Ne-am facut de poveste

Conjunctura:

Povestea incepe azi, 6 august, la ora 19.30. Programul de lucru se incheie in mod normal la 18. Dar la noi, ca la toate firmele corporate de altfel, nu se respecta regula de mai sus. Ci dimpotriva. Cu cat stai mai mult, cu atat mai bine. Oricum sistemul de pontaj nu iti trimite vreo scrisoare de felicitare ca devii workaholic. Insa, stie sa te sanctioneze dimineata, daca intarzii chiar si 1 minut peste ora 9. Si te roaga sa fii punctual si sa-ti respecti dom'le colegii. Iar acest sistem de pontaj genereaza scrisori electronice pe care culmea, le trimite si lu' sefu, ca il baga in CC la mail. Asta, asa, ca sa vada si za shef ce angajati constiinciosi are :)) Pana aici sa zicem ca au vorbit frustrarile mele, de aici incolo, promit sa ma axez pe intamplare.

Povestea propriu zisa:
Ora: 19.30
Personaje:
1. Clau aka Claudanu'
2. Mira aka Mirobolant'
3. Bogdan aka Za Bad Boy

Decidem noi(cele trei personaje de fata) sa plecam de la munci impreuna, sa mai stam la o tacla, doua, trei. Afara, ploua. Mult. Si cu stropi mari. Ne tot vaitam noi ca astia de la INMH ne tzapesc cu prognozele lor meteo. Uneori, le putem defini asa: precise ca nuca in perete. Totusi, azi n-au dat cu bata in balta. Azi, am ajuns noi in balta. La propriu. Cand spun noi, ma refer doar la partea feminina a povestii. De ce? Poi ca Za Bad Boy of the story ne-a lasat si el balta. Dar la figurat.

NOTA: Cele trei personaje locuiesc in parti opuse ale Bucurestiului.

Locatie:
Bulevardul Pierre de Coubertain. Electroaparataj. In fata bancomatului Libra Bank. Discutie aprinsa:
Eu: "Hai cu metroul"
Bogdan: "Neah, haideti cu 104 pana la Unirii. Schimbati de acolo"
Eu: "Bah, n-am bilet, nu urc fara"
Mira: "Cum bah? Hai ca ii inseli pe astia de la RATB"
Eu: "Bah nu vin cu autobuzu fara bilet. Iar imi iau amenda"
Mira: "Esti o fraiera"
Cadem intr-un final la invoiala, mergem in statie, imi cumpar belet, vedem autobuzu. Poc, sarim in el. Nici tipenie de om. Noi si soferul. Stam, stam, mai facem misto unii de altii - apare alt autobuz. Si spune Za Bad boy of the story: "Aaaa, daca e 90-u, il iau, ca ma duce pana in fata blocului"
Era...90-ul :)). Se tireaza, il injuram asa putin, radem de situatie, ajungem in Unirii, iesim din bus...si ne intampina...PLOAIA!! Omniprezenta, omnipotenta. Ude leoarca, ajungem la metrou, alergam dupa el. Ieeeei, victorie, we're in.

Drmul spre casa:
Iesim de la metrou, aruncam o privire afara. Ditamai baltoacele pe strada. Ditamai stropii. Cantarim. Cantarim. Mira, om intelept de felul ei, propune sa ramanem in statie. Propunere adjudecata. Fericita, imi aprind o tigara, ma lamentez ca am ramas fara baterie la telefon si nu pot sa fac poze. Moment in care Mirobolanta scoate la inaintare vechiul ei Samsung, de care e foarte mandra si pe care ar vrea sa-l vanda, dar cere prea multi bani si nu i-l cumpara nimeni :)) Se apuca asadar de facut fotografii.

Iata ce era pe strada(sursa foto: Mirobolant):

Eu am mereu idei grozave. Mirifice chiar. Si de asta data, fac eu o propunere. Sa ne indreptam spre casa. Wrooooong move! A inceput sa ploua si mai tare. Parca asa, sa-mi faca mie in ciuda. Ajungem noi in fata scarii. Urcam, bezna. Vecinii de la etaj stateau la lumina lumanarii. O tanti cu o lanterna in mana zice: "Ne-au luat curentul. Cam de o ora!". Pfuuuai, se putea mai prost de atat??

Nici nu introduce Mira cheia in yala de la usa, ca vine lumina. Ieeei, fericire pe scara blocului. Dar si pe noi. Ca putem sa ne facem poza in oglinda de la baie. Priviti, va rog, supravietuitoarele povestii. Pe Bogdan l-am pierdut pe drum. Dar cica a intrat si el la apa :)) Nu detinem vreo dovada in acest sens.

Finalul povestii - victorioase, acasa:

Vinovatul(da, da, Bogdane, tu, tu), se face obligat prin lege de urmatoarele:

• cate 2 sucuri de caciula
• jumatate de pachet de tigari Kent 8 lu' Clau, ca purta sandale!!!!!