora mentionata e "ora de liniste".

Azi am fost aproape lesinata la serviciu, motiv pentru care mi-am cumparat de dimineata energizant. Altfel, as fi adormit cu capul pe tastatura.

Si cand credeam ca ne vom bucura de un somn placut, "nedisturbat" de zgomote ale prietenului nostru pickamer...a inceput!! "Tancul" a reintrat in actiune, iar noi ne-am resemnat, pusi fata in fata cu o a doua noapte alba! Nu din cauza vreunei petreceri, ceea ce ar fi fost super grovaz, ci din cauza zgomotului infernal, amplificat de lipsa termopanelor din apartamentul in care stam.

Spuneam ca Bucurestiul e pe dos. Pai cum dracu sa demolezi strazile noaptea? Mai ales in ditamai intersectia unde sunt o tona de blocuri si alea cu cate 10 etaje? Ce naiba face Primaria? Cum sa nu iti permiti sa blochezi o strada pe timp de zi pentru ca, vezi doamne, nu mai e traficul fluid, dar sa perturbi noptile a sute de cetateni din cartierul respectiv e ceva normal??

Acum as vrea sa dorm, dar nu pot! Multumim, domn primar Sorin Oprescu! App, sa stiti ca prof. Mihaltan a zis acum trei zile la o conferinta de presa ca SOMNUL ESTE FOARTE IMPORTANT PENTRU O VIATA SANATOASA! Si app, cica avem nevoie de 8-9 ore de somn. Eu de obicei, ma multumesc si cu 5, maximum 6. Dar revenind la sanatate, v-ati gandit ca sutele de persoane de la mine din cartier nu vor putea dormi nici macar o ora? Me included, of course! Ahhh, parca va pasa de sanatate. Dar parca erati si MEDIC! Sau ma insel????????????? Va doresc sa va faca utilaju' din fata blocului meu o vizita cand termina sa demoleze strada din Pantelimon (asap)!

Am trotuarul meu...si sunt tare fericit!

2011-03-04T00:49:00.000-08:00

A nu se crede ca mi-am schimbat subit job-ul si ca am trecut de la jurnalism la a face trotuarul. Titlul ii vizeaza pe soferii care considera ca sunt nu doar amfitrionii strazilor bucurestene, ci si ai trotuarelor din Capitala. Acesti soferi nesimtiti ma calca pe nervi aproape in fiecare dimineata si deja devine frustrant.

Sa va explic cum sta treaba. Eu, pieton pe jumatate adormit la 8.45 in drum spre birou, dependent de muzica data la maxim in casti (ca sa ma trezesc inainte de sedinta de redactie care incepe la 9 fix), era cat pe ce sa fac infarct de cateva ori. Cauza? Amfitrionii mai sus mentionati ma claxoneaza cand sunt la un metru distanta de mine...pe trotuar. Nesimtire? Claar, poate chiar mai mult de atat!

Sa zicem ca daca as traversa neregulamentar STRADA sau as confunda rosul cu verdele, ceea ce e posibil daca nu-mi beau cafeaua de dimineata (sunt dependenta si de cofeina), i-as intelege pe domnii soferi. Pe bune! Si sincer va spun ca nu m-as supara daca m-ar bombarda cu cateva injuraturi, mi-as asuma partea de vina. Dar domnee, cum naiba sa ma claxoneze pe TROTUAR de parca ar fi al lor si nu le-ar fi suficienta strada care si-asa are 4 benzi??

Astea is momentele in care imi dau seama ca Bucurestiul e o jungla si imi reamintesc cu drag de Timisoara, unde oamenii, chiar si soferii, sunt de un bun simt greu de explicat in cuvinte.

"Revolutia tacuta" a societatii civile din Romania

2011-02-10T12:04:00.000-08:00

Exista o vorba care spune: "Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti in lume!" Cand am fost prima oara la Tincuta Baltag, pentru a discuta despre Gala Premiilor in Educatie, mi-a vorbit despre"revolutia tacuta" din interiorul societatii civile. Oameni, care implicati fiind in organizatii neguvernamentale sau fundatii, au ales sa dezvolte numeroase proiecte si au demarat campanii sociale pentru ajutorarea celor care nu primesc atentia cuvenita din partea statului roman.

Mi-am amintit ca Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile a prezentat in toamna anului trecut o serie de statistici cu privire la sectorul neguvernamental romanesc si amploarea pe care acesta o are la noi in tara. In cei 20 de ani de existenta, sectorul NGO s-a dovedit a fi unul incredibil de eficient, mai ales in zone precum Educatia si Sanatatea. Si gandindu-ma la "revolutia tacuta" de care imi povestea Tincuta, am inteles la ce facea referire.

In domeniul Educatiei, chiar Fundatia Dinu Patriciu se poate lauda cu actiuni extraordinare. Banii pe care ii investeste in liceenii/ studentii/ masteranzii/ doctoranzii romani ajuta la formarea acelui grup de elite caruia toti ii invoca lipsa. In plus, cand ma gandesc la Gala Premiilor in Educatie, nu pot decat sa exclam: impecabil, emotionant, marcant. Am apreciat de la bun inceput ideea lor de a promova educatia de varf. Contrar asteptarilor si contrar a ceea ce vedem zi de zi, ea exista. Din pacate, nu este suficient de bine promovata. Iar aici, o parte din vina o purtam noi, jurnalistii.

In domeniul Sanatatii, cand ma gandesc la "revolutie tacuta" imi vin in minte doua asociatii - ambele au de a face cu oncopediatria. Pe de-o parte, avem Asociatia Salveaza Vieti, care a demarat o mega campanie sociala in beneficiul copiilor bolnavi de cancer limfatic din Romania. Despre "Nu ma ignora!" am scris aici si aici.

O a doua asociatie care imi vine in minte este Little People Romania. Are filiale in marile centre universitare din tara - Iasi, Cluj, Timisoara si bineinteles, Bucuresti, iar 75 dintre voluntari lucreaza efectiv cu copiii /adolescentii bolnavi de cancer. Nu stiam cat de mult conteaza experience sharingul in cazul celor diagnosticati. Ei bine, azi am fost impresionata de doi membrii ai Clubului Temerarii, tineri ce au supravietuit bolii si pe care daca i-as fi cunoscut intr-un cu totul alt context nu as fi banuit in niciun moment ca au trecut prin experienta cancerului. Am fost impresionata de optimismul lor si de atitudinea de invingator pe care o au. Veti putea vedea un reportaj cu cei doi saptamana viitoare cand il voi posta in site. Adriana a zis asa: "Nu trebuie sa speri, trebuie sa crezi ca te vei vindeca!!"

In domeniul Cercetarii, alt domeniu esential, ignorat insa de guvernantii nostrii (dovada procentul de 0,40% din PIB pe care i l-au alocat), "revolutia tacuta" e asigurata de...cercetatori. Trebuie sa va spun ca incepand cu luna martie se vor organiza intalniri lunare in cadrul "Cafenelei Stiintei", unde vor fi abordate teme stiintifice. Pe parte de cercetare medicala mai stiu cateva proiecte faine. Dintre ele amintesc unul nou nout, si anume instituirea Romanian Brain Council, o structura prin intermediul careia specialistii spera sa obtina granturi pentru cercetare in domeniul neurostiintelor.

Exemplele de mai sus sunt putine, dar au o aplicabilitate perfecta pe ideea de revolutie tacuta. :-)

5 oameni tari pe care i-am cunoscut lunile astea ( II )

2011-02-07T12:54:00.000-08:00

Faceam aici un fel de bilant ce cuprindea patru oameni tari pe care i-am cunoscut in decursul lunii octombrie 2010. Initial, voiam sa il realizez lunar, insa timpul nu mi-a permis. Asa ca mai jos aveti insiruiti 5 oameni tari pe care i-am cunoscut in lunile decembrie - ianuarie 2011. Cu siguranta ca lista ar fi fost mai substantiala daca as fi inclus in ea si persoanele cu care am discutat via e-mail. Dar sa ma rezum la cei cu care am stat de vorba face to face.

1) Actorul Cristi Iacob, din Dragostea dureaza trei ani

Pe Cristi Iacob am avut posibilitatea de a-l cunoaste la Gala Tinerilor Medici, unde a fost co-prezentator. Nu pot sa spun ca am reusit sa vorbesc cu el prea mult atunci, dat fiind faptul ca eram ocupati si preocupati cu evenimentul in sine. In schimb, am discutat cu Cristi chiar inainte sa urce pe scena pentru a-si interpreta partitura din Dragostea dureaza trei ani. Trebuie sa recunosc ca am fost uimita de prestatia lui actoriceasca, eu stiind ca el a jucat si in telenovele pe Acasa TV. Prejudecatile astea...

2) Prof. Margit Serban, primul medic care a efectuat un transplant de maduva in Romania

Am scris aici despre lansarea Campaniei "Nu ma ignora", o initiativa a Asociatiei Salveaza Vieti. La conferinta de presa a venit si prof. Margit Serban din Timisoara. In viata mea n-am fost mai emotionata de spusele vreunui medic ca in momentele alea. Profa e cunoscuta pentru implicarea de care da dovada in relatia cu pacientii sai. Determinarea si felul ei de a fi m-au facut sa o apreciez enorm. Jos palaria, prof. Margit Serban!

3) Prof. Adrian Curaj, directorul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica

Va povesteam aici despre o alta initiativa pe care eu am considerat-o laudabila, ce apartinea Academiei Romane si SNSPA-ului. Chiar cred ca in Romania comunicarea dintre cercetatori si jurnalisti e necesara pentru ca rezultatele stiintifice sa fie transmise cat mai corect si intr-o maniera corespunzatoare publicului larg. Din spusele acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, conferinta "Stiinta comunicarii pentru comunicarea stiintei" a fost organizata la insistentele profesorului Adrian Curaj, consilier guvernamental pe IT si Cercetare in mandatul lui Calin Popescu Tariceanu. Chiar miercuri urmeaza sa am o intalnire cu prof. Curaj, in care sper sa aflu mai multe despre Cercetarea din Romania, finantarea din invatamantul superior romanesc si care e treaba cu proiectul Absolventii si Piata Muncii, despre care mi-a zis saptamana trecuta ca e "o necesitate" in Romania.

4) Cristina Ghenoiu, Studentul roman al anului 2010 in lume

Pe Cristina am cunoscut-o cu ocazia Galei LSRS despre care am scris aici. Am fost mega happy happy joy joy cand am vazut ca premiul cel mare acordat de LSRS s-a indreptat catre o persoana implicata in cercetare medicala - mai precis in domeniul cancerului. Cristina m-a uimit in primul rand prin modestia ei, un lucru destul de rar intalnit in randul celor care studiaza afara la cele mai bune universitati. Iar Cristina e plecata de mai bine de 12 ani din Romania. In plus, o discutie pe care am purtat-o cu ea dupa decernarea premiilor m-a facut sa imi dau seama ca sunt oameni optimisti, care considera ca schimbarea la noi in tara poate avea loc, "cu pasi marunti, dar siguri". Puteti citi un interviu luat Cristinei Ghenoiu aici.

5) Shajjad Rizvi, presedintele Asociatiei Little People Romania

Prima oara am aflat de Asociatia Little People de la o fosta colega din liceu, care mi-a povestit in mare despre proiectele organizatiei. Am facut un mic research pe net si intr-adevar am vazut ca Asociatia Little People este un adevarat sprijin pentru copiii si adolescentii bolnavi de cancer. Lucrurile pe care organizatia le face sunt uimitoare. Nu degeaba au fost denumiti de Lance Armstrong ca "lideri in lupta impotriva cancerului in Romania, prin eforturile de a imputernici adolescentii supravietuitori, prinsi intre lumea cancerului la copii si cea a adultilor". Pe 4 februarie 2011 am participat la Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Cancerului si l-am cunoscut pe Shajjad Rizvi, presedintele Asociatiei Little People, un om extraordinar. Mi-a lansat invitatia de a sta de vorba joi cu cativa dintre membrii grupului Temerarii.

O experienta inedita - StudentFest 2007

2011-02-06T08:59:00.000-08:00

Una dintre cele mai faine experiente ever a fost cea in care am facut parte din organizarea StudentFestului, cunoscut ca fiind cel mai important festival de arta studenteasca din Sud Estul Europei, "alternativa la educatia formala pe care sistemul ne-o propune de 18 ani".

SINTETIC Globalizare.Socializare.Sterilizare - StudentFest 2007
Stiam ca StudentFestul este unul dintre cele mai tari evenimente studentesti organizate in Timisoara, iar alegerea unei sectiuni in care sa ma implic nu mi-a dat sub nicio forma batai de cap - am vrut la Muzica, acolo am ajuns. Am avut norocul sa lucrez alaturi de o echipa geniala. And we trully kicked ass that year. Nu ne-am zgarcit la capitolul genuri muzicale, ba din contra am mers pe diversitate - punk, jazz, gospel , reggae si evident, rock.

Seara rock

Mihnea de la Luna Amara

Saptamana aceea nu cred ca am dormit mai mult de 10 ore cu totul. Ziua eram la Fest, cu treaba, seara eram la beuta (ah, ce beute) si partyuri drum and bass, cu formatiile si cu prietenii. Aaa, sa nu uit, in penultima zi mi-am sucit piciorul (dovada, mai jos) si nu am prins concertul de gospel, care cica a fost bestial.

Glezna varza

Dupa incheierea festivalului noi (za team) am ramas prieteni si am mai "pus" de cateva ieseli, printre care si una la Cluj. Nu mai tin minte mare lucru despre tripul ala decat ca am baut palinca ardeleneasca la greu (multumim lui Dan pe aceasta cale), ca mi-a placut foarte mult caminul din Hasdeu in care am stat (un fel de mini garsoniera pentru studenti senatori si reprezentanti de ONG-uri) si ca am atarnat prin cateva baruri mega faine - La Tevi e maxim!

Maria, Ili, moi, Miha

Daniela si Mira

Dan

Gabitzu si Kiwi (La multi aaaani, again!)

De ce am ales sa scriu despre asta? Pentru ca o discutie de pe FaceBook cu prietenii de la sectiunea de Muzica mi-a reamintit de vremurile bune. Miss ya guys!

Voluntariat = prietenie
Dragii mei, voluntariatul este o experienta inedita. Voluntariatul inseamna atitudine, inseamna nonconformism, inseamna dezvoltare personala si profesionala, inseamna munca de echipa, schimb de experienta si nu in ultimul rand, inseamna distractie. Dar mai presus de toate, voluntariatul inseamna prietenie.

Daca aveti sansa de a intra intr-un ONG studentesc nu stati pe ganduri. Avantajele sunt numeroase, iar dezavantaje...daca stau bine sa ma gandesc, nu exista! :-)

7 pasi pentru o decizie...eficienta

2011-01-27T08:03:00.000-08:00

De multe ori suntem pusi in situatia de a face alegeri si de a lua decizii importante sub presiunea timpului. Citeam intr-o carte ca daca nu iei TU o decizie, ALEG altii pentru tine si atunci situatia se agraveaza. Azi am fost nevoita sa iau o decizie...grea! Si am avut la dispozitie doar 1 ora pentru a ma hotari. Am ales. Daca pe moment eram convinsa ca am facut alegerea corecta, punand in balanta avantaje si dezavantaje (care erau in minus), acum am un feeling ciudat.

Se spune ca luarea si asumarea deciziilor este o dovada de maturitate si totodata de responsabilitate. Dar cand vorbim despre eficienta in luarea acestor decizii, ar trebui sa facem diferenta clara intre spontaneitate si impulsivitate. Cel putin asa sustin specialistii. Iar diferenta dintre cele doua consta in efectele pe care deciziile le au asupra noastra sau a celor din jur. Fie ca vorbim de efecte pe termen scurt sau efecte pe termen lung.

Dar iata, am gasit pe net cativa pasi pe care ar trebui sa ii avem in vedere cand luam decizii. Sper sa ma tin si eu de ei data viitoare cand voi fi nevoita sa aleg. :-)

Recunoasteti ca aveti variantele de ales
Ganditi-va la natura problemei pe care incercati sa o rezolvati
Ganditi-va la toate alegerile posibile pe care le aveti
Treceti in revista alegerile rationale si realiste
Evaluati-va alegerile
Consecintele
Reflectati

De ce nu-ti incarci domnee odata telefonu' ala?!

2011-01-26T06:41:00.000-08:00

Deci crap de nervi. De vreo cinci zile incoace, Cosmote ma bombardeaza cu vreo 3/ 4 mesaje pe zi - dimineata, pranz, seara...si foarte seara, prin care ma anunta ca trebuie sa-mi reincarc creditul. Pe langa alea 3/ 4 SMS-uri, mai primesc inca vreo 2 in care imi sunt prezentate diverse optiuni, mai eftine decat a mea. Opriti-va, rogu-va!

Io nu pot sa pricep politica asta stupida folosita de unele companii de telefonie mobila prin care iti dau senzatia ca te sufoca. E exact ca intr-o relatie dinaia in care celalalt te suna din 2 in 2 minute ca sa te verifice. Creepy!

Revenind la telefonia mobila, credeam ca numa' amicul Cosmo face d-astea. Am aflat ca si Orange e la fel de nebun si insistent. Iar Vodafone cica e taman in aceeasi oala cu ei. In ce ma priveste, as fi mega fericita daca SMS-urile ar intra in Inbox/ Spam, in functie de importanta, exact ca la mail. Clar ca mesajele de la Cosmo le-as redirectiona acolo!

Neuromarketingul, ultima gaselnita a marilor companii

2011-01-25T04:31:00.000-08:00

Ati auzit vreodata de neuromarketing? Ei bine, eu pana ieri nu auzisem, desi am avut inclus in programa de la masterat un curs de Marketing. Cautand informatii despre tehnici de marketing, am "dat" din greseala peste acest articol, pe care l-am citit pe indelete, nu numai pentru ca neuromarketingul era un concept cu totul nou pentru mine, ci si pentru ca rezultatele acestuia sunt, din cate am vazut, fanstastice. Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta pe Ymessenger oameni care stiam ca au avut tangente cu marketingul, fie in facultate/masterat, fie prin alte structuri. Nici ei nu stiau ce e ala neuromarketing...Lack of information sau un domeniu prea putin dezvoltat in Romania, as spune.

Daaar, cea mai tare faza e ca am aflat ieri, tot din pura intamplare, de existenta neuromanagementului. Daca pe neuromarketing gasesti chiar si literatura romaneasca plus o sumedenie de informatii la un simplu Google search, cand vorbim de neuromanagement lucrurile nu sunt la fel de roz. Ba din contra, nu prea m-am lamurit asupra conceptului. Sentimentul il pot cataloga drept "horror", avand in vedere ca la master am studiat...management :-(( As avea o singura scuza - nu ne-a spus nimeni ca exista si acest.... neuromanagament. Si nu ne-a spus nimeni cum se aplica. Si nici ce face. Si nici care-i sunt tehnicile. Si nici daca sunt companii unde e folosit. Lack of information (again)...sau un domeniu inexistent in Romania, as spune.

In consecinta, nu as putea sa va povestesc nici macar in linii mari despre neuromanagement (promit sa revin cu un post dupa ce aflu una, alta) dar iata care e treaba cu neuromarketingul:

a fost inventat la Harvard in 1995 de catre profesorul Gerry Zaltman
neuromarketingul este o combinatie intre doua stiinte, neurologia si marketingul
tehnica ajuta la intelegerea comportamentului de consum
prin intermediul tehnicilor de neuromarketing, advertiserii afla cum pot determina consumatorii sa achizitioneze anumite produse
neuromarketingul apeleaza la tehnologia transmiterii de imagini prin rezonanta magnetica - MRI (utilizat in depistarea tumorilor cerebrale)
MRI arata modalitatea in care creierul uman recepteaza, prelucreaza si interpreteaza anumite imagini
printre companiile care au experimentat cu succes neuromarketingul se numara:

Coca Cola
BMW
Procter&Gamble
Motorola

Daca vi se pare interesant domeniul, am gasit si cateva lecturi obligatorii, pe care intentionez sa le citesc in viitorul apropiat.

Martin Lindstrom - Branduri senzoriale

Lone Frank - Mindfield: how brain science is changing our world

Ma tot plangeam ca si daca-as vrea sa fac vreodata cercetare, nu am pe ce. Well, neuromarketingul pare sa fie un domeniu foaaarte atractiv in acest sens :-)

Sursa foto: descopera.ro

Leapsa - Extra info

2011-01-21T01:18:00.000-08:00

Am preluat o leapsa faina si m-am pus pe completat. Asadar, aveti jos cateva extra info despre Claudan', just to get to know me better :-)

Nume: Clau

Poreclă: Claudan, Claudanu, Claus, Claudette, Clauditza, Claudel, Lesinato/ Lesi (de la Jane m-am procopsit cu porecla asta), Fraiero (doar Mira isi permite)

Data naşterii: 21 august 1986, Lion baby!!

Culoarea ochilor: Căprii

Culoarea părului: Castaniu cica

Înălţime: haha, asta e crunta; am exact 1, 61 cm, dar in pasaport am doar 1,59 (bine c-a expirat anu' asta, pot sa trec informatia corecta)

Piercinguri: am fost mandra detinatoare a unui piercing in limba (timp de aproape 2 ani), poza doveditoare mai sus; din pacate, l-am dat jos...'coz I'm a grown up now :-(

Tatuaje: nu, desi mi-am dorit mereu un tribal mic si finut chiar la incheietura mainii...lumea zice ca nu e oke, iar avand in vedere ca lucrez prin presa m-am conformat si am renuntat la idee

Vehicul: am carnet de la 18 ani, dar nu-mi place sa conduc nici de-al naibii. Drept urmare, nici vehicul nu detin...inca :-)

Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: Baaaahhh (mda, poate ca suna urat, dar in Banat toti il folosesc si nimeni nu se simte ofensat de formula asta de adresare) - nota*: evident ca vorbesc asa doar cu apropiatii

Preferate:

Culoare: negru, albastru inchis

Animal: Pisica - de altfel, chiar am acasa un motan, despre care am povestit prin EVZ mai demult :-)

Băutură: fost bautor de bere, actual degustator de tequilla si vinuri (cu masura, obviously)

TV Show : nu ma uit la televizor

Album muzical: System of a Down - Toxicity

Film/ Serial: Stalker (Tarkovsky)/ House M.D.

Actor/Actriţă: Josh Hartnett (for his sexy voice) + Anthony Hopkins (acting skills)/ Meryl Streep

Asta sau aia:

Ciocolată sau vanilie: Vanilie

Ciocolată caldă sau cafea: Cafea, definitely...cat mai multa daca se poate (nota*: in liceau imi faceam cocktail mortal de ness cu cola in sesiune; culmea e ca dadeam randament maxim)

Rap sau punk: Clar punk, nu suport rap-ul

Comedii sau filme de groază: comedii

Iubire sau bani: amandoua

Your

Amintirea de care îţi este cel mai dor: pff, cele de prin liceu..mega party-uri si rockereala la greu

Primul gând când te trezeşti: pfuai, cate am de facut azi...ioooooooi

La întâmplare:

Ce ţară vrei să vizitezi? Irlanda

Fumezi? Nope, m-am lasat.

Bei? Rar si atunci putin, I'm a social drinker now :-))

Cânţi? Cantam pe vremuri - la pian

Vrei să te căsătoreşti? Nu in viitorul apropiat :-))

Vrei copii? Hmmm...nu am un instinct matern prea pronuntat...prietenii stiu despre ce vorbesc :-)) Om vedea.

Leapsa merge mai departe la:

Jane, sa vad daca am nimerit raspunsurile
Bibi, pentru a o cunoaste mai bine LATER EDIT: pam pam, am aflat ca are un tatuaj :-)) Raspunsurile ei aici
Adelina, al carei blog e in moarte clinica de mai bine de 1 an...and THAT'S BAAAAD!

Andreea Esca, o adevarata profesionista

2011-01-20T04:42:00.000-08:00

Salariul Andreei Esca este un adevarat mit in presa din Romania, iar speculatiile pe aceasta tema sunt, pe buna dreptate, numeroase. Unii spun ca remuneratia financiara a celebrei prezentatoare TV ajunge la ordinul zecilor de mii de euro lunar, in conditiile in care salariile normale din presa romaneasca pot fi categorisite ca fiind...mizere. Cert e ca imaginea PRO TV-ului sustine ca este platita "decent". Niciun cuvant in plus, niciun cuvant in minus. Mai mult decat atat, cifrele, macar orientative, nu-si gasesc niciodata locul in discursul Andreei, care este cunoscuta in bransa pentru profesionalismul de care da dovada.

In urma cu un an, pe vremea cand eram masterand, am purtat o discutie cu prof. Valentin Nicolau, fost presedinte al TVR-ului si fondator al Editurii Nemira in care l-am rugat sa ne vorbeasca despre cei mai profesionisti oameni din presa cu care a colaborat. Printre putinele exemple s-a numarat si Andreea Esca, la adresa careia dl. Nicolau, cunoscut drept unul dintre cei mai duri directori de televiziune, nu a avut decat cuvinte de lauda.

Eram si eu curioasa cum e Andreea Esca as a professional. Daca e chiar atat de tare cum sustine majoritatea. Ce-i drept, nu trebuie sa ii uitam si pe cei care sunt de parere ca tot ce face Esca este sa citeasca de pe prompter stirile in fiecare zi, incepand cu ora 19, de mai bine de 10 ani. Ei bine, Andreea Esca si-a castigat renumele pe buna dreptate. Azi a moderat lansarea unui proiect european intitulat "Scoala Medicala Europeana - Instruirea personalului medical pentru tehnologii inovatoare si proceduri moderne in dializa".

Inainte de toate, Andreea este o prezenta agreabila, foarte eleganta si lipsita de fite. Am putea crede ca un om din presa devenit subiect de stiri de foarte multe ori nu are capacitatea de a fi si dragut. Andreea este. Si lasand la o parte aspectul fizic, impecabil din punctul meu de vedere, chiar a dat dovada de profesionalism, inserand mici glume si ironii pe ici si colo, dar nimic ce ar putea depasi granitele bunului simt.

Ce mi-a dat de inteles ca Andreea Esca este un nume foarte mare a fost faptul ca desi l-a prezentat pe prof. dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania doar cu titulatura de doctor, acesta nu a luat-o peste picior, cum sunt convinsa ca ar fi facut-o intr-un alt context, cu un alt moderator (a facut doar o aluzie f. fina). Se stie deja ca medicii tin foarte mult la titulatura - prof, conf, asistent universitar, sef de lucrari, bla bla bla - ceea ce mie mi se pare uneori o prostie, pentru ca tind sa-si uite statutul de medici, ca oricare altii. In sfarsit...

Nu credeam ca voi spune asta vreodata, dar acum o percep pe Andreea ca pe o adevarata profesionista. Iar fetitele care vor sa fie ca ea cand sunt mari au un model excelent de urmat in persoana jurnalistei. Am ajuns la concluzia ca nu e doar un nume mare, ci este un om care isi merita titulatura. Si probabil ca si salariul gigant.

Legea Educatiei Nationale, cu bune si cu rele

2011-01-18T12:50:00.000-08:00

"Educatia este cea mai puternica arma pe care o putem folosi pentru a schimba lumea", spunea Nelson Mandela, primul presedinte de culoare al Africii de Sud. Dar ce e de facut atunci cand sistemul educational dintr-o tara, desi se vrea reformat, nu merge tocmai in directia potrivita? Ori cand disputele din lumea politica il afecteaza generand, in loc de progres, regres? In Romania, tinerii exceptionali aleg calea universitatilor de prestigiu din strainatate. Si majoritatea prefera sa ramana acolo in loc sa isi aduca aportul la dezvoltarea unei tari aflata intr-o continua tranzitie de mai bine de 20 de ani.

Romania este caracterizata printr-o ampla reforma a sistemului sanitar, guvernata de bani putini, descentralizare si de neajunsuri in mai toate unitatile spitalicesti. Nu in ultimul rand, ampla reforma din sistemul sanitar romanesc este guvernata de teama. A pacientilor, care constienti fiind de lipsurile sistemului, prefera sa nu se mai trateze in spitale. A "halatelor albe", care aleg sa vaduveasca sistemul decat sa pericliteze viata pacientilor din lipsa de aparatura necesara ori de materiale sanitare.

Legea Educatiei Nationale - stufoasa, dar fara continut

Mandatul juristului Atilla Cseke a coincis cu inceputul amplei reforme in Sanatate. Omologul acestuia din sistemul educational romanesc ar fi ministrul Daniel Funeriu, a carui Lege Nationala a Educatiei (LEN), desi adoptata acum cateva saptamani, nu inceteaza sa starneasca numeroase controverse in randul celor implicati in zona Educatiei, catalogand actul normativ drept unul confuz.

"Nici macar organizatiile specializate in Educatie nu inteleg legea pe de-antregul. In primul rand este foarte stufoasa. In al doilea rand, s-au lasat extraordinar de multe prevederi in baza legislatiei secundare. Toate aceste articole, peste 300, sunt pline de demagogie, similar cu discursurile politicienilor. Sunt folosite niste vorbe atat de mari, apropo de sprijinirea excelentei in Educatie si de universitatea centrata pe student, dar sunt doar concepte goale, lipsite de continut. Nu poti sa vorbesti despre o universitate centrata pe student, daca nu vorbesti despre nevoile studentului si de felul in care institutia satisface aceste nevoi", a explicat pentru PaginaMedicala.ro Tincuta Baltag, directorul Fundatiei Dinu Patriciu.

LEN - un afront miscarii studentesti din Romania

Si pentru ca vorbim de nevoi ale studentilor, reprezentantii acestora sunt de parere ca legea educatiei in forma actuala aduce un afront miscarii studentesti din Romania, blocand accesul studentilor in cele mai importante decizii din universitati - alegerea functiilor de conducere si consiliul de administratie.

"Chiar daca peste 85% din comunitatea academica este formata din studenti, potrivit formularii actuale acestia reprezinta doar 5% din puterea de decizie in ceea ce priveste alegerea rectorului", arata un comunicat de presa al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR).

In momentul de fata, LEN ofera doua alternative pentru alegere a rectorilor, nestabilind o singura formula. Drept urmare, universitatile pot opta fie pentru votul secret, al comunitatii academice, ori pot opta pentru organizarea unui concurs public, la care ar putea avea acces si persoane externe institutiei.

"Ideea cu acest concurs public mie imi placea foarte mult. Initial, arata precum selectia directorilor generali din corporatii - pe baza de interviuri, pe baza de concurs. Este o metoda foarte transparenta. Ar fi avut acces la aceasta functie si acei specialisti din diaspora pe care vrem sa ii atragem. Dat fiind ca in lege sunt trecute ambele variante, am impresia ca un concurs este din start sabotat. Din punctul meu de vedere, a fost introdus inutil actul normativ, intrucat nicio universitate nu va opta pentru el. Cred ca au existat presiuni politice. Initial, cand se vorbea despre alegerea rectorului era adus in discutie exclusiv acel concurs public", sustine directorul FDP, care incercat sa urmareasca toate versiunile LEN.

Invatamantul superior medical - tratat intr-un capitol distinct

Rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa" din Iasi sustine ca prin concurs public are acces la functia de rector orice persoana, insa numai cu avizul senatului universitatii. De altfel, prof. dr. Vasile Astarastoae ne-a explicat ca varianta de alegere colegiala a rectorului a fost introdusa in lege la propunerea sa.

"Legea are si parti foarte bune, dar si parti rele. In privinta invatamantului medical, un aspect pozitiv il constituie faptul ca este tratat intr-un capitol distinct. Ministerul Educatiei a preluat o partre dintre propunerile UMF-urilor. In comunitatea europeana, invatamantul medical este reglementat sectorial, iar la noi existau mereu probleme din aceasta cauza la evaluarile ARACIS-ului, vazandu-ne nevoiti sa apelam la textele din legislatia europeana", a declarat pentru PaginaMedicala.ro prof. dr. Astarastoae.

In plus, Legea Educatiei Nationale permite asocierea Universitatilor de Medicina si Farmacie din tara si obliga institutiile de stat si cele private sa asigure un invatamant integrat in asistenta medicala, ceea ce va duce la cresterea calitatii actului medical.

"De acum inainte se va tine cont de criteriile profesionale medicale in cazul profesorilor. Ei vor fi nevoiti ca, pe langa activitatea didactica si cea de cercetare, sa aiba experienta profesionala. Nu poti avea un profesor de Chirurgie care nu face interventii chirurgicale", a punctat rectorul UMF Iasi.

Criterii de rigoare privind problema nepotismului universitar

"Noua lege a educatiei se caracterizeaza prin management responsabil, depolitizarea universitatilor si calitate in invatamant", dupa cum afirma ministrul Funeriu. Ei bine, in opinia Tincutei Baltag, depolitizarea se refera, de fapt, la prevederile despre nepotism si anume ca rudele pana la gradul III inclusiv nu pot ocupa functii de conducere in cadrul aceleiasi universitati.

"Exista si o mentiune - ca prevederea se aplica doar in cazul in care rudele respective se afla in relatie de subordonare unele fata de celelalte", explica directorul FDP.

Practica este insa una obisnuita in UMF-uri, iar subiectul nepotismului a intrat, nu de putine ori, in vizorul mass media. Desi este de acord cu criteriile de rigoare introduse, prof. dr. Vasile Astarastoae subliniaza ca "ar fi fost absurd ca legislatia sa nu permita cadrelor didactice din aceeasi familie sa predea sub umbrela aceleiasi institutii de invatamant superior".

Alocarea resurselor financiare, graduala

Un element perceput ca fiind negativ de reprezentantii studentilor, dar vazut ca unul pozitiv de catre reprezentantii societatii civile si cei ai mediului academic, il constituie clasificarea universitatilor in functie de misiunea lor specifica si implicit, alocarea graduala a resurselor in functie de programele pe care acestea le ofera - ciclu de licenta, masterat, doctorat si studii post doctorale.

"Ierarhizarea va avea efecte negative. In primul rand, universitatile mai mici vor percepe taxe mai mari studentilor care nu sunt la buget, pentru a putea functiona la parametri normali. In al doilea rand, aceasta prevedere a fost introdusa fara un studiu de fezabilitate facut in prealabil", a precizat Cristina Fit, vicepresedinte PR al ANOSR.

Parteneriatele universitati - mediul privat, cheia succesului

LEN aduce in discutie doua tipuri de finantare - cea de baza, care se aplica fix la numarul de studenti pe care o universitate ii are inclusi in ciclurile de invatamant si cea suplimentara, prin intermediul careia se finanteaza excelenta in educatie.

"Universitatile, dincolo de finantarea de la stat, ar trebui sa isi dezvolte parteneriate cu mediul privat. Doar asa ar putea sa creasca si calitatea educatiei si dotarea laboratoarelor. Aici e cheia succesului!", a conchis Tincuta Baltag.

Sursa: PaginaMedicala.ro

Salveaza Vieti! Trimite un SMS la 858

2011-01-17T08:27:00.000-08:00

Va scriam in postul de mai jos despre campania "Nu ma ignora!" organizata de Asociatia Salveaza Vieti, ce se va desfasura in perioada 15 ianuarie - 31 martie 2011. Am gasit azi si filmuletul campaniei pe Youtube. Va recomand sa il urmariti aici.

Campania "Nu ma ignora!": 400.000 de euro pentru copiii bolnavi de cancer limfatic

2011-01-15T10:31:00.000-08:00

In urma cu o luna, in cadrul unei conferinte de presa, actrita Oana Pellea ne-a indemnat (pe noi, jurnalistii) sa facem un exercitiu de imaginatie: sa ne inchipuim, pret de cateva secunde, ca suntem parintii unui copil bolnav de cancer. Asa a demarat campania "Nu ma ignora", organizata de Asociatia Salveaza Vieti, a carei initiativa am apreciat-o la maximum si despre care am scris, cu cea mai mare responsabilitate posibila, aici.

Obiectivul ambitioasei campanii este acela de a infiinta primul Centru de Excelenta in diagnoza si tratamentul cancerului limfatic din Romania, la Clinica de Oncopediatrie Louis Turcanu din Timisoara. Pana acum s-au strans deja 400.000 de euro, bani colectati de la circa 300 de firme, majoritatea IMM-uri, care si-au redirectionat 20% din impozitul pe profit in 2010. Ca si obiectiv final, organizatia neguvernamentala si-a propus sa stranga 1 milion de euro.

"Ne-am bucurat foarte mult sa vedem atat de mulţi oameni de afaceri responsabili, care au ales sa redirectioneze banii catre un proiect concret in loc sa-i trimita in gaura neagra a statului. Promitem tuturor celor care au ajutat la strangerea fondurilor ca vor vedea cat de curand posibil rezultatele contributiei lor", a explicat Carmen Uscatu, presedinte Salveaza Vieti.

Daca prima parte a campaniei a fost adresata companiilor, Asociatia Salveaza Vieti cu sprijinul Fundatiei Vodafone Romania demareaza a doua parte a campaniei destinata, de aceasta data, persoanelor fizice. Astfel, in perioada 15 ianuarie - 31 martie 2011 orice persoana va putea dona 2 EUR prin SMS, la numarul 858, gratuit in orice retea de telefonie mobila (nu se percepe TVA).

Rata de succes in tratarea cancerelor de sange la copii şi adolescenti se situeaza sub 50% in Romania, fata de peste 80% in UE. Pe langa diagnostic, in etapa tratamentului este vitala existenta camerelor sterile, in care pacientii trebuie izolati atunci cand imunitatea scade dramatic in urma chimioterapiei. Existenta unei astfel de incaperi inseamna, in medie, 30 de copii salvati in fiecare an.

Prof. Margit Serban de la Timisoara, medicul care a efectuat primul transplant de maduva din Romania, se va ocupa de Centrul de Excelenta. Aveti aici un reportaj emotionant despre viata acestor copii, realizat de Pro TV Timisoara. Va recomand sa-l urmariti. Haideti sa ii ajutam si sa le dam o sansa reala la viata. Eu stiu sigur ca voi trimite cel putin un SMS de 2 euro. Faceti si voi fel! Redati-le speranta!

Mai jos, primul filmulet al campaniei "Nu ma ignora":

Top 15 best Rock of the 90's

2011-01-14T07:56:00.000-08:00

Va povesteam aici ca sunt o impatimita a muzicii, incepand cu cea clasica si terminand cu rockereli dintre cele mai puternice. Ei bine, pentru ca se apropie weekend-ul, am decis sa las deoparte subiectele serioase si sa realizez un top al melodiilor mele preferate din anii 90', segmentul rock/ subgenuri de rock. :-) Veti vedea ca nu am putut neglija formatii mari precum Metallica si Nirvana, dar cel mai probabil veti fi uimiti de my nr.1 choice. Chiar si daca nu sunteti fani ai rock-ului, sunt convinsa ca majoritatea melodiilor va sunt cunoscute. Enjoy!

LATER EDIT: am adaugat si un bonus, mi-am adus aminte de "Walk" a celor de la Pantera abia in drum spre casa. :-))

15. New Radicals - You Get What You Give

14. Guano Apes - Open Your Eyes

13. Alice In Chains - Man In The Box

12. The Cure - Friday I'm In Love

11. Radiohead - Creep

10. Korn - Freak On a Leash

9. Soundgarden - Black Hole Sun

8. Depeche Mode - Enjoy The Silence

7. Guns N' Roses - November Rain

6. Red Hot Chili Peppers- Scar Tissue

5. The Verve - Bitter Sweet Symphony

4. Nirvana - Smells Like Teen Spirit

3.Metallica - Enter Sandman

2. REM - Losing My Religion

1. Pearl Jam - Even Flow

Teach for America: noi paradigme in Educatie

2011-01-13T13:48:00.000-08:00

"Teach for America"/ "Profesori pentru America" (TFA) este un program educational care-i atrage in meserie pe cei mai buni tineri de la universitatile de top din Statele Unite. Sincer va spun ca pana azi habar nu aveam de existenta unui asemenea program, ale carui rezultate sunt fabuloase pentru ca genereaza schimbare pe continentul american.

"Across the country, corps members and alumnae are creating fundamental change" si "I teach for a stronger country" - sunt doar doua remarci de pe site-ul oficial TFA.

Ce inseamna asta mai exact? Ca acesti absolventi, haideti sa le spunem varfuri ale institutiilor de invatatmant superior, sunt trimisi in zonele defavorizate din America. Astfel, copiii care nu au o situatie materiala buna pot avea acces la educatie de calitate. Inainte de a interveni si a produce schimbari in scolile din comunitati, inainte de a schimba mentalitati si a pune in practica idei inovatoare in domeniul educatiei, tinerii sunt nevoiti sa parcurga un training ce dureaza cateva luni. Odata cu expirarea contractului, valabil 2 ani, the corps members, cum sunt denumiti, nu au obligatia de a imbratisa o cariera didactica. In plus, fiindca vorbim de oameni exceptionali cu rezultate academice exceptionale, e de la sine inteles ca a face parte din aceasta retea este o onoare pentru alumni. Za best of za best, am zice.

De ce noi nu putem sa urmam astfel de modele precum TFA? Sau macar sa le adaptam realitatii actuale romanesti? Toti vrem o schimbare, simtindu-i acut nevoia si cu toate acestea, nu facem nimic concret pentru a o genera. Altii, prin determinare si efort sustinut, reusesc...

Inapoi la oile noastre, inapoi la LEN-ul nostru

Ii multumesc Tincutei Baltag, directorul Fundatiei Dinu Patriciu, ca mi-a povestit astazi, incredibil de entuziasmata, de acest program. Am purtat, apoi, o discutie pe marginea Legii Educatiei Nationale (LEN), mult contestata. Am luat actul normativ la puricat pentru a-i observa, alaturi de un reprezentant al societatii civile implicat in tot ce tine de Educatie preuniversitara si universitara aspectele pozitive, dar si tarele din lege, "una stufoasa, dar totusi, lipsita de continut". Suna paradoxal, I know, dar promit sa va dau toate detaliile necesare maine, intr-un articol.

Interviu cu Mihai Copaceanu, absolvent al King's College London in domeniul adictiilor

2011-01-11T13:55:00.000-08:00

Mihai Copaceanu (foto) a absolvit un masterat in domeniul adictiilor in cadrul Universitatii King's College London, unde a avut drept mentori psihiatri si psihologi - experti ai Institutului de Psihiatrie din capitala Marii Britanii. Perioada 2008 - 2009 a petrecut-o tot in Anglia, studiind la Universitatea din Oxford, timp in care a publicat chiar si o carte. Tanarul, proaspat reintors in tara, a primit o mentiune la cea de-a doua editie a Galei Ligii Studentilor Romani din Strainatate.

Claudia Spridon (C.S.) : Ai absolvit un master la King's College London, in domeniul adictiilor. Pe ce s-a axat, de fapt, acest program?

Mihai Copaceanu (M.C.): Programul fulltime a fost o provocare dureroasa pentru mine, incat dupa cateva luni ma intrebam anxios daca voi reusi sa ma numar printre putinii absolventi. Primele trei zile ale saptamanii erau dedicate cursurilor, seminariilor si workshopurilor. Profesorii erau psihiatrii, psihologi, toti - experti de la Institutul de Psihiatrie din Londra sau invitati din alte orase ale Marii Britanii. Iar ultimele doua zile, adevarata practica clinica, lucram de dimineata pana spre seara in clinicile din Sudul Londrei. Un program interdisciplinar, adecvat realitatii, viu si eficient, ce cuprindea atat aspecte clinice, cat si publice ale adictiei. Apoi evaluari periodice si in final proiectul de dizertatie, o cercetare remarcabila supusa rigorii stiintifice fara de care nu poti deveni absolvent.

C.S.: Cum este tratata adictia in Anglia - se merge pe o abordare multidisciplinara sau nu?

M.C.: Categoric da. Daca omul este o fiinta bio-psiho-sociala iar adictia afecteaza persoana umana in integritatea ei, atunci si interventiile de specialitate se adreseaza atat trupului (tratamentul medicamentos), cat si psihicului (consiliere si psihoterapie) si socialului (familie, job, reabilitare). Noi uitam mereu tocmai definitia adictiei: „chronic relapsing disorder”, ceea ce inseamna ca odata finalizate interventiile psihosociale standard, pacientul nu este definitiv recuperat si-l lasam in voia sortii, sa se intoarca in acelasi mediu novice din care a plecat si cu aceleasi probleme. Ori partea din urma, probabil cea mai importanta, este reabilitarea pacientului (in centre de zi sau in case rezidentiale, n.red.), prevenirea recaderii, purtarea lui de grija, intelegerea, acceptarea, dobandirea de abilitati si competente si reinsertia sociala.

C.S.: Cand se incheie misiunea psihologului si cand intervine medicul specialist in tratarea unei probleme de sanatate ce are la baza o adictie?

M.C.: Spre deosebire de alte tulburari, dependenta este o conditie urata care nu se tratateaza prea usor si de aceea probabilitatea de a recadea este destul de ridicata. In cazul adictiilor, de obicei medicul intervine primul pentru detoxifiere sau tratament medicamentos si mai apoi, psihologul. Pacientul beneficiaza de interventii psiho-sociale ori de cate ori are nevoie. Putin mai mult de 40% dintre consumatorii de substante prezinta dublu-diagnostic, iar rolul psihologului este de a continua interventia, chiar dupa abstinenta, pentru a ajuta pacientul sa-si depaseasca depresia, anxietatea, tulburarea de personalitate, etc.

C.S.: La noi, un mare ajutor pentru toxicomani il constituie Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor (ALIAT). Banuiesc ca exista astfel de asociatii si in Anglia. Care este rata lor de succes in randul persoanelor cu diverse adictii?

M.C.: Un foarte mare succes il au asociatiile gen Alcoolicii Anonimi sau Narcoticii Anonimi. Medicul, psihologul si asistentul social isi fac datoria, insa daca persoana ramane singura fara sprijin imediat (multi nemaibeneficiind de sprijinul si grija familiei, n.red.), caderea este primejdioasa. Grupurile de suport sunt foarte eficiente. Romania are nevoie urgenta de cat mai multe grupuri de suport.

C.S.: Daca ar fi sa intocmesti un clasament, care sunt principalele probleme de adictie cu care se confrunta englezii? Dar romanii?

M.C.: Potrivit British Crime Survey (2008, n.red), englezii consuma mult alcool (74 % dintre barbati si 59% dintre femei) si cannabis (8.2%) apoi Ecstasy (1.8%), cocaina (2.6%) si, in final, heroina (vreo 300 de mii). Drogurile nu se rusineaza de cultura.

C.S.: La noi care e situatia?

M.C.: Pentru romani, desigur ca tot alcoolul ramane cel mai nenorocit drog, dar pentru ca apartine culturii noastre nu-i mai sesizam efectele negative (violentele, accidentele, crimele, cirozele, etc) si nici nu reactionam (nici la nivel individual si familial si nici prin politici de stat). Fumatul, de asemenea, cauzeaza prea multe victime, aproximativ 33. 000 de decese anual, ceea ce inseamna ca un roman moare la fiecare 15 minute. Legislatia este mult permisiva si in ceea ce priveste fumatul pasiv. In ciunda inscriptionarilor, in Romania se fumeaza peste tot - in restaurante, gari, trenuri, locuri de joaca, etc. Nimanui nu-i pasa. Si mai nou aceste etnobotanice. Din fericire, heroina si cocaina raman sub media europeana. In schimb, consumul de droguri recreationale in cluburi sau la petreceri ia amploare, mai ales in randul adolescentilor, cand tocmai varsta de debut este in scadere. Romanul nu are constiinta limpede, anume ca alcoolul este drog, ca tigara este drog si te ucide incet, incet si totusi continua sa se desfete si cu alte dependente precum dependenta de sex, de jocuri de noroc, de internet, dependente prea putin studiate, dar care prind radacini adanci si dureroase.

C.S.: Ai amintit entobotanicele, care au facut numeroase victime anul trecut in Romania. Cum crezi ca tinerii ar putea fi determinati sa nu mai consume astfel de substante legale in conditiile in care Ministerul Sanatatii sustine ca nu e atributia institutiei sa inchida magazinele de vise?

M.S.: In orice tara civilizata, un magazin de vise nu si-ar avea existenta nici macar la nivel ideatic. Aruncarea vinei dintr-o ograda in alta e dezgustatoare. Plimbandu-ma prin centrul unui orasel de provincie, curios fiind, am intrat intr-un astfel de magazin, am cumparat pliculetul, vanzatoarea a fost foarte amabila, mi-a explicat cum si cat sa folosesc si mi-a oferit si ustensile. Am iesit profund contrariat. Tinerii consuma dintr-o multitudine de ratiuni si deseori, in spatele consumului, sunt alte probleme, uneori necunoscute nici macar de familie. De aceea, o atentie deosebita si o responsabilitate trebuie sa fie atat din partea familiei (sa fie atenti la copiii lor), a prietenilor si a comunitatilor locale si de stat. Daca tot vorbim de crestinism in Romania, de iubirea aproapelui si responsabilitate sociala, pai aceasta necesita o implicare a fiecarui cetatean, tanar sau batran, barbat sau femeie, preot sau muncitor, acolo la el in cartier, sa alunge egoismul si sa se adune, sa protesteze, sa initieze actiuni, sa depuna petitii la primarii pentru inchiderea acestor magazine, nu sa astepte doar para din pom. In Anglia oamenii formeaza mici asociatii, lupta pentru drepturile lor si au mare succes. Noi ne multumim sa hibernam si sa cersim mila si ajutorul statului.

C.S.: Spuneai ca in spatele consumului se afla o sumedenie de probleme. Cum influenteaza aceste etnobotanice psihicul si comportamentul consumatorilor?

M.C.: Cum afecteaza in mod direct creierul uman nu putem cunoaste cu precizie, deoarece pe de-o parte aceste substante sunt inedite pentru Romania, iar cercetarile prea putine. In plus, nici nu stim ce contin si de aici nu cunoastem nici metabolismul sau gradul de toxicitate. Se apreciaza ca au un continut asemanator amfetaminelor. Din pacate, adolescentii le consuma in combinatie cu alcool sau alte droguri, ceea ce creste , inca o data, toxicitatea drogului. Simptomele sunt arhicunoscute - de la euforia initiala, hiperactivitate, tahicardie, pana la durerile de dupa si cel mai grav, la dependenta psihica ce se instaleaza pe nesimtite. Fiecare persoana experimenteaza diferit, insa amagirea consta tocmai in trecerea usoara de la consum la dependenta, de la „trag o data sa vad cum e” pana la „nu pot sa ma mai las”, „am slabit, ma simt rau, nu mai am bani, parintii nu ma inteleg, sunt singur”, deci o afectare de neinchipuit ce creste precum un bulgare odata rostogolit pe partie. Si deseori sfarsitul este tragic.

C.S.: Mihai, reprezentantii societatii civile romanesti vorbesc despre o migratie a creierelor. In plus, statisticile LSRS arata ca 35% dintre cei care isi finalizeaza studiile in strainatate nu se intorc in Romania. Tu ai ales sa revii in tara. De ce?

M.C.: Deseori nu noi suntem autorii deplini ai proprilor nostre decizii. Nu suntem liberi. Suntem determinati si influentati de alti factori exteriori noua. In ceea ce ma priveste, am crezut ca un stadiu de doi ani va fi indeajuns pentru a ma intoarce voios, motivat si apt de munca in propria mea tara. M-am inselat. Tara nu ne vrea. Dar dincolo de vointa mea exista si un raspuns justificat, de neocolit. Cu alte cuvinte, apartin acelor studenti care, neavand resurse financiare pentru a studia in strainatate, au apelat la sprijinul insemnat al fundatiilor binevoitoare - Fundatia Dinu Patriciu si Fundatia Ratiu Londra care fac din vise realitate, iar prin contractul semnat se precizeaza numaidecat, din pacate, intoarcerea in tara la finalizarea studiilor.

C.S.: S-a precizat aseara (Gala LSRS, n.red.) ca "in Romania, in momentul de fata, exista un teren fertil pentru un nou inceput"...

M.C.: Fara indoiala, Romania este inca frageda in multe domenii. Romania este o tara mica pe harta unde multe sunt de facut, de inceput ori continuat, de modificat si restructurat ori de dezvoltat si imbunatatit, insa pamantul fertil nu este singura cerinta pentru o roada buna: lucratorii pamantului, sistemul de irigatii, resursele, toate acestea pot contribui la o recolta imbelsugata.

C.S.: Ce perspective are un tanar care si-a efectuat studiile in cadrul unor universitati prestigioase din lume la revenirea in tara?

M.C.: Orice tanar cu o pregatire serioasa in Occident ar trebui sa fie mult mai fericit odata intors in patria sa, numai ca realitatea este usor diferita. Povestile de succes sunt doar povesti si sunt evident, putine. Majoritatea romanilor intorsi nu au parte de mari bucurii. Romania nu este inca pregatita pentru a ne primi acasa. Totusi, situatia ramane nuantata deoarece perspectivele variaza in functie de specializarea tanarului. Sunt domenii unde absorbtia tinerilor dinamici, inteligenti si competenti (IT, economie, business, n.red.) se desfasoara cu rapiditate si cu rezultate imediate si alte domenii (ex. stiinte socio-umane) ce prezinta retincenta si refuz. In ceea ce ma priveste, eu apartin celei de-a doua categorii. Nepasarea, lehamitea, nesimtirea, rautatea, invidia, escrocheria, mita, minciuna, demagogia, dispretul sunt doar putine dintre caracteristicile de neinteles ale unei Romanii izbavita de comunism si insufletita de dorul libertatii si a democratiei. E atat de trist sa te intorci in tara, sa fii ignorat si injosit. E un blestem.

C.S.: Sistemul educational este in plina reforma, iar procentul din PIB alocat Educatiei este prea mic. Ce ar trebui facut pentru ca invatamantul romanesc sa se ridice la standardele celui practicat in universitatile de top?

M.C.: Nu cred in retete si nici in solutii salvatoare scoase peste noapte din caciulita unui ministru efemer ori a vreunui profesoras viteaz, dar comunist. Sunt de parere ca nu PIB-ul este marea noastra problema. Nu PIB-ul este hotarator pentru calitatea educatiei in Romania. Romaniei ii va trebui ani si ani, eforturi, maturizare, flexibilitate, curaj si istetime. Totodata, sunt sceptic si nu stiu daca vreodata ne-am putea ridica la standardele universitatiilor de top. Sa nu uitam istoria invatamantului romanesc. Oxfordul face educatie de 800 ani, a oferit vreo 50 de laureati Nobel, noi atunci, vlahi, inca ne luptam cu migratorii. Ori aceste veacuri de educatie nu se recupereaza prin salturi uriase. Apoi cultura poporului nostru, cutumele si prejudecatiile noastre...

C.S.: Ai avut posibilitatea de a finaliza doua facultati si un program masteral in Romania, apoi ai ales sa iti continui studiile in Anglia. Care sunt diferentele intre cele doua sisteme?

M.C.: Subiecte de carti groase. Dar sa luam aminte: calitatea unui invatamant nu este data de diferentele dintre sisteme. Ceea ce poate functiona perfect in Anglia s-ar putea sa nu fie potrivit pentru Romania. Gresim daca privim la ceea ce ei fac si noi nu facem si nu consider ca solutia ar fi importarea de metode si tehnici straine. Sa nu uitam ca invatamantul romanesc inseamna profesori si studenti romani, adica Romania nu UK. Noi avem o mare problema in ceea ce priveste demnitatea, responsabilitatea si seriozitatea profesorului si mai mult, a studentului. Profesorul care te lasa sa copiezi la examene si studentul ce merge pregatit cu fituici si handsfree cu scopul de a copia, el care primeste diploma de licenta fara a cunoaste numele disciplinelor din anii anteriori. In Anglia se munceste mult, responsabil si ancorat in practica de zi cu zi. Facultatea britanica nu este institutie ce transmite informatii contracost gloatei, nu face bisnita cu acte (poti fi exmatriculat imediat), ci are rolul de a forma viitori specialisti, nu „vanatori de diplome”.

Sursa: PaginaMedicala.ro

Interviu cu Cristina Ghenoiu - cel mai valoros student roman din lume

2011-01-10T15:27:00.000-08:00

Cristina Ghenoiu a plecat din Romania in urma cu 12 ani pentru a-si efectua studiile in strainatate. In 2005 a fost admisa la Universitatea Cornell din SUA, unde momentan e doctorand in biologie celulara si cromozomiala, biologie moleculara, genetica si biochimie. A ales sa faca cercetare in domeniul cancerului pentru a contribui, catusi de putin, "la intelegerea si tratarea acestei boli devastatoare". Performantele sale academice si extracurriculare din anul 2010 i-au adus un binemeritat premiu - cel de Studentul roman al anului in lume, decernat de Liga Studentilor Romani in Strainatate (LSRS).

Claudia Spridon (C.S.): Cristina, care sunt directiile cercetarii pe care le desfasori in America?

Cristina Ghenoiu (C.G.): Ne indreptam atentia spre procesul de diviziune celulara. Sunt interesata in special de mecanismele moleculare care se afla la baza segregarii cromozomilor.

C.S.: Stiu ca in cadrul studiilor efectuate vizati in mod deosebit cancerul renal. Intentionati sa va axati in cercetare si pe alte tipuri de cancer?

C.G.: Impreuna cu grupul din Germania am identificat functia proteinei von-Hippel Lindau (pVHL, n.red.) in suprimarea dezvoltarii celulelor tumorale in rinichi. Am aratat ca aceasta proteina joaca un rol principal in formarea cililor renali prin a dicta directia de crestere a microtubulilor. In SUA lucram cu molecule esentiale pentru diviziunea celulara precum Aurora B si Survivin, tinte importante ale terapiei anti-cancer, in special al celui pulmonar si de prostata.

C.S.: In vara anului 2010 ai publicat un articol in prestigioasa revista Science. Despre ce era vorba mai exact?

C.G.: Intr-adevar, impreuna cu grupul din America am publicat un articol in revista Science, in care demonstram ca mecanismul de activare al acestor molecule importante depinde de fosforilarea histonei H3 de catre kinaza Haspin. De aceasta fosforilare depinde formarea corecta a fusului de diviziune, alinierea corecta a cromozomilor in placa metafazica ecuatoriala, si reformarea membranei nucleare la sfarsitul mitozei. De asemenea, sper ca in acest an sa public un studiu in care identific proteina Haspin ca un nou substrat cheie al kinazei Polo-like kinase I, una dintre cele mai promitatoare tinte ale medicamentelor anti-canceroase, in special in cancerul de san si cel pulmonar. Vreau sa subliniez ca in ultimii ani, aceste molecule prezinta functii variate in tipuri de cancer foarte diverse, de la neuroblastom pana la cancerul de esofag, informatii care apar tot mai des in studii publicate.

C.S.: Cristina, incidenta cancerului a avut o crestere impresionanta in ultimii ani. Este, sa zicem, unul dintre motivele pentru care ai ales sa faci cercetare pe acest domeniu?

C.G.: Da. La fel ca multi tineri implicati in cercetare, am vrut sa-mi aduc contributia, cat de mica, la intelegerea si tratarea acestei boli devastatoare. Ne multiplicam sau pierim! Procesul de diviziune este fundamental pentru viata si, in acelasi timp, fascinant din punct de vedere biologic. Pe langa asta, m-a ataras si faptul ca numeroase tipuri de cancer sunt legate de sau duc la defecte in acest proces, rezultatul fiind un numar aberant de cromozomi.

C.S.: Se spune ca tinerii din Romania duc lipsa de mentori, de modele de urmat. Esti de acord cu aceasta afirmatie?

C.G.: Personal, nu cred ca ducem lipsa de modele, insa uitandu-ma la televizor pentru cateva zile (cat a fost in tara, n.red.), am inteles ca tinerii sunt coplesiti de modele negative care, de altfel, exista peste tot. Trebuie sa stim sa alegem modelul de urmat, iar societatea are datoria de a ne ghida in acest sens. Cand am plecat din Romania, performantele scolare erau foarte apreciate. Am ales atunci ca model o studenta de la mine din liceu, pe nume Sacha, care obtinuse o bursa in America.

C.S.: Au trecut 12 ani de cand ai plecat din Romania. Crezi ca te-ai putea reintoarce aici pentru a-ti desfasura activitatea de cercetare?

C.G.: Din pacate, nu in prezent. Pentru a face cercetare de performanta avem nevoie atat de o infrastructura pe care sa ne bazam, cat si de laboratoare moderne. Si nu vorbesc de unul sau 10, ci de cateva zeci sau o suta, intrucat cercetarea se face intr-o comunitate. Ca sa nu mai vorbesc de resursele financiare de lunga durata. Sa va dau un exemplu. In America, un laborator mic ca cel in care eram (4 - 6 oameni la inceput, n.red.) a consumat in patru ani peste un milion de dolari. Acum, ca echipa este formata din 10 oameni, trebuie sa ne dublam bugetul pentru a face fata competitiei acerbe din domeniul mitozei.

C.S.: Si totusi, din punct de vedere profesional, ce te-ar determina sa revii in tara?

C.G.: Raspunsul va depinde de nivelul la care ma aflu in cariera. Daca inca incerc sa ma afirm, atunci, pentru a ma intoarce in tara, as avea nevoie de toate conditiile despre care va vorbeam. Altfel, nu as putea face cu adevarat cercetare competitiva si de calitate in domeniul meu. In schimb, daca as avea deja un renume in domeniu, plus o experienta de 10 -20 de ani ca profesor la o universitate de prestigiu, atunci poate as veni in tara pentru a pune bazele infrastructurii si comunitatii mentionate. Cred ca depinde de ambitiile fiecaruia.

C.S.: Ai inceput anul 2011 foarte bine, obtinand distinctia pentru "Cel mai bun student roman din lume" (Gala LSRS 2011, n.red.). Ce importanta are acest premiu pentru tine?

C.G.: In primul rand este o mare onoare. Cunosc, personal, foarte multi romani a caror munca merita premiata si apreciata. In plus, sunt foarte mandra sa fiu asociata cu Liga Studentilor Romani din Strainate, a carei echipa o admir si ale carei idealuri le impartasesc pe deplin. Premiul este, totodata, o mare bucurie fiindca pentru prima oara familia mea poate citi in limba romana despre realizarile mele. Si, nu in ultimul rand, premiul a constituit o oportunitate extraordinara de a ma reintoarce in societatea romaneasca pentru a avea un impact pozitiv.

Sursa foto: arhiva personala a Cristinei
Sursa: PaginaMedicala.ro

Telefonul fara fir sau ... unde dai si unde crapa :-)

2011-01-08T13:21:00.000-08:00

Va aduceti aminte de "telefonul fara fir" pe care il jucam cand eram mici? Ei bine, astazi la orele de dictie profa a hotarat sa facem un exercitiu de comunicare, similar jocului din copilarie. Scopul a fost acela de a vedea modul in care o informatie in forma bruta ajunge la public, plecand de la reporter si trecand prin mainile redactorului si, mai apoi, prin cele ale editorului.

Am fost impartiti in doua echipe: una formata din de trei persoane - observatorii, care nu au intervenit in joc, ci doar au punctat cateva impresii la final. A doua echipa a numarat sase membrii (me included). Am fost invitati sa parasim sala de curs si am fost chemati, pe rand, inauntru. Fiecare dintre noi primea un boom de informatii (despre o reteta chinezeasca) pe care era nevoit sa le transmita, cu cea mai mare precizie, celuilalt coleg ce tocmai intra in incinta. Nu numai ca precizia a devenit imprecizie, dar reteta chinezeasca, o delicatesa servita de familiile regale, a ajuns un fel de mancare dezgustatoare, de culoare verde, preparata in vase de lut vechi de 120 de ani. :-))

Joculetul, desfasurat intr-un cadru cat se poate de relaxat, ne-a demonstrat ca informatia primara este ambalata diferit de cei implicati in actul comunicarii, produsul final avand un sens distorsionat fata de cel initial. Ganditi-va numai la catastrofele ce pot aparea cand informatia circula de la reporter, la redactor si la editor sub presiunea timpului si a spatiului existent in rubricile ziarelor/emisiunilor de stiri. Putem ajunge, fara o verificare atenta a informatiei din trei surse, in stituatia de a transmite tot felul de ineptii publicului larg.

Gala LSRS 2011 - De la elitele de azi pentru elitele de maine

2011-01-07T05:32:00.000-08:00

Ieri am participat la Gala Ligii Studentilor Romani in Straintate (LSRS). Un eveniment de amploare, la care au fost invitate elite ale Romaniei de azi si un numar foarte mare de tineri scoliti la cele mai presitigioase universitati din lume, elite ale Romaniei de maine.

In deschiderea manifestarii au luat cuvantul oameni politici, printre care si candidatii la presedintia Romaniei, Crin Antonescu si Mircea Geoana. Acesta a punctat ca "terenul (Romania) este foarte fertil in acest moment pentru un nou inceput". Citatul nu numai ca m-a facut sa zambesc malitios, dar m-a determinat sa analizez pe viu discursul politic romanesc, in care toate lucrurile sunt prezentate pe de-a-ndoaselea. Pentru ca, desi politicienii fac o radiografie optimista a Romaniei, situatia nu este nici pe departe asa.

Si cel mai bun exemplu in acest sens a fost o discutie pe care am purtat-o, dupa decernarea premiilor, cu castigatoarea Marelui Premiu, Cristina Ghenoiu, doctorand la Universitatea Cornell din SUA. "In Romania ma simt claustrofoba. Spre exemplu, daca as avea o idee pentru un experiment nu as putea sa o pun in practica din cauza dotarilor precare din laboratoarele de cercetare de la noi". Tanara a plecat din tara in urma cu 12 ani, insa crede ca schimbarea poate fi produsa - "cu pasi marunti, dar siguri". Veti putea citi un interviu pe care i l-am luat Cristinei cel mai probabil luni. Promit sa revin cu un link.

LSRS a prezentat si un sondaj realizat pe 800 de studenti romani din strainatate. Rezultatele au fost cam descurajatoare, desi nu cred ca au mirat prea tare audienta - 35% dintre cei care studiaza la universitati din afara nu intentioneaza sa revina in tara. Punandu-i la socoteala pe cei care deja isi fac bagajele si se pregatesc temeinic pentru piata muncii vest europene, ajungem la concluzia ca in putin timp tara noastra va ramane fara elitele de maine.

------------------------------

Si pentru ca nu vreau sa prezint un eveniment atat de frumos ca cel de aseara intr-o lumina negativa, tin sa va spun ca am fost impresionata de performantele castigatorilor, tineri perseverenti, motivati, determinati si plini de succes in ceea ce fac zi de zi. Este vorba de acele valori despre care spuneam aici ca ar trebui promovate mai mult. Este vorba de acei oameni care merita cu tot dinadinsul sa ocupe primele pagini ale ziarelor, prin simplul fapt ca fac un renume Romaniei. Si duc mai departe o traditie a valorilor romanesti de multi uitate.

Aveti mai jos laureatii Galei LSRS 2011.

Premii principale:

Cristina Ghenoiu, Cornell University, NY

Alexandra Dobra, University of York, UK

Cosmina Dorobantu, Oxford, UK, Departamentul de Economie

Radu Beleca, Brunnel University, UK

Ruxandra Paul, Harvard, USA

Patricia Florescu, Harvard, USA

Valeria Popa, Paris 1 Pantheon-Sorbonne, Paris, Franţa, Facultatea de Economie

Mentiuni:

Victor Adrian Prisacariu, Oxford, UK

Mihai Copaceanu, King’s College London, UK

Cristiana Grigore, Vanderbilt University, USA

Mihai Cucuringu, Princeton, USA

Limitele eticii in donarea de organe

2011-01-04T05:25:00.000-08:00

Uneori imi place sa ma uit la filme care "imi sparg capul". Adica, filme pe care dupa ce le vad, le discut cu ceilalti pentru ca imi ridica numeroase semne de intrebare. Filmul "Never let me go", ecranizarea romanului omonim al scriitorului Kazuo Ishiguro este genul de film care "iti sparge capul".

Povestea prezentata este una incredibil de emotionanta, avandu-i in centru pe Kathy, Tommy si Ruth, care si-au petrecut copilaria la Hailsham, un internat din Anglia. Odata ajunsi la varsta majoratului, cei trei parasesc scoala si sunt nevoiti sa infrunte realitatea - au fost creati pentru a fi donatori de organe. Si de aici se dezvolta un adevarat conflict etic ce trebuie disecat de fiecare dintre voi. Credeti-ma, ecranizarea chiar merita vazuta (din cate am inteles si cartea este geniala).

Donarea de organe in Romania - un subiect sensibil

Specialistii sustin ca de vina sunt prejudecatile poporului nostru si ca, desi au dezvoltat numeroase campanii de informare a populatiei, rezultatele nu au fost multumitoare, Romania clasandu-se in continuare pe locurile codase in topurile organismelor internationale.

In urma cu cateva luni, vorbeam cu prof. Monica Pop despre greutatile pe care le intampina in gasirea unor persoane dispuse sa doneze cornee. "Inca din mitologie, ochii erau perceputi precum oglinda sufletului. Romanului ii este de neconceput sa doneze ce are el mai de pret - corneea", mi-a explicat medicul oftalmolog.

Educatie, instruire si mentalitate

Dupa discutia cu prof. Monica Pop, am asistat la Ziua Nationala a Transplantatilor, unde l-am cunoscut pe prof. Radu Deac, considerat cel mai important chirurg cardiovascular roman al ultimelor doua decenii. Mi-a povestit cu multa pasiune despre activitatea de transplant, "o treaba foarte complicata, dar admirabila", pe care ar fi dispus sa o faca zi si noapte. "As lasa orice meserie deoparte numai pentru asta", au fost cuvinte care m-au impresionat la maximum.

Se spune ca o natiune civilizata este imposibil sa nu fie de acord cu prelevarea de organe. Exista insa trei factori importanti care duc la consolidarea activitatii de prelevare de organe - educatia, instruirea si mentalitatea.

Ma gandeam ieri dupa vizionarea filmului la limitele stiintei. Ma intrebam daca ele exista si daca este prolific sa limitezi, din punct de vedere etic, stiinta. Care sunt, de fapt, limitele eticii cand aducem in discutie donarea de organe?

O Romanie altfel in 2011!

2010-12-31T03:09:00.000-08:00

Vine 2011! Ce ne-am putea dori de la Noul An? Salarii mai mari, preturi adaptate salariilor pe care le au romanii, politicieni carora sa le pese de natiunea pe care o conduc (keep dreamin') si un sistem sanitar care sa isi poata trata corespunzator bolnavii.

Limba romana - o limba straina

Apoi, ne-am dori ca Educatia din tara noastra sa intre pe fagasul normalitatii, cum la fel de mult ne-am dori ca limba romana sa isi reintre in drepturi si sa nu mai existe cazuri ca cel de mai jos (exprimarea este deja specifica fenomenului adolescentin 2010):

"sthii u..majoritatea nici nu sthiu ce e ala gudron shi c fake, iar restul sunt f constientzi dar pur shi simplu nu se pot lasa"

Cred ca misiunea profesorilor de limba romana de astazi este una tare dificila si sunt convinsa ca cei care intra in "bransa" trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si determinare pentru a putea dezvata adolescentii 2010 de exprimari precum cea de sus. Daca in 2006 se introducea editia a doua a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al limbii romane, care cuprinde cuvinte precum sendviş si fâs, probabil ca in cativa ani vom fi martorii celei de-a treia editii a DOOM-ului. Evident, daca limba romana va fi in continuare "stalcita" si "tunata".

Imbecilizarea prin televiziune

Si, daca stau bine sa ma gandesc, ne-am dori ca seara sa ne putem uita la televizor fara sa vedem crime, sinucideri si alte cele (da, stiu, desi nu ne place sa recunoastem suntem totusi, o natiune de sinucigasi - dovada statisticile, si nu neaparat stirile).

Uhm, si da, ar trebui ca in 2011 sa incepem sa promovam valori ale Romaniei, oameni care merita scosi din umbra si adusi in atentia publicului romanesc, obisnuit cu efectul de turma si care se delecteaza facand misto si imitand non valori precum aceasta. Rezolutia asta se preteaza zicalei "You are what you eat", care transpusa in termeni televizuali ar suna cam asa: "Zi-mi la ce te uiti, ca sa iti spun cine esti". Apropo de asta, am citit in facultate cartea lui Giovanni Sartori Imbecilizarea prin televiziune si post gandirea, lectura care, in ciuda titlului cu tenta de amuzament, te pune pe ganduri si te ingrozeste in egala masura. Esenta televiziunii din Romania anului 2010 a fost excelent extrasa de comicul Groucho Marx, care a trait intre anii 1890 - 1977:

"Pentru mine televiziunea este foarte educativa. De cate ori deschide cineva televizorul, ma duc in cealalta camera si citesc o carte."

Perspective pe 2011?

Ne-am dori ca anul 2011 sa ofere perspective tinerilor de aici. Sau macar, revenind la Educatie, universitatile sa nu mai inroleze atatia studenti daca piata muncii din Romania nu are ce sa le ofere dupa cei cinci ani obligatorii (facultate+masterat) de studiu. E trist si descurajator sa inveti atata timp pentru ca, in final, sa ajungi vanzator de paine sau sa practici orice alta meserie necalificata, unde studiile superioare nu conteaza catusi de putin.

Aceste perspective ar trebui sa retina tinerii in tara, chit ca sunt medici, ingineri, arhitecti, chimisti sau analisti politici. Pentru ca daca reprezentantii societatii civile vorbesc de o infuzie de creiere care exista la ora actuala in Romania, aceiasi reprezentanti ai societatii civile discuta despre migratia creierelor de la noi catre tarile vest europene. Dovada stau, din nou, statisticile care ii ingrijoreaza pe toti, mai putin pe politicienii nepasatori pe care ii pomeneam la inceputul postului.

In alta ordine de idei, cam astea is doleantele mele pentru 2011, dar am folosit pluralul fiind convinsa ca si altii sunt de aceeasi parere cu mine.

Un An Nou fericit! Si poate o Romanie altfel in 2011 ca doar...speranta moare ultima, nu? :-)

Mamaaaa, I'm coming hooome!

2010-12-20T02:03:00.000-08:00

..."Ma duc acasa din an in Paste"...

In perioada facultatii eram, de cele mai multe ori, exasperata de faptul ca mergeam in Logoj City (asa distorsionez eu numele orasului meu de bashtina) la fiecare sfarsit de saptamana. Duminica, in schimb, trenul personal era plin cu studenti logojeni care mergeau inspre Timisoara. Nu are niciun rost sa va mai spun ca stateam ca sardinele si abia puteam sa respiram. Era totusi mega fun, noi fiind un fel de gashca imensa care nu se plictisea niciodata. In fiece compartiment calatoreai sigur gaseai un cunoscut, doi, trei, cu care sa petreci intr-un mod cat se poate de placut o ora (atata e de la Logoj City la Tm). Existau, of course, si aspecte horror - legate, in general, de conditiile jegoase oferite de CFR pe ruta Caransebes Timisoara. Parca si pretul de 2 lei pentru un bilet parea prea mare comparativ cu serviciile oferite. Inca imi amintesc perfect cum ii injuram (toti, nu doar eu) ca niste birjari pe mai marii CFR-ului cand adaugau chiar si 1 ban la tariful biletului.

"Ma duc acasa din an in Paste". Ad literam. Doar anumite ocazii cum ar fi Peninsula/ parent's birthdays ma determina sa mai trec cateva zile prin Banat. In rest...nu prea reusesc sa ajung acasa. Daaar, parca mai mare e entuziasmul acum. Lasand la o parte faptul ca ma pregatesc sufleteste pentru o vizita in "Banatu-i fruncea" cu cel putin trei zile inainte, nici macar cele 9 ore cu trenul nu mi se par multe :-)). In plus, entuziasmul meu nu e umbrit nici de substantiala diferenta intre pretul biletului Buc - Lgj fata de Tm - Lgj - adica 120 ron vs. 3 ron :-)). Poate ca "substantial" e un termen prost folosit in acest context, mai potrivit fiind englezescul "huge".

Si pentru ca am aberat la greu in postul asta (se pare ca entuziasmul imi umbreste inspiratia intr-ale cuvintelor, iar creierul a intrat deja in vacanta) inchei cu o melodie si un citat: "Nu-i roman ca banatzanu, banatzan ca lugojanu, lugojan ca brediceanu". Prietenii stiu de ce :-)

Sursa foto: pagina de Facebook "I love Lugoj"

Diploma: "Waai...ce tare!" - inmanata Claudanului pentru entuziasm

2010-12-17T13:40:00.000-08:00

Azi a fost o zi plina de surprize...pe langa cadourile faine pe care le-am primit de la Secret Santa (a carui identitate am aflat-o acum cateva ore) colegii de la birou mi-au inmanat si o diploma personalizata. M-a surprins in mod placut titlul acesteia: "Waaaai...ce tare!", cu mentiunea: "Se acorda lui Clau pentru entuziasmul pe care il investeste in descoperirea si promovarea oamenilor faini ... si pentru activitate internautica de calitatea I !" :-)

De fiecare data cand cunosc un om fain, fie ca e medic, student, profesor, cercetator, artist/ etc vin la birou incarcata cu multa, multa energie pozitiva si scriu cu mare drag despre persoana respectiva si ceea ce face. Si da, aproape de fiecare data cand "dau" peste un asemenea om zic: "Waaai...ce tare e cutarita".

Si ca sa intelegeti de unde vine entuziasmul de care colegii mei sustin ca dau dovada in relatia cu acei oameni faini pe care ii descopar si ii promovez, iata aici o bucatica dintr-o caracterizare pe care mi-am facut-o chiar eu in urma cu ceva timp:

"Iubesc oamenii pentru că ma ajută să cunosc mai bine natura umană și, în definitiv, mă ajută să descopăr noi caractere. Iubesc oamenii care pun pasiune în ceea ce fac și care, la rândul lor, îmi transmit acea pasiune. Iubesc oamenii care au ceva de spus, dar cel mai important, admir oamenii cu inițiativă care au curajul de a schimba ceva."

Multumesc, dragi colegi.

2010 - Ca pe vremea lu' Ceashca?

2010-12-14T01:36:00.000-08:00

Citeam presa de dimineata si am vazut pe adevarul.ro articolul asta. Deci, zice acolo, traiul nostru cel de toate zilele din anul 2010 este similar cu cel din 1989. Evident, nu-mi aduc aminte prea bine cum era pe atunci, fiind doar un kinder mic mic de 3 ani, dar stiu ca bunici/ matusi/ vecini/ etc invoca destul de des sintagma: "Paai pe vremea lu Ceashca era asa...si asa...si asa...".

Revenind la articol, mi-a captat atentia in mod deosebit prin paragraful asta: "Datele din septembrie 2010 ale raportului Consumer Confidence, realizat de Nielsen, aratau ca, fata de anul trecut, consumatorii au facut economii la:
1) haine noi, comparativ cu media internationala de 57% din consumatori, reprezentand ponderea celor care au apelat la aceasta masura de criza
2) au „taiat" distractiile in oras (58%)
3) au amanat cumpararea de produse IT&C si telefoane (50%)
4) au redus factura la telefonie (48%)
5) aproape jumatate dintre romani (42%) au taiat concediul anual de pe lista de cheltuieli (comparativ cu 24% din persoanele chestionate la nivel global)".

In concluzie, romanii simt drastic criza (Mircea Kivu, sociolog). Analizand paragraful de mai sus, mi-am dat seama ca ma incadrez si eu la cateva din cele cinci puncte.

1) --- nu se aplica - la fiecare salariu, o parte semnificativa din bani se duc pe haine si papuci (nota: papucii, in grai banatzan, sunt sandale, pantofi, botine, cizme, slapi, etc)
2) --- da si nu - ies mai rar, dar nu din cauza crizei, ci pentru ca am zile in care pur si simplu mi-e lene sa ies in oras la o beuta
3) --- se aplica - am un telefon naspa rau, vechi de 1 an si ceva; desi se strica pe zi ce trece, nu il voi schimba prea curand :-))
4) --- se aplica - am renuntat la abonament, am trecut pe cartela, foarte avantajoasa si ca pret si ca optiuni; totusi, raman fara credit exact atunci cand am nevoie mai mare de el
5) --- da si nu - anul acesta am avut fix trei zile de concediu (during summertime), petrecute la mare cu gasca; nu m-am dus prin strainatatzuri nu din lipsa banilor, ci pentru ca ma plictisesc daca un concediu tine mai mult de 1 saptamana :-(

Voi ce parere aveti? Chiar ne-am reintors pe vremurile lui Ceashca?

Top 10 best trip hop music

2010-12-11T13:33:00.000-08:00

Gusturile mele in materie de muzica sunt cat se poate de variate - de la rockereli dinalea puternice, la acoustic, drum and bass si muzica clasica, s.a.m.d. Oricum, jonglez cu ele in functie de stare :-)

Cand eram prin liceu a inceput sa imi placa foarte tare trip hop-ul. Cred ca pentru prima oara am auzit genul asta de muzica la prietena mea, Ale. Si pentru ca nu vreau sa ma lungesc cu vorba, mai jos am realizat un top 10 cu melodiile mele preferate, care ma meeeeeega relaxeaza.

Enjoy!

10. Amon Tobin - Easy muffin

9. Air - Playground Love

8. Hooverphonic - Mad about you

7. LAMB - Softly

6. Moloko - Fun for me

5. Massive Attack - Black milk

4. Tricky feat. Portishead - Hell is around the corner

3. Bjork - Hyperballad

2. Tricky - Black coffee

1. Portishead - Strangers

Jurnalistul, considerat incapabil de meteorologi

2010-12-09T10:34:00.000-08:00

Nu obisnuiesc sa ma uit la Meteo! De ce? Pentru ca, in opinia mea, meteorologii o dau destul de des cu prognozele in bara. Si nu sunt singura care crede asta. La fel ca si mine, cel putin un sfert din populatia Romaniei ii injura la greu pe cei de la Administratia Nationala de Meteorologie, in primul rand pentru discursul de lemn al prezentatorilor meteo. "Vantul bate moderat...precipitatii abundente...vantul prezinta intensificari temporare...valori care depasesc normalul, etc, etc, etc".

Cum ar trebui eu, ca om de rand, sa traduc ce e mai sus? Ca daca pentru meteorologi informatiile sunt cat se poate de clare, pe mine ma fac sa ma imbrac total pe de-a-ndoaselea. Adica in loc de cojoc, iau pe mine tricou, in loc de tenesi cu floricele port cizme si asa mai departe. Ce e important e ca reprezentantii ANM stiu ca "limbajul este de lemn". Dar au gasit o modalitate de a colora "informatiile". Citez: "Avem harti colorate, in care toate statiile ANM sunt colorate!" SUPERB, ce sa spun. Si ce ar trebui eu sa inteleg dintr-o harta colorata? Eu, omul de rand, nu jurnalistul de stiinta, pe care tin sa va spun, reprezentantii ANM il considera, nu chiar in cuvintele lor, UN MARE IDIOT (aici incluzand o slaba pregatire si o incapabilitate de a disemina corect informatia si de a o transmite mai departe).

Directorul de Prognoza de la ANM, in loc sa inlesneasca o colaborare intre cercetatori si jurnalisti, care colaborare a fost esenta intalnirii organizata de Academia Romana ( nota: atat in beneficiul cercetatorilor cat si in cel al presarilor) a incurcat mai tare treburile in loc sa le destzeleneasca.

Apoi doamna Aurora Bell, daca dumneata consideri toti jurnalistii de stiinta (chiar daca lucreaza pe Sanatate, Astronomie, Fizica, Meteo, etc) ca fiind foarte slab pregatiti (adica incapabili, in traducere libera), atunci de ce te miri ca toata lumea injura meteorologii? E clar ca daca pui unui om eticheta de BOU de la bun inceput nu ai cum sa ii transmiti corect o informatie. Asta pentru ca il subestimezi. Si-apoi daca la jurnalisti le zici de moderat/ intensificat/ abundent si NU iti dai catusi de putin interesul sa ii explici ce intelegeti voi (cercetatorii in meteorologie) prin asta, normal ca omu' ala nu stie ce sa transmita mai departe! Pentru ca, doamna Aurora Bell, nimeni nu s-a nascut invatat. Si mai mult decat atat, sunt putini jurnalisti care au studiat meteorologia la scoala/ facultate/ masterat.

Aici e de lucrat - la comunicare. COMUNICARE. Si daca voi, cercetatorii in meteorologie (nu vreau sa generalizez asa cum ati facut dvs. considerandu-ne pe toti "slab pregatiti/ incapabili"; exista unii oameni de stiinta incredibil de deschisi dialogului cu jurnalistii), ne considerati imbecili de la bun inceput, comunicarea asta nu prea bash functioneaza la paramentrii normali, ba din contra. O astfel de atitudine superioara sta la baza imaginii nefavorabile pe care majoritatea romanilor o are despre ANM.

Stiinta ca subiect de presa

2010-12-06T14:20:00.000-08:00

"Today is a good day for science" - spune o vorba. Aplicand aceste vorbe la spatiul romanesc, as putea spune ca astazi, in cadrul workshop-ului Stiinta comunicarii pentru comunicarea stiintei (organizat de SNSPA sub egida Academiei Romane), s-au facut primii pasi in elaborarea unui ghid de bune practici, destinat atat jurnalistilor de stiinta, cat si cercetatorilor, o initiativa laudabila din punctul meu de vedere.

Stiintele si cercetarea stiintifica sunt domenii intr-adevar rigide, deci nu sunt la indemana jurnalistului. Insuficientele cunostinte in domeniu au dus la numeroase situatii in care jurnalistii au transmis informatii eronate publicului. Iar in acest caz, vina nu apartine doar lor, ci si cercetatorilor, care nu sunt foarte deschisi dialogului ori promovarii studiilor la care lucreaza.

Eterna "lupta" cercetator - jurnalist de stiinta
Ei bine, daca cercetarea stiintifica nu este la indemana jurnalistului, automat ea nu este nici la indemana publicului larg. Iar aici sunt de vina, din nou, nu jurnalistii (acuzati ca nu impacheteaza informatia asa cum ar trebui), ci oamenii de stiinta, a caror discurs este, de cele mai multe ori, prea...stiintific, deci complicat.

"Discursul trebuie adaptat in functie de publicul caruia i te adresezi. Forma trebuie sa fie, de asemenea, potrivita target-ului. Chiar si oamenii fara o cultura elementara trebuie sa inteleaga informatia", a explicat in deschiderea workshopului prof. dr. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane.

Evident ca aceasta comunicare deficitara cercetator - jurnalist de stiinta nu are altceva decat efecte negative asupra acuratetei pe care o "imbraca" informatia. Or, spune prof. dr. Haiduc, "o informatie gresita discrediteaza insasi ideea de comunicare a stiintei". Un simplu exemplu ar fi urmatorul: traducerea englezescului silicon nu ca siliciu, asa cum ar trebui, ci ca si silicon, utilizat in chirurgia plastica.

Cercetarea in Romania - intre 0.4 - 0.8% din PIB
Am aflat de la prof. Adrian Curaj, fost consilier guvernamental in mandatul lui Tariceanu si actual Director general al Unitatii Executive pentru Finantarea Invatamantului Superior (UEFISCDI) ca Cercetarea are alocat, de fapt, intre 0.40 - 0.80 la suta din PIB. Stiam ca Sanatatea, Educatia si Cercetarea sunt slab finantate, insa nu stiam ca procentul ce revine Inovatiei si Cercetarii este chiar atat de mic.

De altfel, toti cei din sala au zambit (me included) atunci cand dr. Adrian Stanica, director Stiintific la Institutul National de Cercetare GeoEcoMar l-a citat pe Tony Blair: "In Europe, cows earn 7 times more money than scientists!" O astfel de replica te poate lasa fara...replica. Iata, retributia financiara, motivul pentru care tinerii romani migreaza spre tarile vest europene este si motivul pentru care europenii migreaza, la randul lor, spre marile institute de cercetare din America. Resursele din SUA sunt infinit mai multe.

www.worldometer.info - aici e realitatea! Si e statistica!
Am fost bucuroasa cand jurnalistul Alexandru Mironov (realizatorul emisiunii "Stiinta si Imaginatie" de la TVR) a prezentat o serie de posibile subiecte pe care noi, jurnalistii de stiinta (imi place sa cred ca jurnalismul de sanatate pe care il practic intra aici) le-am putea aborda, incluzand-o pe cercetatoarea Raluca Van Staden in lista sa. Spun ca am fost bucuroasa pentru ca am avut deja onoarea de a o intervieva pe doamna Van Staden, de a o cunoaste si de a pastra, chiar si acum, legatura cu dumneai. De asemenea, m-am bucurat ca din cele sase subiecte propuse, patru erau din Medicina. Afirmatia "cred ca in 25 de ani lumea medicinei va fi amenintata" mi-a ridicat cateva semne de intrebare. Asta pentru ca, din punctul meu de vedere, lumea medicinei, cel putin cea romaneasca, este deja amenintata de migratia medicilor, de problemele existente in sistemul sanitar si bineinteles, de subfinantarea cronica pe care toti o acuza.

Am gasit interesant un site prezentat de Alexandru Mironov (presedintele Asociatiei Jurnalistilor de Stiinta), intitulat www.worldometers.info, site care, dupa cum am vazut, are si o varianta in limba romana. Nu stiam de el pana azi, dar informatiile de acolo, upgradate in timp real, mi s-au parut fantastice. Spre exemplu, prin intermediul site-ului, impartit pe sectiuni, poti afla date referitoare la populatia globului, la cartile aparute in intervalul unei zile, la e-mailurile care au fost trimise, la decesele cauzate de anumite boli. Si totul se upgradeaza in timp real. Exact ce zicea Mironov: "Aici este realitatea. Realitatea este statistica!"

Jurnalistul a adus in discutie un proiect despre care eu mai auzisem in urma cu 1 luna. Scoala pe roti, un proiect educational premiat de Fundatia Dinu Patriciu la Gala Premiilor in Educatie 2010, cu suma de 5.000 de euro. Atunci imi amintesc ca citisem rapid informatiile prezentate intr-o carte pe care am primit-o la Gala. Azi in schimb, Alexandru Mironov ne-a spus ca Scoala pe roti este o idee care ii sperie pe dascali. Ce e de fapt, Scoala pe roti? O masina - in care au fost incluse un laborator de fizica, unul de chimie, 3 laptopuri si 2-3 microscoape. O masina care se plimba din sat in sat si care atrage atentia copiilor, starnindu-le interesul pentru stiinta. Iar astazi s-a discutat enorm despre modalitatile prin care cei mici ar putea fi atrasi de zona de cercetare.

Restanta mea de la Fundamentele Comunicarii din anul 1, bine-venita
Atunci cand vorbim de Stiintele comunicarii, vorbim de Semiotica. Tin sa precizez ca pe durata studiilor superioare am avut o singura restanta - in anul 1 de facultate, la disciplina Fundamentele Comunicarii, pentru care nu am avut suficient timp sa invat, data fiind programarea a doua examene la distanta de o zi. La unul dintre ele am luat 10 (Sociologie), iar la Fundamentele Comunicarii am luat un mirific 4. Acel 4 m-a ambitionat sa invat Semiotica si Stiintele comunicarii, astfel ca in restanta mi-am luat revansa, obtinand un binemeritat 10.

Mi-am dat seama azi ca informatiile pe care le-am invatat atunci mi-au fost tare utile - discutiile din sala au fost de un nivel stiintific inalt, printre invitati numarandu-se cercetatori, profesori universitari, doctoranzi, etc. Si sincer, mi-a aparut un zambet pe buze atunci cand mi-am reamintit teoriile lui Shannon si Weaver, relatia semnificant - semnificat al lui Sausurre s.a.m.d.

Intalnire mentor - mentee intr-ale jurnalismului de stiinta
Marturisesc ca asteptam evenimentul de azi cu nerabdare pentru a-l intalni pe jurnalistul de stiinta Catalin Mosoia, a carui publicatie, "Jurnalismul de stiinta", mi-a fost carte de capatai in elaborarea dizertatiei de la Masterat. Am fost placut surpinsa atunci cand am vazut ca e un profesionist desavarsit si totodata un om foarte amabil. Drept pentru care a ramas sa pastram legatura, poate chiar pentru un interviu.

Maine este a doua zi a conferintei si sunt entuziasmata la maximum. Daca ziua de azi a fost presarata cu prezentari si discutii in panel, maine vom face doua vizite. Una in afara Bucurestiului, la Institutul pentru Fizica Pamantului si alta in Capitala, in cadrul Institutului National de Meteorologie si Hidrologie. Can't wait! :D

"Nu ma ignora!" Campanie sociala dedicata copiilor cu cancer din Romania

2010-12-02T07:28:00.000-08:00

Nu puteam sa nu postez pe blog articolul asta. Este vorba de o ambitioasa campanie sociala initiata de Asociatia Salveaza Vieti si dedicata copiilor ce sufera de cancer limfatic. Mai jos, afisul campaniei si materialul pe care l-am scris azi, impresionata fiind de oamenii care fac posibile astfel de proiecte si care vor sa schimbe ceva in viata acestor copii. Felicitari! La cat mai multe campanii de acest gen!

"As vrea sa facem un exercitiu de imaginatie. As vrea sa ne gandim, pret de cateva secunde, ca am putea avea un copil bolnav de cancer". Sigur, acest gand este cutremurator. Si totusi, astfel de cazuri nu sunt izolate in Romania. Fiind insa putini la numar, acesti copii nu sunt bine reprezentati la noi in tara. Ba mai mult decat atat, tratamentul lor costisitor face ca sansele de 80% de vindecare (media europeana, n.red.) sa fie semnificativ reduse la un procent de 50%.

Sa incercam sa gasim vinovati? Poate ca nu are sens. Specialistii dau vina pe subfinantarea din sistem, apoi pe deficitul de cadre medicale specializate pe domeniu. Nu in ultimul rand, vorbim de conditii precare si de lipsa de aparatura necesara investigarii acestei boli. Altii vorbesc de o totala indiferenta fata de acest grup de copii si tineri, asociind aceasta indiferenta cu o "crima ce se intampla in acest moment".

Timisoara - Centru de de Excelenta in diagnoza si tratamentul cancerului limfatic
Si pentru ca Statul nu intervine acolo unde este cazul, Asociatia Salveaza Vieti a decis sa schimbe ceva in viata acestor copii bolnavi de cancer. Drept urmare, astazi a fost demarata cea mai ambitioasa campanie sociala din Romania, dedicata Clinicii de Oncopediatrie Louis Turcanu de la Timisoara, care urmeaza a deveni Centru de Excelenta in diagnoza si tratamentul cancerului limfatic.

"Potentialul clinicii de la Timisoara este imens. Exista acolo deja medici extraordinari si dotari performante, totusi departe de standardele europene. Intentionam sa strangem 1 milion de euro pentru dotarea clinicii, obiectivele noastre fiind cresterea sansei de viata a pacientilor. In plus, vrem sa ne aliem rezultatelor obtinute in strainatate", a explicat Carmen Uscatu, presedintele Asociatiei Salveaza Vieti.

5.000 de copii cu leucemie si cancere limfatice in Romania
La ora actuala, in Romania traiesc 5.000 de copii bolnavi de leucemie si cancere limfatice, iar 500 de cazuri noi sunt inregistrate anual. Diagnosticarea detaliata este esentiala pentru ca bolnavii sa beneficieze de un tratament adecvat. Or, in prezent, aceste analize pentru diagnosticare se fac la Spitalul Sfanta Ana din Viena, facilitate de care se bucura numai centrul timisorean si asta doar pana la sfarsitul anului 2010.

"Copiii au nevoie de noi pentru ca sunt putini la numar. Au nevoie de noi pentru ca chiar au o sansa de vindecare, dar cel mai important, au nevoie de o atitudine medicala adecvata. Pentru a merge pe aceasta cale este nevoie de o echipa cu inima mare. Boala nu cunoaste zile de concediu, sambete sau duminici. De altfel, nu poti in niciun caz, in aceasta specialitate, sa lucrezi si in sistemul public si in cel privat", a declarat in cadrul conferintei de presa prof. dr. Margit Serban, medicul care a efectuat primul transplant de maduva din Romania in anul 2001.

Romania - singura tara neinclusa intr-un trial clinic
Profesorul Margit Serban a a construit si a dotat aproape in intregime Clinica de Oncopediatrie din Timisoara, in care sunt tratati, anual, peste 350 de copii si adolescenti. Spitalul este sustinut de asociatii umanitare din Germania si Austria, care au investit pana acum peste 4 milioane de euro in unitatea sanitara.

"Romania este una dintre putinele tari care nu este inclusa intr-un trial clinic, asta ca sa nu spun ca este singura din Uniunea Europeana in aceasta situatie. Pierderea este enorma atat pentru noi, cat si pentru comunitatea medicala din strainatate. Astfel de trialuri sunt fantastice si sunt de o valoare vitala. Insa, oricata sustinere academica si profesionala am avut din partea colegilor mei, nu am reusit sa intru intr-un trial clinic. Principalul motiv a fost faptul ca Timisoara este singurul centru de acest gen din Romania", a continuat prof. dr. Serban, seful Centrului de Transplant Medular din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Louis Turcanu Timisoara.

Campania Salveaza Vieti - destinata in principal companiilor private
Conform medicului, este absolut necesara incheierea unor parteneriate si unirea fortelor privat - public. In fapt, campania initiata de Asociatia Salveaza Vieti are doua publicuri tinta. Desfasurata sub sloganul "Nu ma ignora", campania se adreseaza in primul rand companiilor care pot sa redirectioneze 20% din impozitul pe profit proiectului, printr-o prevedere existenta in Codul Fiscal inca din anul 2004. In al doilea rand, campania are in vizor publicul larg, care incepand cu ianuarie 2011 poate dona bani pentru infiintarea Centrului de Excelenta de la Timisoara prin trimiterea unui SMS in valoare de 2 euro.

"Concret, companiile trebuie sa faca un contract de sponsorizare si sa vireze banii. Raportat la PIB-ul Romaniei, care este de 140 de miliarde de euro procentul de 20% inseamna 400 de milioane de euro. Acesti bani, indreptati catre cine trebuie pot sa fie echivalentul unui miliard si jumatate", a estimat avocatul Gabriel Biris.

Cererile de tratament in strainatate de la MS, neacoperite
Peste 40% din cererile de tratament in strainatate inregistrate la Ministerul Sanatatii au ca obiect bolnavi cu leucemie sau alte cancere ale sangelui, iar bugetele de tratament nu sunt acoperitoare sau nu se acorda in timp util pentru salvarea vietilor acestor oameni.

"Vreau sa facem un exercitiu de imaginatie, fereasca Dumnezeu! As vrea sa ne gandim, pe bune, cateva secunde, ca am putea avea un copil nevoit sa treaca prin asa ceva. Cred ca cel mai important e sa iei totul personal in viata, iar clipa in care o iei personal, e altfel de responsabilitate", a conchis actrita Oana Pellea, care a fost alaturi de Asociatia Salveaza Vieti inca de la infiintare.

Autor: Claudia Spridon

Sursa: PaginaMedicala.ro

De ce am dat Timisoara pe Bucuresti

2010-12-01T13:11:00.000-08:00

In urma cu cateva zile mi-am dat seama ca sunt in Bucuresti de 2 ani si trei luni. Mi-am amintit ca m-am desprins incredibil de greu de Timisoara, orasul meu de suflet. Dar cel mai greu mi-a fost sa ma desprind de familie si de prieteni. Pe 22 septembrie 2008, cu o zi inainte sa parasesc Timisoara, am scris postul acesta pe blog, printre lacrimi. Aveam o sumedenie de regrete - legate de familie, legate de prieteni, legate de relatia pe care o aveam in acel moment, legate de job, legate de oras.

Si daca la inceput imi venea sa imi iau talpasita inspre Banat de fiecare data cand eram nevoita sa merg cu metroul plin cu oameni, acum pot spune, fara nici cea mai mica indoiala, ca mutarea in capitala a fost cea mai buna alegere pe care am facut-o. Iar cine spune ca Bucurestiul nu isi lasa amprenta asupra dezvoltarii profesionale si personale a cuiva este un mare mare mincinos.

- am intalnit o gramada de oameni faini

- am lucrat si prin avocatura timp de trei luni, it sucked, drept urmare m-am intors in presa :-))

- chiar daca am terminat-o cu avocatura, realizez o emisiune legislativa bilunara

- am trecut de pe zona de cultura (ce faceam in Tm) pe cea de sanatate

- m-am ales cu o nominalizare intr-ale jurnalismului de sanatate la Gala Medica, organizata de Colegiul Medicilor din Romania in 2010

- am terminat un master in Managementul Institutiilor Mass Media, dar cum dupa 17 ani de scoala imi e ciudat sa nu mai studiez, merg pe la diverse conferinte, seminarii si traininguri pe jurnalism

- am cunoscut-o in luna iunie pe castigatoarea premiului Pulitzer din 1988 - Jacqui Banaszynski (OAU)

- am intervievat o gramada de oameni faini (academicieni, profi, reprezentanti ai societatii civile, studenti eminenti, medici, ong-isti, senatori, etc.)

- colaborez cu o noua publicatie pentru femei, unde sper sa ma pot implica mai mult decat o fac in momentul de fata (stau cam prost la capitolul timp liber)

- lucrez la un proiect fain, care se dezvolta vazand cu ochii ... si sunt mandra ca fac parte din echipa, una tanara si dinamica :-)

- am un plan maret care sper sa se concretizeze in urmatoarele 2 luni si pentru care imi dau tot interesul :-) E legat tot de studii, dar nu in Romania, ci in alta parte

... mai sunt si altele, dar astea imi vin in minte acum...

Evident ca ce am insirat eu aici nu sunt nici pe departe performante notabile, dar sunt convinsa ca daca ramaneam in Timisoara unele dintre ele nu se regaseau pe lista.

Nota: Vreau sa va spun ca, in opinia mea, Timisoara este "podul civilizatiei" din Romania. Ar putea intra in competitie la acest capitol doar cu Sibiul, Clujul si Brasovul.

Despre lucruri triste

2010-11-25T09:51:00.001-08:00

Astazi am ales sa vorbesc despre lucruri triste. Am venit acasa cu zambetul pe buze, hotarata sa va impartasesc cateva opinii legate de studiile in strainatate, idei pe care le-am extras ieri dintr-o intalnire cu Andrei Tarnea, directorul executiv al Institutului Aspen Romania, absolvent Fletcher School of Law and Diplomacy. Un telefon insa...mi-a schimbat seara si mi-a luat instantaneu zambetul de pe buze. Drept urmare, am decis sa scriu despre lucruri triste.

Lucurile triste nu obisnuim sa le punem pe masa de discutii. Pentru ca ne creaza disconfort, pentru ca ne schimba starea de spirit si ne deprima, pentru ca, de cele mai multe ori, lucrurile triste ne fac sa vedem cu alti ochi viata si in definitiv, ne determina sa o pretuim.

Suntem inconjurati de lucruri triste, insa unora dintre ele nu le acordam atentia cuvenita. De la batrani cersetori pe care alegem sa ii ignoram pe strada, la animale parasite carora le intoarcem spatele, ori copii saraci fata de care manifestam nimic altceva decat indiferenta. Si totusi, sunt unele lucruri triste care ne afecteaza profund, dar asta se intampla, din pacate, numai in momentele in care suntem noi implicati.

Spuneam ca un telefon mi-a schimbat seara si mi-a sters instantaneu zambetul de pe buze. Mintea mi-a fost invadata, imediat ce am inchis, de o avalansa de intrebari. Si de zicale si vorbe, pe care nu le-am bagat in seama pana acum..."Viata e prea scurta pentru a nu te bucura de ea la maximum"..."Nu stii cand se poate intampla ceva"..."Viata e prea scurta ca sa iti faci planuri"...Viata e...si nu mai e. Capitolul asta se incheie, in unele cazuri, prea devreme. Inainte sa ajungi sa te bucuri de anumite experiente, inainte sa te poti simti implinit, inainte sa poti fi fericit.

Un bun prieten...s-a stins din viata. Azi. Acum jumatate de ora. Era sufletul petrecerilor la care mergeam. Era prietenul meu inca din copilarile. Si intentiona sa se casatoreasca in 2011 si sa isi intemeieze o familie. Sunt trista...si inca nu-mi vine sa cred...Odihneste-te in pace, prieten drag!

John Legend si vocea lui superba!

2010-11-23T04:49:00.000-08:00

De mult n-am mai ascultat un cantaret care sa ma impresioneze atat de tare si a carui melodii sa le playez non stop, fara a ma plictisi. Am mai avut faze de genu' cand eram prin liceu si ascultam intr-o disperare piesa Chop Suey a muribundei formatii System of a Down.

Ei bine, in urma cu vreo doua saptamani, Mira mi-a trimis un link de pe Youtube cu o melodie a lui John Legend. De aici a inceput toata nebunia si oarecum mica mea obsesie pentru cantaret :) Asa ca, pentru a nu fi singura nebuna de pe planeta, va las in compania cantaretului, care are o voce absolut superba! Si, culmea, mai canta si la pian!!

Love is in the air, Baby! (mai jos, 2 piese bestiale!)

Save Room
Ordinary People

Cum m-am mutat io in rau famatul Pantelimon

2010-11-16T12:15:00.000-08:00

M-am mutat! - haaaapy haaaapy joy jooooy!

Va povesteam prin luna mai de peripetiile mele si ale Mirei cu un asa zis domn proprietar, care cu trei zile inainte de mutarea efectiva ne-a dat cu shutu in fund. Dap, era cat pe ci sa ne trezim sub ceru' liber, cat e el de mare! Daaar, bunu' Dumnezo' a fost cu noi si iaca, ne-am gasit si noi un apartament suuuuper tzutz, fix la 10 minute de mers agale pe jos la birou. Aci evident ca sunt avantaje da normal, ca in orice situatie din viata asta minunata si superba, sunt si cateva dezavantaje.

O sa incep cu dezavantajele, ca momentan astea-s mai putine la numar. Asadar, sa purcedem:

1. domne, vad cladirea de birouri unde lucrez de pe geamu' de la balcon. Unii ar aprecia treaba asta, da io, cand am chef sa ma desprind de munca si de medici si de medicina si de cercetare si simt nevoia sa ma relaxez uitandu-ma ca cretinopata pe geam...nu sunt bash multzumita. E o senzatie d-aia ciudata al naibii ca munca ma urmareste peste tot!
2. stau in minunatul Pantelimon, cartier rau famat. Asta n-ar fi o asa mare problema, dat fiind faptul ca inainte sa ma mut aci in inima lu' Pantelimon am stat aproape de centura, la 1 Decembrie, unde puteam umbla linistita cu hartia igienca in brate si nu-mi dadea nici naiba importanta. Unde mai pui ca la inceputul sederii mele in Bucuresti, am aterizat direct in Salajan, despre care imi canta Puya si Sisu prin tinerete.
3. pe locul trei la dezavantaje ar fi locatia superbului apartament cu doua camere care are bucatarie si baie (da da, are si cada, doamne ajuta; am avansat in viata, clar!). E situat, Maria sa, in imediata vecinatate a RATB-ului. Si prin RATB ma refer la: tramvai care imi vajaie in creieri dimineata, autobuze care, chiar daca nu imi vajaie in creieri dimineata, ma enerveaza. Apoi, ar fi masinile. Multe muuulte masini care claxoneaza la greu ca stau in ditamai intersectia.
(Nota: initial, eram fericita ca locuim intr-o zona cu tzashpe mii de banci aka BRD, City Bank, ING, bla bla; mi-am dat seama, intre timp, ca n-am asa de multi bani incat sa frecventez bancile non stop)
4. nu am net inca, dar fur prin wireless de la vecini (multumiri lui Spicer pe aceasta cale)

Avantaje:
1. In primul rand, ma bucur ca nu mai circul prea des cu metroul/tramvaiul/autobuzul. Am mai mult timp la dispozitie si pentru prima oara dupa mult timp, pot sa zic ca ma simt ca in Timisoara, cand faceam 7 minute de la camin la job si la faculta!
2. am o gramada de magazine aproape - de la marketuri si hipermarketuri la magazinute dinalea mici si al naibii de scumpe.
3. sunt inconjurata de banci :-)) deci daca primesc bani pot linistita sa ma duc la oricare western union am chef
4. am cada/vana
5. am bucatarie mare si draguta; mnoa, cica o sa incep sa si gatesc; acu trei zile am gatit pentru prima oara, iar bietul tata ma suna din cinci in cinci minute sa vada in ce stadiu sunt cu pregateala si sa verifice daca nu am dat foc la casa
6. am scutit 1 milion pe care il plateam lunar pe transportul in comun
7. proprietarii is de gashka si s-au oferit sa mearga ei sa ne plateasca intretinerea si cheltuielile ...

What could we want more? :X

Asa, de final, scuzati-mi limbaju' de balta din postul asta si combinatia banatzeneste, ardeleneshte, englezeste, dar mi-e lene sa scriu corect si literar! Macar aci, pe blog, ma mai destind si io :D Multzam fain de intelegere :-)

Logistics la Arenele Romane

2010-11-12T06:22:00.000-08:00

13 noiembrie nu este nici pe departe o zi cu ghinion. Cel putin nu pentru cei care asculta drum and bass. Logistics, de la Hospital Records (Londra, UK) se va afla in premiera in Romania la cea de-a saptea petrecere marca Arena DNB.

Daca ar fi sa ne luam dupa Facebook, la eveniment vor lua parte 1258 de oaspeti. Oricum, se anunta un meeeega party, Logistics fiind cunoscut drept unul dintre numele mari de pe scena DNB.

Artistul a lansat pana acum trei albume - Now more than ever (2006), Reality Checkpoint (2008) si Crash Bang Wallop! (2009). Stilul sau muzical este o combinatie intre liquid funk si jungle, dupa cum afirma cunoscatorii genului.

Deci sambata, incepand cu orele 22.30 party la Arenele Romane. Biletul luat in avans costa 20 de ron, achizitionat la intrare este evident, mai scump, adica 30 de ron.

So, be there, in caz ca va place Logistics. Chiar merita toti banii. Eu si Mira, cu siguranta ca vom fi acolo!

"Junalismul nu este o meserie pentru domnisoare de pension"/ "Dar nici pentru curve de centura!"

2010-10-28T05:59:00.000-07:00

Expresia din titlu este un tandem. Mai precis, prima parte ii apartine jurnalistului Cezar Ion, presedintele Asociatiei Jurnalistilor din Romania. Partea a doua ii revine lui Cristian Tudor Popescu, fost presedinte al Clubului Roman de Presa.

Cei doi jurnalisti au fost invitati, alaturi de Catalin Prisacariu si Mircea Toma (Kamikaze, ex-i Academia Catavencu) la o dezbatere despre starea actuala a presei romanesti, intr-un context in care stenogramele lui Sorin Ovidiu Vantu au devenit mai mult decat un subiect de presa.

Intrucat dezbaterea se anunta a fi cat se poate de interesanta, Mirobolant mi-a propus sa participam. Evident, am acceptat entuziasmata. :-) Prin intermediul maritului Facebook am anuntat-o si pe Cris si iac-asa, in formula de trei (care mai apoi, a devenit formula de patru prin alaturarea Laurei), ne-am dus la intalnire. :-)

Lasand la o parte valul de proteste de ieri, motiunea de cenzura si agitatia din tot Bucurestiul, cu trasee deviate, am ajuns victorioase la Club Underworld la ora 19, anuntata ca ora de incepere a dezbaterii. Sincera sa fiu, ma asteptam sa fie un bar mare mare si plin de oameni. Dar nu a fost nici pe departe asa. Cativa studenti, cativa oameni de prin presa si vreo cativa de la Agentia de Monitorizare a Presei. Maximum 25.

Mircea Toma, Catalin Prisacariu si Cezar Ion erau deja "la pupitru". Evenimentul a inceput fara CTP care, din cate intelesesem de la Cris, isi petrecuse intreaga zi la Parlament. Oricum, dupa nici jumatate de ora, ni s-a alaturat si a zis:

"Oare Sorin Ovidiu Vantu stia ca este ascultat si inregistrat?"...(liniste in sala)..."Raspunsul este DA!", a precizat cunoscutul jurnalist.

"Dansul stia foarte bine ca este ascultat. Ce face Vantu este o demonstratie, iar aceste demonstratii sunt teatrale. Va garantez ca era constient de faptul ca inregistrarile sunt publice. Daca ne-am gandi la aspectele dramaturgice, ne-am da seama ca personajul Sorin Ovidiu Vantu are o componenta dramatica. Nu vreau sa intru in psihologie, dar SOV are caracteristica de a trai din umilinta celorlati", a explicat fondatorul ziarului Gandul.

Cei patru jurnalisti, care au lucrat in trustul detinut de mogul, sustin ca limbajul utilizat in stenograme este cel pe care SOV il foloseste zi de zi.

"Iepuras, cum spuneai ca te cheama?", i s-a adresat SOV lui Catalin Prisacariu, dupa cum ne-a dezvaluit redactorul sef al saptamanalului Kamikaze. Abia ajuns in biroul de investigatii al Academiei Catavencu, Prisacariu a vrut sa stie modalitatea in care poate trata un subiect ce "il va atinge pe Vantu".

"Daca va aparea un asemenea subiect, ii voi permite jurnalistului sa isi pastreze demnitatea si il voi lasa sa plece", ar fi spus la acea vreme SOV, desi nu prea intervenea in politica editoriala a Academiei Catavencu. Primele semne de cenzura la ziar au aparut in anul 2008.

Mircea Toma a vorbit despre resemnarea jurnalistilor in fata cerintelor patronilor de media. A expus insa doua situatii in care cei din presa "au avut tupeul sa iasa la bataie". Asa am aflat ca in Ramnicu Valcea a existat un caz unic, in care o jurnalista a dat in judecata propriul post de televiziune la care lucra din cauza unei cenzuri. Needless to say, tipa a castigat in Instanta. Apoi, la Bacau, cativa jurnalisti au scris un articol despre viceprimar, incompatibil cu functia pe care o ocupa. In ciuda amenintarilor si presiunilor venite de la patron, au publicat ancheta. Pe urma, au demisionat in bloc. Exemple ca totusi se poate!

Am aflat aseara multe alte treburi interesante referitoare la presa din Romania.

Voi ce parere aveti de aceste stenograme? Care este imaginea presei in presa si care este imaginea presei in ochii publicului din Romania?

Veti citi pe blog in zilele urmatoare despre:
- "etica situationala", un concept deontologic nou, dar folosit de presarii din Romania; CTP a aflat despre el pentru prima oara de la Ion Iliescu - e chiar amuzanta istorioara :))
- chestiuni legate de bucataria interioara a Realitatii Catavencu
- care a fost, de fapt, salariul lui CTP la emisiunea "Cap Pajura", pe care o realiza cu Emil Hurezeanu pana in 2008
- cum "s-a casatorit" Melania Medeleanu cu Basescu, pe vremea cand trustul lui SOV era pro Base si il intampina "cu paine si sare" :))

Stay tuned!

4 oameni tari pe care i-am cunoscut luna asta

2010-10-15T12:45:00.000-07:00

"Iuhuuuuuuu :))) Ti-am dat motiv sa scrii pe blog" - mi-a scris prietena mea Ale intr-un comentariu la postul anterior. Dap, Ale, sistemul birocratic din Romania si disfunctionalitatile sale m-au determinat sa scriu patania pe blog. Azi, tot tu imi dai un motiv sa scriu pe blog.

"Unii viseaza sa ii intalneasca pe oamenii cu care ai tu de-a face", mi-a spus Alexis in urma cu putin timp, cand ii povesteam entuziasmata ca am avut posiblitatea de a o intalni pe cercetatoarea Raluca Van Staden, cunoscuta pretutindeni gratie inventiei sale revolutionare - senzorul care depisteaza cancerul in sase minute.

Mentorship si mentees

Azi am participat la conferinta Mentoring by Leadership School, iar in drum spre casa ma gandeam la oamenii tari pe care i-am cunoscut in aceasta luna, altfel decat in cadrul unor conferinte de presa. I-am cunoscut in cadrul unor evenimente informale, am stat de vorba cu ei, am programat interviuri cu ei sau am realizat interviuri cu ei. Cert e ca acesti oameni m-au inspirat prin povestile lor.

Iata lista de oameni tari:

1) Raed Arafat: - pe Raed Arafat l-am intalnit la diverse evenimente din Sanatate, invitat fiind ca si subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii. Azi, in schimb, l-am cunoscut pe Raed Arafat liderul, omul incapatanat care inspira alti oameni si pe care ii motiveaza. Am ascultat povestea unui vizionar, care a format reteaua SMURD pornind de la o masina si care atunci cand si-a pus in practica ideea "nebuneasca" de a forma un sistem de urgenta integrat habar nu avea unde va ajunge. Azi l-am cunoscut pe Raed Arafat, liderul, pentru care piedicile fac parte din farmecul unei situatii. Un Raed Arafat care considera ca omul care nu mai viseaza inceteaza sa traiasca. Imi doresc de ceva timp sa fac un interviu cu fondatorul SMURD. Cu toate ca aveam contactele lui, pana azi, cand i-am vazut o cu totul alta fata, nu i-am solicitat acest interviu. Ei bine, ghiciti cu cine am intalnire peste o saptamana. Dap, cu Raed Arafat, omul, intr-un interviu despre cariera, despre leadership, despre sacrificii si despre asistenta medicala din Romania.

2) Tincuta Baltag: - Pe Tincuta Baltag o admir incredibil de mult datorita implicarii sale in sistemul educational romanesc. Proiectele Fundatiei pe care o manageriaza sporesc calitatea educatiei de la noi din tara. Si cu ea voiam sa fac un interviu pe tema Galei Premiilor in Educatie din 2010, ce se va desfasura in curand. Tot azi am cunoscut-o pe Tincuta Baltag. Nu aveam nici cea mai mica idee ca va participa la conferinta Mentoring by Leadership School. And there she was :) Asa ca, saptamana viitoare, ii voi face si ei o vizita si ii voi lua un interviu.

3) Raluca Van Staden: - In urma cu exact doua saptamani am cunoscut-o personal de cercetatoarea Raluca Van Staden. A fost prima invitata a conferintei Mentoring by Leadership School si a reusit sa ma impresioneze la maximum prin modestia si optimismul de care da dovada. Am ajuns la concluzia ca modestia poate fi una dintre calitatile oamenilor cu adevarat valorosi, care prefera sa lase faptele sa vorbeasca in locul lor. Raluca Van Staden, deopotriva chimista si pianista, a povestit despre cariera sa cu atata pasiune, incat unii dintre cei prezenti la conferinta aveau lacrimi in ochi. E inexplicabil acel feeling pe care ti-l creeaza unii oameni printr-o simpla poveste, iar Raluca Van Staden este genul de persoana care te poate face sa razi si sa plangi in interval de cateva minute.

4) Leon Zagrean: - De cercetatorul Leon Zagrean am auzit pentru prima oara de la unul dintre fostii sai studenti, Andrei Ilie, actualmente cercetator in Neurostiinte la Oxford. In spatele unuia dintre cei mai severi profesori din Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti se afla un om care a vrut mereu sa fie primul. Si a fost primul care a introdus notiunea de neurostiinte in Romania. De asemenea, a fost primul care a introdus disciplina neurostiintelor in curricula universitara. Prof. Zagrean a fost primul care a creat un laborator de neurostiinte la noi in tara. Mai mult, este unul dintre putinii care au curajul de a spune lucrurilor pe nume, scotand la iveala si situatii nefericite din sistemul educational romanesc, ce au consecinte grave asupra educatiei din Romania. Iar prof. Zagrean este unul dintre acei oameni care militeaza pentru o educatie de calitate. Pe seful catedrei de Neurofiziologie din UMF Carol Davila l-am cunoscut acum o luna.

Ma gandeam in drum spre casa ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, lucrul respectiv se va intampla, doar ca se va intampla la timpul potrivit. E exact cum scriam intr-unul dintre posturile anterioare, cand dirijorul Tiberiu Soare a spus la o conferinta motivationala: "Chiar daca nu vedeti o ocazie in orizontul vizual imediat, niciodata sa nu abandonati o pasiune ori o anumita activitate".

Claudan in razboi cu birocratia

2010-09-30T12:24:00.000-07:00

Claudan vs. birocratie. Sau, mai bine zis, Claudan vs. Administratia Financiara din Sectorul III. Evident, batalia a fost castigata de institutie si nu de mine, cu toate ca as fi vrut sa ii trimit direct in origini pe toti functionarii publici care au trecut pe langa telefonul din birou, la care am sunat de cel putin 30 de ori pentru o simpla informatie.

Cu toate ca am 24 de ani, marturisesc ca nu am avut pana acum de a face cu Administratia Financiara, nici macar cu cea din orasul meu de bastina, Logoj City. Plata impozitului la casa/masina/altele este una dintre atributiile parintilor mei.

Singura oara cand m-am mai lovit de birocratie de era sa ma iau cu mainile de cap si sa-mi dau cu el de pereti a fost momentul in care am devenit angajat al Universitatii Politehnica din Timisoara. Hartii, aprobari, semnaturi, examene, interviu pentru protectia muncii(care a durat vreo 4 ore cel putin). Apoi, a venit vremea sa parasesc Timisoara pentru Bucuresti. Bineinteles, nici perioada in care am hotarat sa demisionez nu a fost una tocmai placuta. Hartii, aprobari, semnaturi. Din nou! Concluzia a fost ca pe cat de greu reusesti sa obtii un job in sistemul public, pe atat de greu e sa te debarasezi de el.

Revenind la subiectul discutiei, promisesem unei prietene ca ii platesc impozitul la apartamanent. Dis-de-dimineata am incercat sa imi aranjez programul in asa fel incat sa ajung si la rectorul UMF, cu care aveam o intalnire programata inca de saptamana trecuta. Intre timp, am sunat de nebuna, ba de pe fix, ba apoi de pe mobil la Administratia Financiara. Gasisem cateva numere de telefon pe Internet si le-am luat la rand. Internetul o fi el o minunatie a erei tehnologice, dar ne pune la dispozitie si multe informatii de kko. Aici recunosc meritul profilor din faculta care ne-au batut la cap in fel si chip: verifica domne' informatia din cel putin doua surse, ca sa fii sigur de corectitudinea ei. Si iac-asa, am ajuns sa sun o prietena de la o publicatie foarte cunoscuta. Apoi am apelat la o colaboratoare de-a mea, avocat, care mi-a confirmat: "Da, la Sfanta Vineri nr. 32, Directia Plati Impozite si Taxe trebuie sa ajungi". AMIN! Misiune indeplinita :)

Pre-concluzii:
Acum, eu inteleg ca functionarii publici din Romania au un salariu de mizerie dupa reducerea de 25%, dar asta nu inseamna ca sunt scutiti de la indeplinirea sarcinilor din contractul de munca. Si sunt ferm convinsa ca macar in fisa de post a unuia dintre ei(angajatii de la Administratia Financiara din Sectorul III) scrie: - interceptarea apelurilor telefonice bla bla bla.

Intentie
Imi trecuse prin gand sa depun o plangere. Pe urma, am realizat ca nu fac altceva decat sa consum timp si energie pe chestiuni care nu sunt deloc constructive si care oricum nu se vor indrepta prea curand. Cred ca si altii au trecut prin experiente similare. O prima parere am auzit-o chiar azi, cand eram in taxi: "Ei nu raspund niciodata la telefon. Asta e si marea mea frustrare cand am de a face cu cei de la Circa Financiara".

Concluzie finala
Nu as vrea sa generalizez, dar bugetarii astia (macar cei amintiti sus) sunt platiti de-ampixu!!!

UPDATE: Singura diploma din biroul unui cercetator - cea de prof TARE

2010-09-29T12:20:00.000-07:00

Promiteam ieri ca revin cu link-ul aferent interviului. Il puteti citi in intregime aici.

Azi am editat interviul pe care l-am luat prof. Leon Zagrean, cel care a introdus pentru prima oara in Romania disciplina de Neurostiinte in cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti. Totodata, prof. Zagrean a initiat si primul Laborator de Neurostiinte din Romania, fiind deschizator de drumuri pentru centrele universitare Cluj si Craiova. Ceea ce am observat cand eram in cabinetul dansului a fost faptul ca face parte din comunitatea profesorilor tari. Pe unul dintre peretii din birou exista o singura diploma, inramata - distinctia oferita in anul 2009 de ANOSR. Prof. Zagrean mi-a explicat ce impact major a avut aceasta diploma, venita chiar de la studenti, intr-un moment critic al carierei sale universitare.

Puteti citi mai jos un fragment dintr-un interviu interesant acordat de cercetator, pe care il voi publica in intregime abia maine. Promit sa revin cu un link.

C.S: Dvs. militati pentru calitatea sistemului educational romanesc chiar si prin modalitatea in care va tineti cursurile. Nu pot sa nu observ deasupra biroului diploma de Profesor Bologna, primita in 2009 de la Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Ce inseamna pentru dvs. acest merit recunoscut chiar de proprii studenti?

Prof. L.Z: As vrea sa constatati ca in toata aceasta incapere nu mai exista nicio alta diploma, desi am multe distinctii, nationale si internationale. Aceasta diploma (de Prof Tare, n.red) am primit-o cu cea mai mare placere din partea studentilor si a avut un impact major asupra mea. A venit intr-un moment critic. De cativa ani incoace, am incercat sa ridic putin nivelul de evaluare si mai ales, de corectitudine al examenului. Imi pare rau sa spun ca inca suferim de doua lucruri necorespunzatoare cu realitatea - unul este dorinta studentilor de a copia. Al doilea lucru negativ este lipsa de responsabilitate in evaluarea studentului. Studentul se adapteaza cerintelor si va spun asta pentru ca am incercat sa introduc niste metode cuantificabile si precise de evaluare, cu o rigurozitate mai mare, pastrand acelasi grad de dificultate. Eu nu doresc sa particip la atribuirea unei diplome unui student care nu e pregatit, indiferent de specializarea pe care o va urma. Daca nu are o gandire medicala si un bagaj minim de cunostinte este aproape o crima sa il promovezi. Vreau sa va spun ca s-a intamplat sa trec prin amfiteatre si sa constat ca la un curs unde trebuiau sa fie 200 de studenti erau 10, 15, maximum 20. Si atunci...de unde? Asadar, aceasta diploma am primit-o cand atmosfera era nefavorabila din punct de vedere al cursurilor, al evaluarii si asa mai departe. Dar tot timpul am avut sustinatori printre studenti care apreciau modalitatea de sustinere a examenului. Unii chiar m-au felicitat pentru felul in care am coordonat examinarea. Ceea ce ma bucura acum este ca si colegii mei de la alte catedre au inceput sa ridice nivelul de evaluare.

Cand voi fi mare

2010-09-22T14:09:00.000-07:00

Asociatia Oricum in parteneriat cu Fundatia Dinu Patriciu a dat azi startul unui nou proiect - CAND VOI FI MARE, o componenta a platformei de educatie alternativa GOmentorship.

Desi initial credeam ca nu voi reusi sa ajung la eveniment, unul interesant de altfel din prisma speakerilor Robert Turcescu(jurnalist), Tiberiu Soare(dirijor la Opera Nationala din Bucuresti) si Cristian Ispas(director general al Fundatiei Motivation), mi-am planificat timpul de asa maniera incat la ora 19 am fost prezenta in Sala de Lectura a Facultatii de Litere din cadrul UB.

Locurile din sala erau pline ochi, evenimentul fiind destinat in principal tinerilor cu varste cuprinse intre 18 - 25 de ani. Cu toate acestea, in auditoriu s-au aflat si persoane trecute de varsta a doua. In plus, si organizatorii si-au manifestat uimirea vis-a-vis de numarul ridicat al participantilor. Totusi, in stilul caracteristic romanesc, conferinta a debutat cu o intarziere de 20 de minute. Dar asteptarea a meritat pe deplin, deoarece timp de doua ore am ascultat niste speech-uri motivationale foarte interesante.

Asteptarea poate narui sperantele

De departe, discursul care mi-a placut cel mai mult a apartinut tanarului dirijor Tiberiu Soare, care ne-a spus ca voia sa devina aviator, desi a inceput sa studieze vioara inca de la varsta de 5 ani si jumatate. Ce m-a surpins a fost refuzul categoric al acestuia de a deveni muzician. In timp, viata i-a demonstrat prin numeroase cai ca menirea sa este aceea de a fi dirijor. Drumul spre succes nu a fost unul lipsit de obstacole, ci dimpotriva.

"La un moment dat am avut de asteptat trei ani. Sa stiti ca trei ani pot fi expediati in doua vorbe - trei ani. Trei ani de asteptare te pot distruge. Adica poti abandona ceea ce iti doresti cu adevarat. Am primit o oferta de a ramane profesor asociat la Facultatea de Muzica insa am refuzat. Stiam, simteam ca odata va veni si ocazia de care am nevoie. Iar oportunitatea s-a ivit in 2004, cand am participat la un concurs pentru singurul post de dirijor ramas liber. Mesajul foarte pe scurt ar fi urmatorul: chiar daca nu vedeti o ocazie in orizontul vizual imediat, niciodata sa nu abandonati o pasiune ori o anumita activitate", a explicat Tiberiu Soare, nu inainte de a preciza ca de multe ori gandirea reactiva tinde sa paraziteze gandirea de tip proiectiv.

Cand aspectele sociale conteaza

Cristian Ispas, General Manager la Fundatia Motivation, este un luptator inversunat pentru accesul la educatie al copiilor romani cu dizabilitati. Plecat in America, a revenit in tara ca Director General in cadrul Special Olympics, o miscare sociala de amploare, ce are in vizor indeosebi copiii suferinzi de sindromul Down.

"Vrem sa ii implicam in diverse activitati sportive - fotbal, baschet, tenis de masa. De asemenea, intentionam sa ii angajam, printr-un parteneriat al Special Olympics cu Fundatia Motivation. Persoanele cu sindromul Down intampina mari greutati in obtinerea unui loc de munca", a mentionat Cristian Ispas.

Inginer de profesie si cu un MBA la activ, directorul Fundatiei Motivation a fost atras de domeniul social inca de pe vremea in care lucra la Crucea Rosie. Acesta dezvolta in momentul de fata cinci proiecte derulate cu fonduri europene, granturi prea putin accesate de organizatiile din Romania.

Jurnalismul si prognosticurile sumbre ale lui Turcescu

"As fi vrut sa fiu fotbalist si marturisesc ca aveam si cateva sanse", a sustinut jurnalistul Robert Turcescu, unul dintre cei mai titrati ziaristi ai momentului. In clasa a cincea a inceput sa cante la chitara si a realizat ca vrea sa devina star rock. Si-a pus planurile in aplicare formand in perioada liceului o trupa de muzica rock, care in 1995 a inceput sa cunoasca succesul, culminat cu aparitia unui disc pe piata muzicala romaneasca.

Cu parinti contabili si o sora care intrase la ASE, Robert Turcescu a provocat o indelungata tristete bunicii atunci cand a anuntat-o ca vrea sa devina...ziarist. A lucrat de-a lungul carierei sale in radio, presa scrisa si televiziune. Si a explicat ca presa este platita prost. Nimic nou pana aici.

Nu m-am putut abtine si i-am pus o intrebare. Aceea daca, nascut cu 10 ani mai tarziu, ar fi optat tot pentru o cariera in jurnalistica (e nascut in '75, deci acum ar fi fost doar un ziarist la inceput de cariera). Raspunsul a fost categoric: "Nu. Cred ca as fi preferat sa fiu star rock".

Perspectivele jurnalistului Robert Turcescu asupra fenomenului mass media din Romania au fost sumbre. Si sunt convinsa ca au bagat in sperieti cativa liceeni care probabil vad in el un role model. In urma cu putin timp citeam in Ziarul Financiar un articol ce prezenta o statistica, potrivit careia din ce in ce mai multi absolventi de liceu se indreapta spre o facultate de jurnalism sau de comunicare. Tendintele sunt deci, contrare opiniilor exprimate de jurnalist.

Ala bala portocala - joaca de-a jurnalistul

Dupa conferinta, am mers cu Mira la o ciocolata calda, pentru a dezbate putin pe marginea intalnirii. Concluzia a fost ca organizatorii si-au atins intr-o mare masura scopul: ne-am pus diverse intrebari, majoritatea legate, ce-i drept, de speech-ul lui Robert Turcescu (ne privea direct).

Mi-am adus aminte ca...atunci cand eram in clasele primare voiam sa devin pianista. Apoi, prin clasa a 5-a mi-am dorit sa devin designer de pantofi. Evident, pe vremea aceea habar nu aveam cine e Manolo Blahnik, dar auzisem de Mihai Albu si as fi vrut sa o iau pe urmele sale. In clasa a 6-a am cochetat cu ideea de a deveni medic dentist, apoi avocat, iar in a 7-a am scris pentru prima oara in viata un reportaj in revista Scolii de Muzica si Arte Plastice din Lugoj. Cu timpul, mi-am dat seama ca vreau sa fac jurnalism. Iar viata, pana la ora actuala, mi-a demonstrat de nenumarate ori ca asta trebuie sa fac. Cel putin pentru moment. Cine stie ce-o fi in viitor?

Pana atunci, tin sa precizez ca evenimentul CAND VOI FI MARE a fost bine venit. Si va recomand sa participati la urmatoarele conferinte(intrarea e libera). Chiar se merita ca odata la doua saptamani sa va rezervati doua ore din timp pentru a asculta oameni de succes, care au reusit in cariera. Dar cel mai mult conteaza sa vezi ca au avut de parcurs drumuri anevoiase, presarate cu obstacole si sentimente de confuzie care, trebuie sa recunoastem, nu de putine ori ne incearca si pe noi, tinerii.

Despre a fi sau a nu fi sociabil

2010-08-17T05:12:00.000-07:00

Ieri mi s-a spus ca sunt o persoana antisociala. Desi initial am fost suprinsa si oarecum deranjata de aceasta remarca, nu am putut sa nu iau in calcul faptul ca poate exista macar un sambure de adevar aceasta afirmatie.

Am incercat, asadar, sa imi autoanalizez comportamentul, pret de cateva minute. Mi-au revenit in minte diverse circumstante, intalniri cu oameni noi, schimburi de experienta din timpul facultatii, scoli de vara, deplasari in interes de serviciu, etc. Concluzia la care am ajuns dupa acea scurta, si in niciun caz cea mai obiectiva analiza posibila, a fost ca "da, sunt totusi momente in care nu sunt sociabila".

In urma cu trei ani, cand lucram impreuna la un proiect desfasurat in Timisoara, Donata von Perfall, directorul Discovery Campus mi-a spus: "Claudia, esti un foarte bun comunicator". Intr-adevar, pe vremea aceea faceam voluntariat si participam la tot felul de actiuni in cadrul carora comunicarea era elementul cheie. Ei bine, toate aceste actiuni au dus ulterior la dezvoltarea mea personala (pentru simplul fapt ca am cunoscut oameni cu diverse background-uri culturale, mentalitati si ideologii).

Printre altele, aceste proiecte au contribuit semnificativ la dezvoltarea capacitatii mele de selectie. Exact, este vorba de acea "selectie" pentru care cred ca am fost categorisita drept "o persoana antisociala". Chiar si atunci cand vine vorba de colegii cu care alegi sa iti petreci timpul ori de persoanele cu care alegi sa porti o discutie (fie la un eveniment, fie in tren, fie la un suc) intervine aceasta selectie. Iar aceasta selectie este, in opinia mea, una naturala. Totul tine de optiuni si in definitv, de alegerile fiecaruia dintre noi.

In ce ma priveste, imi place sa fiu prietena/amica/cunostinta doar cu oameni alaturi de care ma simt eu, chiar si in momentele in care creierul meu este in vacanta. Imi place sa fiu prietena/amica/cunostinta cu oameni pe care ii percep ca fiind pe aceeasi lungime de unda cu mine, pe fiece plan, ca intelectual, ca emotional, etc.

In schimb, imi place sa fiu prietena cu oameni in care am incredere si carora ma pot destainui. Imi place sa fiu prietena cu oameni la care stiu ca pot apela atunci cand am nevoie. Asta pentru ca, la randul meu, si eu fac exact aceleasi lucruri pentru cei pe care ii consider prieteni. Da, imi filtrez prietenii. Dar cei pe care ii am sunt the best friends anyone could ever have :)

De-a v-ati "mutatelea"

2010-05-28T12:29:00.000-07:00

"Mare e gradina Domnului si multe-s uscaturile din ea". Azi, am ales sa vorbesc despre "uscaturi". Da, este vorba de oamenii NASPA. Inca sunt uimita/inmarmurita/perplexa de comportamentul unui barbat de peste 50 de ani, proprietarul unui apartament din Constantin Brancoveanu la care culmea, trebuia sa stau in chirie de la inceputul lunii iunie. In acest post, el este USCATURA.

Cand ti se pune capsa fara motiv
Totul a inceput in mai, cand la un moment dat mie si Mirei ni s-a pus capsa si am decis sa ne mutam de la garsoniera la un apartament de doua camere. Am aflat de o oferta foarte buna, atat din punct de vedere al pretului, cat si in ce priveste locatia. Doar 250 de euro, vis a vis de Tineretului. Recunosc, m-am gandit de nenumarate ori ca ceva nu este in regula, parca era prea mic pretul. In plus, USCATURA nu percepea bani pentru garantie, nici macar un avans de chirie. Asa procedeaza, de altfel, toti proprietarii, chiar daca le esti simpatic din prima.

Cand instinctul nu iti joaca feste, desi ai vrea asta
Ne-am dus intr-o zi sa vizitam apartamentul, sa vedem marfa, sa vedem mobila (urataaaa rau). Domn' proprietar mi s-a parut mie cam ciudatel. Dupa vizita, am stat la o bere in Tineretului si tot ziceam: "Bah Mira, mie nu-mi place de nenea asta! Pare too fucking wieeerd!". M-am gandit apoi ca poate omul e doar genu' foarte tacut, opusul meu si ca din varii motive nu rezonam de la prima intalnire. Bineinteles, traiam cu speranta ca, fiind si vecini(noi am fi stat la parter, el la et.3), situatia se va remedia in timp. Toate bune si frumoase. Decidem sa facem pasul cel mare, sa avansam in viata de la a imparti un spatiu de 2 pe 2 la a avea fiecare propria camera. Happy Happy Joy Joy!! Vorbim cu nenea, ii spunem ca suntem interesate si ca din 1 iunie ne mutam in apartamentul sau.

Vreti net? Faceti-va contract la RDS, ca eu nu fac pentru voi
Lucrez in mediul online. Adica, sunt dependenta de tot ce tine de internet. Aici intra mess, retele sociale, bloguri, site-uri de stiri, etc etc etc. Apare asadar, un prim conflict cu viitorul proprietar. Ii explicam frumos ca noi avem nevoie neaparat de internet. Ca ne dam dizertatia, ca scriem in online, alea alea, o intreaga polologhie care nu merita insirata aici. Cert e ca omul a zis clar: "Eu nu fac contract la vreun furnizor de net. Vreti net, faceti contract pe numele vostru". Un prim OAU si al treilea meu semn de intrebare in ce-l priveste pe nenea. Am pus-o totusi pe seama varstei(mintea mea: "e batran, ce stie el de net, las' ca se rezolva si asta"). De-aia imi place mie Bucurestiul, ca aici exista asa zisele retele de cariter. Solutie rapida si ieftina cand esti in impas si dai peste un nebun ca USCATURA.

Cum e cand suni proprietaru si el nu raspunde
O situatie clar neplacuta, ca sa nu spun frustanta, in conditiile in care peste 3 zile ar trebui sa te muti in apartamentul acestuia. Ieri, cand vin de la Sibiu, imi spune Mira ca l-a sunat pe nea', dar ca i-a respins apelul. Si nu doar odata, ci de vreo trei ori. Logic ca primul lucru ce-ti vine in minte e sa crezi ca...omul s-a razgandit. Primul gand e intotdeauna si cel corect, sa stiti :)) Am simtit-o pe pielea mea cu prisosinta acum. Dar, ca doi adulti intelepti, si eu si Mira am decis sa gandim in felul urmator: "Omul are treaba, e ocupat. Sigur suna el cand vede apelul".

Cum e cand proprietarul nu revine si nici nu raspunde la telefon
Este, definitely, un sentiment nasol. De KKO, KKO cu lapte chiar. Azi, s-a repetat situatia. Sunam, sunam, sunam...si pace! WTF???? Oricat de ocupat ai fi, intr-un interval de 15 ore, tot verifici odata un blestemat de telefon. Deci de azi am inceput operatiunea "film making": "Baaah, sigur a patit ceva. Daaa, i-a dat cineva cu ceva in cap. Ar fi singura explicatie. Doar n-o fi atat de nesimtit incat sa ne dea cu shutu, acum, cu 3 zile inainte sa ne mutam". Hihihi. Adevarul e ca atunci cand eram kinderitza de multe ori imi dadeam seama de scenariul filmului :)) Asa am nimerit-o si acum :))

Avantajele de a fi jurnalist - cand ai contacte in bloc cu proprietarul
Dap, nasol pentru USCATURA. Jurnalistii mereu gasesc o cale sa obtina ce vor. Asta e stiuta. Il dai afara pe usa, iti intra pe geam. Ne este in sange. In cazul de fata, ne inchizi telefonul, te trezesti cu noi, sau cu prietenii nostri...la usa. Asa i-am facut si lui nea'. Care, contrar asteptarilor, era bine mersi acasa si nu dorea sa ne raspunda la telefon, pe motiv ca NU ESTE FOARTE HOTARAT DACA SA MAI DEA SAU NU APARTAMENTUL IN CHIRIE.

In disperare de cauza
Poate ca marea noastra problema nu ar parea atat de grava la o prima vedere. Faza cea mai nasoala a fost ca, sigure fiind ca operatiunea mutatul chiar va avea un final glorios, i-am spus proprietarului de la garsoniera unde stam acum ca plecam. Bineinteles, ne asteptam ca omul, suuper dragut de felul lui, sa posteze deja anunt pe net si sa se perinde cu noi potentiali chiriasi in aceste 2 saptamani. Ei bine, nu a fost asa.

Despre oamenii cu bun simt
Am inceput acest post cu zicala "Mare e gradina Domnului si multe-s uscaturile din ea". Si asa cum am ramas uimita/inmarmurita/perplexa de comportamentul unui barbat de 50 de ani, proprietarul unui apartament din Constantin Brancoveanu la care culmea, trebuia sa stau in chirie de la inceputul lunii iunie, la fel de uimita/inmarmurita/perplexa am ramas de comportamentul proprietarului garsonierei unde locuiesc acum.
DISCUTIE, AZI:
*nota: X = proprietarul garsonierei

A: Buna X, ce faci, am vazut ca ai sunat.
B: Buna fetelor, cum merge cu dizertatia?

A: Asa si-asa.
B: Fetelor, eu nu am pus inca anunt pentru garsoniera pe net, pentru ca nu voiam sa va deranjez de la invatat. Stiu ca sunteti ocupate cu lucrarea. Venim cu noi chiriasi dupa ce va mutati voi.

A: (aici, uimire in telefon, ca si iconu ala de la Ymess :O :O :O ) Uhm, X, stii, noi nu ne mai vrem sa ne mutam, ca...a intervenit ceva. (sa nu mai zic ca muream amandoua de rusine de numai)
B: Da? Bine, nu e nicio problema. Puteti ramane.

A: Stii, noi voiam sa ne mutam si pentru ca pretul chiriei e cam mare.
B: Mmmm, haideti ca revin cu un telefon in cateva minute.

- asteptare, asteptare...apoi dupa doua minute se reia conversatia.
B: Incepand din luna iunie, puteti sa ne platiti 210 euro in loc de 240. E oke?
A: ( :o:o:o:o ) Daaaa, multumim mult.

Dovada vie ca oameni calumea inca exista.

Cand viata iti intoarce spatele, musc-o de fund!
Astazi, am avut parte de aceasta experienta, in care am putut sa vad ce inseamna sa ai de a face atat cu oameni nesimtiti, cat si cu oameni care au foarte mult bun simt, poate chiar...prea mult bun simt. Intamplarea a avut o turnura favorabila pentru noi. Insa nu pot sa nu imi pun urmatoarele intrebari:

1. Daca, de exemplu, proprietarul nostru chiar isi gasea chiriasi, ce ne faceam?
2. Cat de lipsit de cohones poate sa fie un om trecut de 50 de ani care nu e capabil sa iti raspunda la telefon si sa iti zica: "oferta nu mai e valabila"?
3. Cat de cretin sa fii si sa nu te gandesti in niciun moment ca poate potentialii chiriasi (noi) pot ramane in strada pentru ca pleaca din celalalt ca sa se mute, chipurile, in apartamentul pe care spuneai ca il dai in chirie?
.
.
.
and the list goes on. Dar iata, ca dupa furtuna, vine si soare :)

MORALA: AVETI GRIJA CU CINE VA INCURCATI ATUNCI CAND VRETI SA VA MUTATI. PUTETI SA DATI SI VOI PESTE...O USCATURA

Dumneavoastra...la 23 de ani?

2010-05-22T11:12:00.001-07:00

Citeam azi blogul unui fost coleg din OSUT(Organizatia Studentilor din UVT), care povestea, pe jumatate amuzat, o experienta cu care nu se mai intalnise pana in acel moment. O domnisoara(21-22 ani) i s-a adresat cu apelativul "dumneavoastra" la un xerox din Complexul Studentesc timisorean.

Pe masura ce am parcurs textul scris de Adi (nascut in 85'), am inceput sa zambesc. Ma regaseam si eu in povestirea lui. Mi s-a intamplat si mie sa fiu luata cu "dumneavoastra" de catre diversi PR-isti de pe la evenimente, care aveau aceeasi varsta ca si mine.

In consecinta, realizezi ca esti deja o persoana matura, fapt ce unora, evident, nu le place (eu, de exemplu). Cand ceilalti te percep precum o persoana demna de apelativul "dumneavoastra", te apasa practic, un fel de responsabilitate pe umeri. That made me thinking.

Pfff...cand ar trebui sa incepem sa ne adresam cu "dumneavoastra" unui tanar? Care e varsta minima la care putem utiliza acest apelativ fara ca tinerii sa fie stanjeniti?

Adult? Nu, merci!

2010-05-13T13:20:00.000-07:00

Mereu am urat sa platesc facturi si sa-mi bat capu cu hartogele, de orice natura. Maine insa, din cauza imbecilitatii mele fara margini, voi ramane, pentru prima oara in ultimii trei ani ... fara energie electrica. Cica nu am platit factura. Ciudat lucru avand in vedere ca restantele apar pe lunile iulie si octombrie 2009. Iar instiintarea asta vine cu un an mai tarziu.

In orice caz, dis-de-dimineata voi face tot posibilul sa ajung la sediul din Mihai Bravu sa-mi platesc belelele. Bineinteles, sper ca in rastimpu ala, echipa de la Enel sa nu isi faca aparitia in fata usii si sa ma debranseze. Asta ar insemna ca pe langa o factura gigantica, as fi nevoita sa mai platesc o taxa de deconectare, o taxa de reconectare si alte penalitati. Superb, nu?

Nu de alta, doar ca toata faza cu Enelu' si cu taiatu' curentului vine intr-un moment total inoportun. Am de scris proiecte interminabile pentru scoala. Si, sa nu uit de "dizertatia vietii mele" care e pe vine si nu mai vine, fapt ce ma sacaie tot mai tare si ma transforma intr-o persoana irascibila, enervanta, si agitata ca un Pepsi.

Ah, sa nu uit. Tot saptamanile astea, imi iau rucsacu-n spinare, catrafusele si ma mut. Parasesc micuta si cocheta mea garsoniera de la 1 Decembrie :((( . O dau pe un apartament cu 2 camere, cu mobila scorojita, veche si urata. Daaaar, incerc sa vad partea plina a paharului. Lasand la o parte faptul ca voi avea propria mea camera, o mega baie si o bucatarie (da, da, cred ca o sa invat sa gatesc), apartamentu e la o aruncatura de bat de Parcu Tineretului. Acum, in schimb, sunt la o aruncatura de bat de Centura. Deci...vedeti diferenta da??

In incheiere, ce pot sa spun? Viata de adult e naspa. Tre' sa stai cu gandu' la facturi si sa le platesti la timp. Adica, trebuie sa fii responsabil. Si sa te gandesti la perspective. Hmmm...parca era mai fain cand eram kinder! :(

Melodia care ma caracterizeaza azi:

Topul barbatilor sexy din Sanatate

2010-05-04T02:47:00.000-07:00

Ca orice domeniu, si sistemul sanitar isi are partile bune si partile rele. De asemenea, ca in orice alt sistem, exista barbati faini si printre reprezentantii lumii medicale. Cand spun faini, nu ma refer neaparat la calitatile intelectuale pe care le detin acesti barbati, ci la alt soi de calitati ;)). In aceasta categorie intra sarmul personal, prestanta, gestica, mimica, sex appeal, etc.

Tin sa precizez ca ieri, inainte de sedinta de redactie, mi-a venit ideea mirifica de a infaptui un top 3 al celor mai faini tipi din Sanatate. Bineinteles, am decis sa fac un mic sondaj si printre colegele mele de la birou, pentru a afla si parerile lor. Eram in primul rand curioasa daca gusturile pe care le avem in materie de barbati sunt comune. Ei bine, nu este asa. Deci, mai jos, topurile sunt foarte diversificate. Exact ca in zicala: "Fiecare cu gustul sau". :))

NOTA: pe toti cei prezenti in top-uri, ii cunoastem personal (ne conversam cu ei pe la diverse evenimente, deci da, avem si numerele lor de mobil si adresele de e-mail)

Subsemnata:
1. Dan Zaharescu, director executiv ARPIM (Asociatia Romana a Producatorilor Internationali de Medicamente)
2. Eugen Hriscu, director executiv ALIAT (Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor)
3.Adrian Streinu Cercel, subsecretar de stat in Ministeru Sanatatii

Bruneta:
1. Lucian Duta, presedinte CNAS (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate)
2. Ioanel Sinescu, presedinte al SRU (Societatea Romana de Urologie)

Satena:
* nu are vreo preferinta in ce priveste barbatii din sistemul sanitar

Blonda:
1. Mugur Ciumageanu, psihiatru si psiholog
2. Radu Voicu, chirurg plastician

Blonda din spatele camerei (de filmat):
1. Raed Arafat, subsecretar de stat in Ministeru Sanatatii
2. Raed Arafat
3. Raed Arafat :)) ---> deci da, Raed Arafat

Satena (eu o vad roscata, da fie cum zice ea):
1. Octavian Fagaras, medic stomatolog
2. Serban Marinescu, presedinte SRATI (Societatea Romana de Anestezie, Terapie Intensiva)
3. Alexandru Ciolan, director general Fresenius NephroCare Romania

Creata de la PR (si cantareata, de altfel):
1. Ioanel Sinescu, presedinte al SRU (Societatea Romana de Urologie)
2. Adrian Lobontiu, medic chirurg

Asta mica:
* nici ea n-are preferinte la capitolu medici in vizoru' mass media

Daca numele acestora doar va este cunoscut, dati un google search pentru cateva poze. :)

Prima mea nominalizare intr-ale jurnalismului

2010-04-27T01:08:00.000-07:00

"A journalist is a person who works harder than any other lazy person in the world", spunea un anonim. Jurnalismul nu este un job, ci este o stare de fapt. Jurnalismul il traiesti, il simti, il respiri. Poate acesta este motivul pentru care majoritatea jurnalistilor prefera, de cele mai multe ori, sa treaca viata personala pe un plan secund si inainte de toate sa fie...jurnalisti.

Jurnalist 24 din 24
Desi uneori pare greu de crezut (mai ales luand in calcul citatul din debutul acestui post) esti jurnalist 24 de ore din 24. Daca printr-o conjunctura nedefinita, tara va ramane fara Guvern la ora 12 noaptea, cu siguranta ca jurnalistul nu va avea alta alternativa decat sa se scoale cu noaptea-n cap si sa faca stirea.

Mda, nu de putine ori ni se intampla sa scriem si noaptea. Daaa, sa scriem. Ca daca "tolba de subiecte" e la fel adanca precum un sac fara fund, n-ai ce face. Trebuie sa scrii. Degeaba ai azi o exclusivitate, daca o lasi pe maine si ti-o ia altu' inainte. Jurnalismul presupune de fapt o eterna si constanta competitie intre presari. Chiar daca suntem prieteni cand ne intalnim la conferinte sau evenimente, atunci cand vine vorba de subiecte, suntem cei mai aprigi dusmani :). Mai ales daca lucram in trusturi diferite. Cine e primul, are de castigat. Cititori, ovatii, notorietate ... si de ce nu, bani :)

De la jurnalism cultural la jurnalism de sanatate
Trebuie sa recunosc, inainte de toate, ca trecerea de la jurnalism cultural la jurnalism de sanatate (cazul meu) a presupus o maaare schimbare. Si nu ma refer doar la registrul limbii romane utilizat in articole, ci si la oamenii cu care intri zilnic in contact. Una e sa colaborezi cu artisti (fie ei pictori, sculptori, scriitori, actori, etc), alta e sa colaborezi cu medici. In orice caz, fiecare nisa a jurnalismului are parti frumoase si parti mai putin frumoase.

De ce mi-a casunat mie azi sa scriu despre meseria mea? Pentru ca desi lucrez in presa de vreo cativa ani buni, ieri am fost nominalizata la o gala pentru ceea ce fac zi de zi - jurnalism de sanatate. Si da, it's my first time! :) Pentru orice jurnalist tanar, chiar si o simpla nominalizare la un eveniment major organizat de grupul tinta al nisei pentru care scrii este o mare realizare. In primul rand, faptul ca la 23 de ani sunt nominalizata alaturi alte jurnaliste care au multa experienta pe jurnalism medical in spate este deja o mare onoare pentru mine. In al doilea rand, pare-se, eforturile mele in cadrul site-ului PaginaMedicala.ro au intrat in atentia "oamenilor cheie" din sistemul sanitar romanesc, Colegiul Medicilor din Romania.

As vrea sa inchei acest post cu un citat desprins din "Arta Razboiului " a lui Sun Tzu, o carte plina de invatatura pentru cei care ii inteleg substratul: "If you know your enemies and know yourself, you can win a hundred battles without a single loss/ If you only know yourself, but not your opponent, you may win or may lose/ If you know neither yourself nor your enemy, you will always endanger yourself " :)

Importanta platformelor sociale online

2010-04-20T05:37:00.001-07:00

Este imaginea pe care ne-o construim in mediul online importanta? Ei bine, da. In primul rand pentru ca deschiderea unor conturi pe site-uri precum LinkedIn, Facebook sau Twitter ofera vizibilitate in sfera online. Iar aici, testul cel mai potrivit e urmatorul: dati un Google search propriului nume. Veti vedea ca odata ce sunteti membrii in platformele sociale mentionate, vor aparea ca prime link-uri in cautarea intreprinsa de voi.

Un al doilea mare avantaj al retelelor sociale online il constituie posibilitatea de a intra in contact cu diverse persoane, de la manageri de companii pana la colegi de serviciu. Spunea la un moment dat o profesoara de-a mea de la master ca "daca ai sub 200 de contacte, nici n-are rost sa mai tii contu' ala. NU esti suficient de vizibil".

Chiar daca nu esti suficient de vizibil intr-o prima instanta, prin intermediul contactelor, poti face rost de alte contacte si tot asa, pana ajungi sa iti formezi o lista completa cu oameni din sfera ta de interes.

De ce LinkedIn?
Pentru ca LinkedIn este cea mai reprezentativa platforma de social networking a profesionistilor din intreaga lume. Vorbeam la inceput de imagine si spuneam ca este foarte importanta. Este, intrucat chiar si prin completarea corespunzatoare a profilului iti poti crea brandul personal. La polul opus, un profil completat necorespunzator cel mai probabil ca ii va determina pe utilizatorii LinkedIn sa nu iti ia in seama cererea de contact. Iar scopul principal este acela de a forma cat mai multe legaturi cu cat mai multi oameni din propria arie de interes.

Spre exemplu, ieri am fost invitata sa ma alatur unui grup de curand infiintat pe LinkedIn, "Intelligent Social Media". Interesul meu crescand pentru platformele sociale online m-au determinat sa accept instant invitatia, multumind administratorului (Thinker - in - Chief la o mare companie de Publicitate din Londra) si adaugandu-l din lista mea de contacte. Odata intrata in grupul respectiv, am fost uimita sa vad cate informatii si subgrupuri pline de discutii interesante pe topicul "Social Media Strategies" am putut gasi.

Mai mult decat atat, am dat peste un articol foarte util continand tips-uri despre ce ar trebui si ce nu ar trebui sa contina pagina de Facebook a unui utilizator care tine la imaginea sa. Autoarea articolului este Shari Weiss, specialista in strategii de new media si social media, trainer, Blogger in Chief si profesor universitar in San Francisco. Dupa ce am parcurs pe nerasuflate cateva dintre post-urile sale de pe blog am decis sa ii trimit un mesaj si sa incerc sa intru in contact cu ea. Spre marea mea uimire, Shari a fost foarte prompta, mi-a raspuns imediat si mi-a indicat de asemenea, cateva lecturi care m-ar ajuta sa imi optimizez profilul de pe LinkedIn (astfel incat sa aiba mai mare vizibilitate in cautari, fie ele facute de catre potentiali angajatori sau, din contra, de catre simpli cunoscuti).

De ce Facebook?
Spuneam ca articolul pe care l-am citit prima oara pe blogul personal al lui Shari Weiss era destinat utilizatorilor Facebook. In ce ma priveste, am devenit o "social media addict". Nu fac aceasta afirmatie din cauza vreunei ipohondrii presupuse, ci pur si simplu pentru ca m-am ghidat dupa rezultatele unui studiu. In urma raspunsurilor date, m-am incadrat taman in categoria celor care au o adictie pentru platformele sociale online.

Facebook este, in opinia mea, un instrument de comunicare grozav. Spre deosebire de Hi5, oamenii de pe Facebook pun destul de mult pret pe imaginea lor virtuala. Intr-adevar, o parte din utilizatorii Facebook il folosesc pentru jocurile de care devin dependenti, gen FarmVille sau Mafia Wars. In schimb, cealalta parte din utilizatori intra pe site datorita facilitatilor pe care le ofera, nenumarate, ce-i drept. Asadar, fenomenul Facebook este unul cat se poate de justificat.

Sa ne gandim numai la firmele care isi deschid cont in site ( conteaza enorm ca nu sunt inca perceputi bani pentru acest serviciu), isi promoveaza evenimentele online si isi construiesc lista de invitati in functie de oamenii pe care ii notifica prin RSPV. Unii spun ca daca nu existi pe Facebook, nu existi deloc. Nu stiu daca aceasta ipoteza este una corecta, insa trebuie sa recunosc ca mai mult de 80% din oamenii pe care ii cunosc in offline, au cont pe Facebook.

De ce Twitter?
Mi-am jurat ca n-o sa imi prind urechile si cu Twitter. Tocmai pentru ca Ymessengerul, LinkedIn-ul si Facebook-ul erau suficiente ca si adictii internaute. Daaar, de cele mai multe ori socotelile nu ne ies asa cum ar trebui. Motiv pentru care, iata-ma, utilizator de Twitter de 2 zile, desi contul mi l-am deschis in vara lui 2009. La indicatiile unui amic mi-am instalat chiar si TweetDeck-ul, un programel foarte util care ma ajuta sa vad exact cine, ce si cand "ciripeste" cate ceva. Si care ma notifica de fiecare data printr-un pop up window incredibil de enervant, cu sonor la fel de enervant. Dar, dupa cum spuneam, i-am gasit o mare utilitate si nu m-as descurca la fel de bine fara el, mai ales ca sunt novice in ale Twitterului.

De ce platforme de social networking?
Cu riscul de a ma repeta: sunt utile! Pentru ca iti ofera vizibilitate si pentru ca te ajuta sa iti creezi contacte. Si sa inchegi prietenii. Si sa afli ce mai face vecinul de la colt. Si capra vecinului...S.A.M.D

TM09Base Festival Romania Extended Version Video

2010-01-13T00:27:00.000-08:00

Video-ul de la TM BASE 2009!

TM09Base Festival Romania Extended from Turban on Vimeo.

Draga Anonim/ Wanted,

2009-12-24T03:33:00.000-08:00

voi publica in postul acesta comentariile tale. Desi esti anonim, prin urmare, nu ar trebui sa ma obosesc sa iti raspund, fac asta pentru ca ai reusit sa ma calci pe nervi.

"Tinand cont de faptul ca esti "ziarista", "editorialista", sau ce mai pretinzi tu ca esti...ar trebui sa vorbesti corect limba romana.Pare cam penal dar cred ca sunt singura persoana care chiar citeste aberatiile de pe aici, si concluziile sunt dureroase.

1.Inca nu s-a inventat limba engrom sau romeng
2.Blogul nu are o directie clara, o linie de urmat
3.Cel mai bun lucru care ai putea sa il faci in 2010 este sa iti inchizi contul sau sa incepi sa scrii intr-una din cele 2 limbi pe care incerci sa le imbini...si sa urmaresti ceva cu scrierile tale...gen poezie, proza, stiri, politica, tehnologie, medicina, porcarii de pe net, chestii faine de pe net poate insotite de parerea ta personala despre ele, dar in nici un caz ceea ce a fost pana acum.(domenii sunt cu miile)

Este doar un comentariu care sper eu sa fie constructiv.Cred ca am surprins "esenta" acestui blog si nu are rost sa te superi deoarece am dreptate cel putin in problema lamuririi limbii in care scrii."

Sa le luam pe rand.

Sunt editor la principalul furnizor de servicii profesioniste online din Romania(cum ai vazut si in descrierea de pe blog). Nu vreau sa ii mentionez numele, intrucat nu are sens. Crede-ma ca limba romana o scriu si o vorbesc corect, altfel nu as lucra in presa de la varsta de 19 ani.

Blogul este personal. Combinatia de engleza si romana existenta in posturile mele nu ar trebui sa te supere prea tare. Stii de ce?? Pentru ca blogul este, repet, personal, iar tu, potential cititor, ai doua optiuni: fie citesti, fie nu. Si din cate vad, desi te deranjeaza la maximum aberatiile pe care le emit, pe diversele si multele domenii abordate, esti "singura persoana" care petrece timp pe aici. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Blogul nu are o directie clara, cum punctezi tu, deoarece atunci cand l-am deschis, era un simplu proiect pentru scoala. Mai apoi, am mers pe ideea de jurnal online. Probabil ca si tu, draga anonim, stii ca o persoana ce tine un jurnal, inseamneaza in paginile acestuia "ce ii trece prin cap". Asta fac si eu. Daca azi primesc un e-mail cu o poza amuzanta, o postez aici, insotita de o mica descriere personala. Pentru ca e blog personal. Daca maine vad o stire importanta pe agentiile de presa, o pot posta linistita aici. Daca poimaine am chef sa scriu despre una din experientele mele, nimic nu ma opreste sa nu redactez un asemenea post. Si spun din nou: tu, potential cititor, ai doua optiuni: parcurgi textul sau inchizi pagina. Iar daca link-ul il primesti pe Ymessenger, scrie-mi si promit ca nu ti-l mai trimit de acum inainte.

In anul 2010 nu cred ca voi inchide blogul, cel putin nu pentru ca mi-ai sugera tu asa ceva. Mai mult, probabil ca limbajul meu "romeng sau engrom" se va mentine in majoritatea postarilor. Fiind un blog personal, fac ce vreau cu el.

Merci pentru comentariul acesta, si pentru celelalte 3 pe care mi le-ai trimis. Daca pana acum nu primeam decat cel mult un comentariu pe luna (ai facut tu calculele, multam fain - asa se mai zice prin Banat), Mos Craciun a fost darnic de data asta. Am primit patru comentarii la acelasi post. Ieeeeei!! Nu degeaba e Ajunul Craciunului.

Vezi ca prea multa rautate in seara de Ajun duce la indigestie!

Multumesc,
Claudia

"Fapte marete" pe 2009

2009-12-22T04:51:00.000-08:00

Azi dimineata ma gandeam, unde altfel decat in preaslavitul metrou metropolitan, la ce am facut eu "maret" in 2009. Si cum, bineinteles, niciuna dintre faptele mele nu se incadreaza la categoria "lucruri/ chestiuni marete", m-am limitat la a-mi analiza, asemeni lui 2008, succesele, insuccesele si da, pseudosuccesele. Asadar, sa purcedem!

Bune:

Mi-am schimbat job-ul(am revenit in presa) - a fost una dintre cele mai bune decizii ever, in ce ma priveste. Am inteles, dupa cum scriam aici, ca in viata chiar trebuie sa imbini utilul cu placutul. Mai mult decat atat, am realizat ce important este mediul (a se citi oameni + atmosfera) in care iti petreci 10 ore din zi.
Am trecut la fara taxa - dap, did it, too. Cu chiu, cu vai si cu note mai mici decat eram obisnuita in facultate. Acum, nu mai conteaza decat ca banii aferenti taxei i-am investit in diverse prostioare care m-au facut pe mine fericita.
Am participat la primul concurs national de debate online - chiar daca nu am reusit sa prindem finala, am fost bucuroasa ca timp de o luna, eu si Ade ne-am pus capul la contributie, am facut research si am scris discursuri pentru Campionatul Youspeak Debate. A fost o experienta grozava, dar care ne-a solicitat mai mult decat credeam initial. Spun asta pentru ca, de obicei, stam cel putin 9 ore la job si 3 la master. Faceti voi calculele in privinta timpului nostru liber! O observatie totusi: am avut cateva nemultumiri, legate de organizare (la doua runde din trei nu am primit deciziile la timp, odata cu celelalte echipe). So, putin neprofi pe ici pe colo, dar sa zicem treaca-mearga de la mine, ca este abia prima editie.
Am o noua viata personala - ei, stiti cum se zice? Nimic nu e intamplator! Mereu exista o luminita la capatul tunelului. Trebuie doar sa vrem sa o vedem. Atunci cand reusim, inseamna ca suntem in directia cea buna.
Am fost la High Contrast in Timisoara - OMG, OMG, OMG. Click here.
Am fost la concertul Guano Apes - well, tot spuneam ca revin cu un post, insa ditamai lenea zace in mine when it comes to my blog. Vreau sa punctez ca a fost cel mai tare concert ever la care am mers. Sandra Nasic este absolut senzationala, are o voce incredibila si chiar stie sa faca show. "Rock-Show". I know it sounds a little bit wierd, dar acesta e adevarul.

Bune/ Rele:

M-am lasat de fumat, partial - Oke, stiu ca this sounds wierd, too. Insa, nu mai fumez ca inainte. De fapt, as putea spune ca m-am lasat de prin octombrie. Problema e ca din luna cu pricina, am mai fumat de trei ori: odata ca m-a enervat Mira, odata ca m-a corupt un coleg de la master si a treia oara ca eram curioasa de gustul tigarilor Winston cu menta. In rest, I'm clean!! I swear to God! :)
Dorm maxim 6 ore pe noapte - Nu stiu daca e bine sau rau, asa ca am preferat sa o includ aici. Am timp sa fac ceea ce imi propun, insa uneori ma simt prea obosita. Nici macar weekend-ul nu imi ajunge pentru o portie serioasa de odihna.
Nu mi-e dor de Timi - at least, nu la fel ca inainte, cand abia asteptam ocazia de a vizita Banatul (a se citi Lugoj si Tm); totodata, imi place din ce in ce mai mult Bucurestiul si simt ca nu as mai putea pleca de aici pentru nimic in lume.

Rele:

Inca nu am inceput sa lucrez la dizertatie - bine, ma rog, aaaa...stiu stiu, asa sunt eu, fac totul pe ultima suta de metri. Doar ca aici nu e Tm, iar lucrarea de dizertatie nu e lucrare de licenta. Uffff. Ideea e ca tre sa ma apuc si de ea, odata si odata!
...
...
...

===> sunt si altele :)) asta mi se parea cea mai grava dintre rele :D

BTW, pana sa imi lase Ade commentul, nu mi-am dat seama ca bilantul din 2008 era facut tot pe data de 22 decembrie. Si tot dupa o zi de shopping :)) Astea da coincidente :))

Gulas deosebit la Metro :))

2009-12-21T01:13:00.000-08:00

Oferta speciala a magazinului Metro din Oradea, in urma cu vreo doi ani. Dupa lupte seculare, care potrivit sursei, au durat cam doua ore, angajatii hipermarketului au inteles de ce radeau in hohote clientii. La pretul de numai 12, 84 ron puteau achizitiona traditionalul Gulas din...:))

See below and laugh out loud.
Sursa poza: Gabitzu de la Master. Thanks!

Triunghiul magic: Geoana - Vantu - Basescu

2009-12-03T13:13:00.000-08:00

Concluzia confruntarii finale de azi: POLITICIANS ALWAYS LIE. Dupa ce Mircea Geoana a recunoscut vizita efectuata mogulului Sorin Ovidiu Vantu ieri in toiu noptii, patronul trustului Realitatea Catavencu a iesit la rampa cu urmatoarea declaratie: "Sunt prieten cu Mircea Geoana de 4 ani! A venit pe la mine pentru ca era incordat!" Asta in conditiile in care candidatul PSD la presedintia Romaniei a reiterat ca il considera pe Vantu "un personaj malefic". Iata cum nenea Geoana, care a jurat pe Biblie ca nu ofera vreun fel de avantaje oamenilor ca Vantu, Patriciu ori Voiculescu, este chiar prieten la catarama cu unul dintre ei. Sunt curioasa cum se va scoate maine prin presa, ca doar... a mintit cu nerusinare o intreaga natiune.

Nici Traian Basescu nu e mai prejos. Astfel, concluzia cu POLITICIANS ALWAYS LIE e general valabila. Acelasi Ovidiu Vantu i-a lasat gura casca pe jurnalistii prezenti in studioul Realitatea(Tolo, CTP, Culcer, etc). Intr-un moment de sinceritate, mogulul a mentionat ca in 2004 a avut o intrevedere cu Base intr-o parcare. Exact inainte de alegeri, pentru a-i oferi sustinerea sa. Ca financiara, ca mediatica, nu a vrut sa dezvaluie inca. Urmeaza o conferinta de presa pe 7 decembrie, in care va spune "adevarul despre Romania". In orice caz, se pare ca seful statului s-a intalnit in acesti cinci ani de mandat destul de des cu "oligarhul financiar" Sorin Ovidiu Vantu.

Asadar, astept cu nerabdare o a doua iesire la rampa a patronului Realitatea Catavencu. Din pacate, declaratiile sale nu au facut altceva decat sa imi intareasca ideea potrivit careia oamenii din sfera politica romaneasca sunt de tot rahatul.

Despre confruntarea propriu zisa, scriu maine, ca azi mi-e prea lene. C'YA!

Reclame anti electorale: Basescu vs. Geoana

2009-11-30T10:38:00.000-08:00

Jurnalistul Petrisor Obae a lansat azi pe propriul site, Paginademedia, o intrebare: "Care a fost mai creativa, reclama anti Basescu sau reclama anti Geoana?" Cum turul doi al alegerilor prezidentiale se apropie vertiginos, o astfel de intrebare este binevenita. Mai ales ca panourile stradale in cauza prefigureaza personajele principale care in mai putin de o saptamana vor prelua conducerea tarii.
Asadar, ce parere aveti? Care dintre aceste reclame este mai inspirata? Cititi mai multe detalii aici.
Iata si pozele:

Sursa: Paginademedia.ro

Febra zilei

2009-11-24T05:39:00.000-08:00

Care sunt subiectele ce tin primele pagini ale publicatiilor? Alegerile 2009 si Gripa porcina. Ambele au facut furori si deopotriva multe victime. Victimele alegerilor s-au trezit cu usa in nas si stampila nepusa. Victimele gripei porcine apar mereu in comunicatele de presa trimise de MS, comunicate preluate de ziare, televiziuni, online, etc.

Am gasit 2 poze faine si funny. In centrul atentiei - vedeti below:

Vot contra cronometru

2009-11-23T06:47:00.000-08:00

Am apucat sa votez! La ora 21 fix am introdus buletinul de vot in urna! Alegerile din acest an au reprezentat o adevarata aventura pentru mine. M-am perindat pe la vreo patru sectii de votare "speciale" din Bucuresti.

IMPORTANT: "Cozile interminabile mi-au dat de inteles ca oamenii chiar simt nevoia acuta de schimbare. Bineinteles, aceleasi cozi interminabile mi-au mai dat de inteles ca Alegerile 2009 au stat sub semnul proastei organizari!"

NOTA: Marea aventura a inceput in jurul orei 17.00.
IMPLICATE IN "Operatiunea Votul contra - cronometru": Eu, Jane, Mira si Mara

Operatiunea a debutat cu 2 personaje - eu si Mirobolant. Dupa ce am renuntat sa votam la Gara de Nord (nebunie dom'lee), am ajuns prin Gara Obor, unde asteptau vreo 250 de persoane. Am decis sa plecam si de aici, in ideea ca vom gasi o sectie de votare "speciala" unde sa nu asteptam 3 ore pentru procedura "semneaza declaratia pe proprie raspundere, inmaneaza-o reprezentantilor BEC, da C.I. pt. completare date, ia buletinele de vot, pune stampila, introdu buletinele de vot in urne, recupereaza C.I, bucura-te de restul weekend-ului".

Aici intra Jane in peisaj, dornica sa puna stampila pe ... buletinul de vot. Totusi, madama noastra era indecisa. Oscila de zor intre doi candidati. Bine ca am fost eu la mijloc. I-am tinut un discurs in Parcul Tineretului si am pus punctul pe I. Mai departe ea a fost motorasul aventurii :)) Se pare ca pot fi very convincing sometimes :))

Daaar ... cu tot entuziasmul Janettei, ghinionul nu ne-a slabit din priviri. Mara ni s-a alaturat pe parcurs. La Dristor mai precis. Pe drum, vorbeam cu fetele: "Astia fug de porcina ca dracu' de tamaie. Nu cred ca sunt asa multi la Victor Babes". Guess what? In fata Spitalului de Boli Infectioase "Victor Babes" din Capitala, contrar asteptarilor, stateau cam 300 de persoane. Am dat cu banu'. Ramanem sau incercam in alta parte? Era deja ora 19.

Am decis sa ne incercam ghinionul la sectia de votare amplasata la Policlinica Titan. Aici - aproximativ 100 de persoane. Se apropia vertiginos ora 21 asa ca am ramas. Si da, am votat! La 20.56 am intrat in incinta sectiei de votare. Buletinul l-am introdus in urna la 21.00. Lucky me, ha?

Afara inca asteptau multi oameni dornici sa isi exercite dreptul. Nu stiu insa daca li s-a trantit usa in nas cum s-a intamplat in multe centre. Stiu doar ca erau porniti pe un scandal monstru. Ii injurau de mama focului pe cei din BEC. Pe buna dreptate!!!

Slavite metrou,

2009-11-17T13:24:00.000-08:00

azi a fost prima oara cand m-am bucurat sa te vad. Mi-am dat seama ca in Bucuresti viata fara tine nu ar avea un decurs normal. Nu ca Bucurestiu' s-ar incadra in ceea ce unii ar categorisi drept "normalitate".

Imi aduceam aminte dis-de-dimineata (a se citi la "craparea zorilor"), inghesuita in 19, apoi in 330, ce te mai injuram ca un birjar de fiecare data cand intarziai mai mult decat era cazul. Imi aduceam aminte cum ii injuram pe muncitorii care lucrau la scarile rulante. In consecinta, eu, fiinta comoda prin definitie si cu putin timp la dispozitie, ma vedeam nevoita sa apelez la scarile normale ca sa ma deplasez de la o gura de metrou la alta. Ah, da, si te mai injuram in weekend-uri. Iti cam faceai de cap si nu respectai nici de-al naibii tabela "de marcaj". Din cauza ta, intarziam la intalnirile programate. Cine crezi ca incasa injuraturi apoi? Eu, of course my horse.

Si totusi...viata fara tine e aproape imposibila. Sa stii ca n-am masina, nici nu intentionez sa imi cumpar vreodata. Sunt o soferita de toata jena. Momentan, a mea garosniera e pe la marginea orasului, la cativa zeci de kilometri distanta de drumul ce duce inspre Constanta. Guess what, am realizat ca sunt o norocoasa (indeed, again). In principal pentru ca magistrala rosie (le stiu dupa culori) ma duce la destinatie destul de rapid. Plus ca daca singurele mele alternative ar fi tramvaiul ori troleul, in speta RATB-ul, nu m-as mai putea bucura de somnul dulce al diminetii (nu e metafora, e doar purul adevar) . Ma trezesc la 7.30, fapt de care sunt tare mandra, dar care o enerveaza la culme pe Mirobolanta.

Anyways, toata viata mea s-ar da peste cap daca Metrorexul ar face greva in fiecare zi. Si din pacate, face greva si maine. Citeam prin Adevarul de Seara ca nenii de la metrou au un salariu mediu pe economie de 2600 de ron. Dupa cum bine observase redactorul sef Sabin Orcan, este de doua ori mai mare decat salariul din invatamant. Dar cum tot el incheia editorialul de azi "dascalii nu pot paraliza circulatia nici macar intr-un sat cu cateva ulite, daramite in ditamai Bucurestiul".

Asa ca - Sesam deschide-te! Nu-i mai lasa pe cei peste 500.000 de calatori care si-au platit abonamentul lunar (sunt printre ei) sa alerge pe la suprafata prin traficul extra mega giga aglomerat. S-au obisnuit pe sub pamant.

Semnat,
subsemnata :)

M-am lasat de fumat :)

2009-11-16T00:38:00.000-08:00

Dap, de doua saptamani and still counting (mai precis, de "1 saptamana si 6 zile" - imi sar unii in cap ca cica...minti, marti sunt 2 saptamani!!!). I'm officially a non smoker. Yeeey! :-) Ma intreaba lumea cum reusesc. Nu exista o reteta, din pacate. Cred ca totul tine de psihic si de cat de mult iti doresti de fapt sa te lasi.

In cazul meu, m-am apucat din cauza anturajului, stresului, job-ului, etc. La inceput, ceream cate o tigara in stanga-n si in drepta, just for fun, convinsa ca pot renunta in orice moment. Gandeam asa: "Ah, dar eu nu sunt addicted!" Mai apoi am ajuns sa imi cumpar propriul pachet de tigari. Inca ma consideram un fumator social. Insa momentul in care am ajuns sa fumez un pachet de tigari pe zi sau mai mult, mi-am dat seama ca distractia mea s-a transformat in viciu.

Iata-ma, in plin proces curativ :-) Nu e vorba de bani, poate doar intr-o oarecare masura. De fapt, ma simt mult mai bine acum. Nu folosesc plasturi, nu am bomboane mentolate prin buzunare sau pungi de seminte prin geanta(unii mai apeleaza si la ele). Mi-am impus sa nu mai fumez si vad ca functioneaza.

PS: Cred ca treaba asta cu impusu' functioneaza in orice situatie. Daca o persoana are si o doza mare de incapatanare, ornata cu tarie de caracter, succesul e garantat!

Amalgam de ganduri

2009-11-11T11:55:00.000-08:00

Sunt la statia Timpuri Noi si-mi dau seama ca trec prin Vremuri Grele! Nu am inspiratie nici cat negru sub unghie(vorba vine). Dimineata, in drum spre job, cate un subiect incepe sa prinda contur in "mintea-mi luminata", dar de fiecare data cand ajung la birou si ma decid sa scriu, totul dispare. Azi, mi-am promis ca scriu pe blog, am avut chiar si status la Ymessenger. Asadar, lovita de valul narcisismului pana la Dumnezo si inapoi, voi scrie despre MINE :)) De fapt, despre ce am mai facut in ultima perioada.

O tigara? Nu merci!
Sunt mandra de mine. Nu mai fumez. De aproximativ o saptamana si cateva zile plamanii mei, grav afectati de fumul de tigara inhalat zilnic in cantitati industriale, incep sa isi revina. Culmea e ca nu e dificil deloc. Si nici macar nu pot spune ca a existat cine stie ce motiv pentru a lua decizia de a nu mai fuma/ cumpara tigari. Avantajele sunt mai multe: nu mai tusesc la fel ca Oprescu, nu mai sunt nevoita sa achizitionez brichete de la cei din jur(pe care, logic, odata luate nu le mai inapoiam) si cel mai important, buzunarul meu nu mai sufera la fel ca inainte. Bineinteles, exista si un dezavantaj. Am devenit dependenta de guma de mestecat. Apoi stiu ca nici asta nu e tocmai buna, intrucat e plina de E-uri, dar trebuie sa recunoastem ca e mai sanatoasa decat tigarile.

Dizertatia vietii mele
De vreo doua zile incoace, mai precis de cand a existat un schimb funny de mailuri pe grupul de yahoo al programului de master, am inceput sa ma gandesc tot mai serios la proiectul final, dizertatia. In stilu-mi caracteristic, nu am ales inca o tema, cum de altfel nici in privinta vreunui profesor coordonator nu am luat o decizie. Inca. Am o mare dilema. Sunt prinsa intre ciocan si nicovala, dupa cum se spune.

Master cu 3 semestre
Din pacate, realizez ca o buna parte din colegii mei de la master termina scoala peste 3 saptamani - oameni faini(Edi, Gabi I, Mishu, Sorana, Zsombor) cu care ies la bere, suc si praji dupa cursuri. Imi va fi dor de ei. Nici nu-mi vine sa cred ce repede a trecut vremea. Din 25 ramanem jumatate. Vorba unei colege: "Ce ne-om face noi la cursul lui Rosca fara baieti? Ne uitam la pereti?" Probabil ca da!

Campionatul Youspeak, runda 3
Cei din asociatiile ARDOR, APD, CJI si React au venit cu o initiativa grozava. Au lansat primul concurs national de debate online, intitulat Youspeak. Mai in gluma, mai in serios, eu si Ade am decis acum o luna sa ne inscriem si sa luam parte la competitie. In ceea ce priveste numele echipei, am avut de ales din mai multe variante, insa ne-am pus de acord asupra urmatoarei denumiri: "Sah Mat". Deja am trecut de prima runda, in urma careia am acumulat al doilea punctaj din competitie. Runda 2 tocmai ce s-a incheiat, iar acum asteptam rezultatele si logic, a treia motiune pentru a ne putea construi strategiile si argumentarile finale. Concursul, cu unele imperfectiuni ale site-ului pe ici pe colo, are parte si de unii concurenti mai neseriosi. Insa despre asta, intr-un post viitor, cand poate, va voi anunta ca eu si Ade am fost selectate sa mergem la Tabara de Iarna Youspeak din Moeciu.

Jobbing, jobbing, jobbing
Timp liber am din ce in ce mai putin. Iar in timpul liber, dooorm. Sau macar incerc. Acest lucru se intampla in principal pentru ca daca nu sunt la birou, pe teren sau pe la vreo filmare, sunt cu siguranta la scoala. Iar daca nu sunt la scoala, sunt cu siguranta in fata calculatorului, lucrand la vreo chestie(poza de la post, ma reprezinta intr-o oarecare masura).

Vorbeam alaltaieri la o bere cu profu' de management, nenea cel fain pe care il mentionam mai sus. Mi-a spus ceva de genu:"Trebuie sa stii sa te bucuri si de micile placeri ale vietii. Altfel, risti sa nu mai dai importanta lucrurilor simple si sa le lasi sa treaca efectiv pe langa tine. Iar acesta nu e un lucru bun". Spusele profului mi-au dat de gandit! Voua nu?

TM Base 2009 - video

2009-10-29T01:07:00.000-07:00

Cateva imagini de la editia 2009 a TM Base. Montajul e foarte fain facut. Imaginile de asemenea, de efect. Atmosfera - incendiara!!! Tre' sa ajung si la editia urmatoare :) Enjoy the video!

Ale tineretii valuri

2009-10-27T07:16:00.000-07:00

Vorbeam adineaori pe Ymessenger cu o foarte buna prietena. Lulu si-a pus pirostiile acum 1 luna, insa, din pacate nu am reusit sa ajung la ceremonie. Azi ne aminteam de prima noastra iesire la Festivalul Rock la Mures/ Periam 2006. Dupa cum spunea si ea, "ce indepartate par vremurile alea".

Stateam acum si ma gandeam cata dreptate are Lulu Vachili(cum imi place mie sa o alint). Au trecut doar trei ani, nu pare mult, insa realizarile ei au fost uriase. Si-a intemeiat o familie, a devenit unul dintre cei mai apreciati reporteri de televiziune din Timisoara, a absolvit doua facultati. In concluzie e o femeie implinita. I'm so proud of you my Vachili.

Discutia noastra, pe care o puteti citi mai jos (preluata cu copy paste de pe Ymess) a fost starnita de poza asta(pe care o am eu intr-un album de pe Facebook):
NOTA: INCA = fost bar din Timi unde se tineau concerte punk; "jmanfu" = formatie de punk de prin strainataturi

lulu: :))
lulu: nu cred!!!!
ikeritza Claudia: ce praf erai
ikeritza Claudia: unde te puneam acolo stateai
ikeritza Claudia: =))
lulu: waiii
lulu: eram praf rau de tot!!!
ikeritza Claudia: si mi-ai gasit cercelu
ikeritza Claudia: in iarba
lulu: da maaa
ikeritza Claudia: mai stii?
ikeritza Claudia: :))
lulu: daaaa
lulu: =))
ikeritza Claudia: nu puteam sa stam in picioare
ikeritza Claudia: ce vremuri betivane baaa
lulu: waiii
lulu: mi se par asa de departe
ikeritza Claudia: sau atunci la INCA
ikeritza Claudia: =))
ikeritza Claudia: cand erai tu toata punkista
ikeritza Claudia: :))
ikeritza Claudia: si am venit si eu, desi eram cu rockereala
lulu: oai da chiar
ikeritza Claudia: si erau aia de la "jmanfu" sau cum draq se scrie
lulu: aia fumati
ikeritza Claudia: daaaaaa
lulu: =))
ikeritza Claudia: de imi placea mie vocaluuuu :X:X
lulu: da,da
ikeritza Claudia: si cand o venit tipu ala
ikeritza Claudia: care mirosea a transpiratie
ikeritza Claudia: si m-a plantat in gard
lulu: si te-a izbit!!!!
lulu: hahaha
ikeritza Claudia: ce horror
lulu: =))
ikeritza Claudia: am murit de nas
lulu: doamneee..
lulu: ce vremuri..
lulu: si cum a plecat noi de la Periam
lulu: plouase
lulu: robi era descult
ikeritza Claudia: oai
ikeritza Claudia: si a facut bube
ikeritza Claudia: la picioare
lulu: pai de aia se descaltase =))
lulu: si am dormit in gara aia hororr
ikeritza Claudia:da baaaa
ikeritza Claudia: pe jos
ikeritza Claudia: =))
lulu: si trenul fara geamuri
ikeritza Claudia: hahahahaha
ikeritza Claudia: motor dinala naspa
ikeritza Claudia: si veneau crengile pe noi
lulu: nu-mi vine sa cred...
lulu: pppffff
lulu: ce as mai trage asa un chef!!!
lulu: dar e naspa ca nu mai suntem asa de prosti :))

Dap, eram niste prosti. Dar eram niste prosti care stiau sa se distreze. Pe cinste :))

Am trecut la "fara taxa"

2009-10-26T13:14:00.000-07:00

Minunea s-a intamplat. Sau, ma rog, am facut-o eu sa se intample. Am trecut in sfarsit la "fara taxa". Cele 25 de milioane pe care in mod normal ar fi trebuit sa le virez in conturile FJSC-ului raman in contul meu bancar. Inca nu m-am gandit cum si in ce mod voi cheltui banii astia, insa trebuie sa recunosc ca sunt incredibil de fericita!

Anul trecut am fost tare necajita pentru ca am dat chix la admitere si nu am prins un loc la buget. Se pare ca atat cat am invatat, a fost suficient pentru a-mi repara greseala. Inca un obiectiv pe anul 2009 indeplinit. Ii spuneam Mirobolantului zilele trecute ca cel mai frumos cadou pe care mi l-as putea face singura ar fi sa trec la "fara". And I did it!!!

Am fost a 7-a la reclasificari. Se spune ca cifra 7 e magica. Vad ca se tot agata de mine. Iiiii...I'm just happy! Soarele apare si pe strada mea. Incet, dar sigur :)

Amelie's soundtrack

2009-10-22T11:04:00.000-07:00

Melodia mea preferata din soundtrack-ul filmului Amelie:

3 zile in Banat

2009-10-18T22:32:00.000-07:00

Tripul de 3 zile ar putea fi rezumat cam asa: prieteni, oras, cafele multe, Tm Base, vernisaj la Muzeul de Arta Tm, intalnire de gradul III in Complexul studentesc, tigari si tuse puternica, distractie si prea putin somn.

Bachelor of Journalism
Imi promisesem in urma cu doua saptamani ca anu' asta ajung la Tm Base, mai ales dupa ce vazusem line-up-ul anuntat pentru sambata, 17 octombrie. Si am ajuns. Iupiiii. Apoi, in sfarsit, dupa un an de asteptare, am fost anuntata ca se elibereaza diplomele de licenta. Thank God! Pana acum, detineam doar o adeverinta A4, document pentru care am stat vara trecuta cam 2 ore la coada la UVT. Anexata la diploma este si foaia matricola, conform careia, se pare ca am terminat pe locul 7 dintr-un total de 88 de absolventi ai sectiei de Jurnalism. Sunt multumita de mine, dar sunt mandra de Mirobolanta mea, care a avut cea mai mare medie si, cu toate ca nu a fost sefa de promotie(inca nu inteleg de ce), a terminat prima, cu nota 9.50, cei trei ani de facultate.

Tm Base 09
La Tm Base a fost super fain, am dansat ca o cretinopata pana ce, inspre dimineata(cam 6.30), simteam ca pic de somn. De baut, n-am baut alcool, ci din contra, am stat pe Red Bull si apa plata. Muzica a fost geniala, iar cand a mixat High Contrast am intrat pe trip in ultimul hal. Without any alcohol on bord. Parca eram in transa, toti in acelasi ritm, o ora jumatate. Ce film dom'le, ce film!! In rest, plin de oameni faini - si tipi bestiali si tipe bestiale, cu esarfe care de care mai colorate si palarii care de care mai ciudate, bascute, caciuli, bla bla, cu papuci faini si tzoale pe masura. Bineinteles, in stilu-mi caracteristic, am avut si eu o caciula. Super fancy, imprumutata de la Alexis(click pe poza, in caz ca doriti sa admirati caciula cea bestiala).

Putina cultura, in calitate de simplu iubitor de arta
Ce m-a bucurat enorm a fost faptul ca sambata dupa-masa am reusit sa merg chiar si la un vernisaj, al sculptorului Bata Marianov. Am stat de vorba cu directorul Muzeului de Arta din Timisoara, Marcel Tolcea, de altfel, profesorul meu coordonator de licenta. M-am bucurat, de asemenea, ca am reusit sa mai intru putin in contact cu lumea culturala. A fost ciudat feelingul de a lua parte la un vernisaj ca simplu degustator de arta si nu in calitate de reprezentant al unei institutii mass media timisorene, cum eram in trecut.

Intalniri! Si cu bune, si cu rele...
Tot sambata am avut parte si de o intalnire mai ciudata, de gradul III prefer sa ii spun. Stiti zicala "de ce ti-e frica nu scapi". Ei bine, cam asa se intampla in viata uneori. Soarta, desi poate parea potrivnica initial, face ea ce face si ne pune in anumite situatii tocmai pentru a ne demonstra ca nu se merita sa ne batem capul si ca "what's meant for us, won't pass us by!"

Intalnirile cu prietenii mi-au demonstrat pentru a "n"-a oara ca sunt un om inconjurat de persoane care ma iubesc. Mi s-a spus ca sunt oarecum schimbata si putin mai serioasa, insa, per total, au aceeasi parere buna despre mine. Capitala nu m-a degradat prea mult, as expected :) Am ajuns la concluzia ca sunt un om norocos. Doua zile m-am intalnit cu ei, am povestit, am ras, am discutat, am atarnat. Ca in vremurile bune.

Nicaieri nu-i ca acasa
Sigur ca am facut un mic popas si in Lugoj. Intr-adevar, scurta escapada acasa a costat mai mult decat preconizasem, mai ales datorita faptului ca nu am beneficiat de reducere la CFR.
Dar a meritat din plin!

PS: Jos, poze de la TM BASE, preluate de pe site-ul oficial al festivalului.

Lucian Croitoru - premier

2009-10-15T04:12:00.000-07:00

"Lucian Croitoru, premierul desemnat de Traian Băsescu, a declarat joi că priorităţile sale sunt organizarea de alegeri democratice şi "continuarea angajamentelor cu UE şi FMI".

Croitoru a început prin a-şi prezenta sumar CV-ul, spunând că este economist şi că are o îndelungată experienţă, inclusiv la FMI, unde a lucrat câţiva ani. El a mai spus că doreşte să înfăptuiasă reforme structurale şi să ia acele decizii care să ducă la un nivel de trai pentru români cât mai apropiat de cel al UE.

De asemenea, trecerea la euro în 2014 este un alt angajament pe care şi l-a luat premierul desemnat. El a mai declarat că în cursul acestei zile, după ce va merge la BNR, va merge la Palatul Victoria, pentru a discuta cu Emil Boc".
Sursa: (NewsIn)

Decizia a nascut in mintea multora intrebarea: Cine este Lucian Croitoru??? Un ilustru necunoscut, dupa cum spunea colegul meu de la Master.

Inainte sa va ofer cateva detalii despre noul premier al Romaniei, pe care le-am gasit pe Realitatea, iata o serie de discutii purtate azi pe Ymessenger dupa ce am pus urmatorul status - "Croitoru premier".

Nota: ID-urile nu sunt relevante :) Deci, tineret, mandria tarii? :))

1.
A: ma
A: cine dracu e lucian croitoru?
Claudia: noul premier
Claudia: al romaniei
Claudia:
A: paia asta am inteles
Claudia: aaa
A: dar cine naiba e
Claudia: nu stiu
A: adica
A: de Iohannis mai auzisem
A: da' de asta...
A: ba

2.
B: cine-i ala?
Claudia: cine, Croitoru?
B: da
Claudia: noul premier al Romaniei
Claudia: :)
B: nu stiu cine e

3.
Claudia: tu ai auzit de croitoru
Claudia: ?
Claudia: lucian?
C: ceva speculatii am auzit
C: :))
Claudia: eu nu am auzit pana azi
C: ieri si alataieri
Claudia: aaaa...deci si tu tot de cateva zile incoace
C: da eram sigur ca nu o sa il puna pe Klaus
Claudia: oke, bun
Claudia: avem un premier necunoscut

4.
D: sincer sa fiu, eu nu-l stiu pe tip
D: las ca-l cunosc aia de la fmi
D: sau esti de acord cu CTP?
D: ca nu are stofa de conducator?

In continuare, sa vedem cine este Lucian Croitoru:

--> este consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, şi preşedinte al Centrului Român de Politici Economice.

Mai multe detalii, aici.

Better than - Jeux d'enfants

2009-10-13T03:29:00.000-07:00

Una dintre cele mai faine faza din filmul Love Me If You Dare / Jeux d'enfants.
Supeeeerb!! Enjoy!!