Aşa cum mă aşteptam, misiunea s-a dovedit a fi una destul de dificilă, având în vedere că era deja marţi, iar cele mai multe unităţi de cazare la care sunasem nu mai aveau camere disponibile. Am reuşit, totuşi, după multe încercări, să stau de vorbă cu o doamnă, patroana pensiunii Vila Verde din Valea Doftanei, unde nu erau toate camerele ocupate.
Locaţia arăta bine din fotografiile publicate pe site-urile specializate în turism, preţul era mai mult decât accesibil, respectiv 75 de lei pe noapte pentru o cameră dublă, pensiunea dispunea de grătar şi ni se punea la dispoziţie inclusiv bucătăria, iar priveliştea era, la rândul ei, extraordinară. Toate bune până aici.
După ce am discutat vreo 10 minute la telefon cu proprietara pensiunii, pe care am asigurat-o de cel puţin trei ori ca venim şi pe care am întrebat-o tot de cel puţin trei ori dacă este nevoie să plătim un avans pentru cele două camere rezervate, am fost asigurată că nu este necesar avansul şi că putem achita întreaga sumă, respectiv 150 de lei pentru două camere, în momentul în care ajungem la locaţie.
Am crezut, aşadar, că totul a fost stabilit şi că voi avea parte de un weekend relaxant. Nu a fost nici pe departe aşa. Asta pentru că doamna Geta Manole, patroana, ne-a cam stricat planurile. Mai exact, după ce marţi m-a asigurat că mi-a pus deoparte cele două camere şi mi-a sugerat, tot atunci, să venim cu mâncare la noi pentru că în sat nu prea sunt magazine, mi-a lăsat şi un număr de telefon, al doamnei Elvira, femeia ce se ocupă de pensiune.
Pe aceasta din urmă am sunat-o sâmbătă, după un drum de aproape două ore cu maşina, pentru a o ruga să ne ofere indicaţiile necesare astfel încât să ajungem la pensiune. Când, ce să vezi? Doamna Elvira era complet surprinsă de telefon, ne-a explicat că toate camerele din pensiune sunt deja ocupate şi că, mai mult, nu exista nicio rezervare făcută pe numele meu.
Convinsă fiind că s-a strecurat undeva o greşeală, am sunat la proprietara pensiunii, care susţinea, iniţial, că nu a discutat cu mine. După ce i-am reîmprospătat memoria, încercând să îmi menţin, cu greu, calmul şi să îi reproduc, pe cât posibil, dialogul pe care l-am purtat cu ea marţi, când făcusem, chipurile, rezervarea, a spus că din moment ce nu i-am plătit avans, ea a considerat că nu mai sunt interesată de cele două camere.
Degeaba i-am tot explicat că tocmai ea a fost cea care a spus că pentru 150 de lei, cât am fi dat pe o noapte, nu este necesar un avans. Degeaba i-am spus că m-am bazat pe cuvântul ei, asta după ce marţi îmi ţinuse o adevărată teorie a chibritului în care îmi tot spunea că speră că suntem oameni cu bun simţ şi că vom veni în Valea Doftanei.
Abia atunci când i-am zis doamnei că îi voi face reclamaţie la Protecţia Consumatorului pentru modul în care îşi bate joc de clienţi, a încercat să caute o soluţie. Între altele, mi-a propus să mă despăgubească pentru răul făcut şi s-a oferit să îmi caute doamna Elvira cazare. Evident că nu era nevoie de aşa ceva, în final ne-am descurcat şi singuri.
Apoi, mi-a mai spus la telefon că a avut o perioadă încărcată cu tot soiul de probleme personale, motiv pentru care a uitat, pur şi simplu, de discuţia cu mine. În ciuda a ceea ce mi-a transmis la telefon, sunt ferm convinsă că nu este prima dată când lasă potenţialii clienţi cu ochii în soare. Tocmai de aceea am şi decis să scriu această recenzie negativă, prima pe care o fac unei unităţi de cazare.
Nu de alta, dar să ajungi în Valea Doftanei, într-o sâmbătă dimineaţă, cu o ladă frigorifică plină de carne plus altele, şi să îţi dai seama că nu ai unde să stai este, într-adevăr, o experienţă dezolantă, pe care nu o recomand nimănui.
În final, dacă vreţi să mergeţi în Valea Doftanei, vă sugerez să nu vă cazaţi la pensiunea sus menţionată. Cred, pe de altă parte, că sunt şi persoane care au avut experienţe pozitive legate de Vila Verde, dar pe mine m-a dezamăgit foarte mult, mai cu seama din cauza neseriozităţii de care a dat dovadă patroana. Dacă ar fi avut puţin respect faţă de un potenţial client, l-ar fi anunţat din timp că nu mai sunt camere disponibile. Eu, una, aş fi înţeles şi aş fi găsit o altă variantă.
Dacă totuşi decideţi să vă rezervaţi camere acolo, achitaţi un avans şi ţineţi aproape chitanţa, în cazul nostru e doar cuvântul meu împotriva cuvântului ei. O hârtie e totuşi altceva. Din păcate, experienţa mea cu doamna Geta Manole mi-a demonstrat încă o dată că în România nu poţi avea încredere în proprietarii de pensiuni, chiar dacă par drăguţi la telefon...Nu ştiu în ce măsură realizează că lipsa de considerare faţă de clienţi le poate duce afacerea în cap.
.jpg)
