Pagini

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Avanpremiera la s(tr)esiune


Te trezeşti dimineaţa într-o căldura insuportabilă in camera de cămin. Simţi că te sufoci! Deschizi geamul termopan – că de’, am intrat şi noi “cu picioarele” in Europa şi ne-am modernizat. Te uiţi afară…şi ce vezi?O mulţime de alţi studenti care aleargă disperaţi la xerox-urile din jurul căminelor. DA...începe sesiunea. Şi te gândeşti in acel moment: ‘ Ar fi cazul să mă apuc si eu de invăţat ‘. Sună bine, dar de multe ori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi uite-aşa, hotărăşti să mai amâni partea cu invăţatu’.

Examenul este vineri. Deci, mai ai la dispoziţie incă trei zile. Trei zile in care să descifrezi tainele unei materii ale cărei cursuri nu prea le-ai « gustat » in timpul semestrului. Ai vrea să ai mustrări de conştiinţă, care sa te « împingă » măcar sa răsfoieşti blestematele alea de cursuri. Nu că toate la un loc ar avea mai mult de 40 de pagini, cu scris lăbărţat si multe tăieturi, presarate ici si colo cu desene - semn clar al plictiselii acute din timpul orelor de curs.

Şi totuşi…vine stresiunea. Priveşti pe geamul termopan cel nou, de duzină, care parcă stă să se strice in maxim doi ani si reflectezi asupra examenelor ce urmează. Nu, nu ai mustrări de conştiinţă, dar mintea parcă îţi este invadată încetu’ cu încetu’ de diverse gânduri. Devii conştiincios fără să-ţi dai seama?

Cana imensă plină cu cafea sau « criminala » combinaţie de ness cu cola îţi vin automat în minte. Revezi parcă ochii plini de cearcăne si te gândeşti la nopţile albe pe care le vei face. Te năpădesc deodată amintirile sesiunilor trecute, stresul de dinaintea examenelor şi momentele în care, disperat fiind, ajungeai să îţi faci nenumărate fiţuici. Deşi poate că nici nu apucai sa le foloseşti, erai uşurat numai la gândul că există ceva de back-up, un suport pe care sa te poti baza in orice moment. De ce anul acesta sa nu faci la fel ? Cine mai are chef de sesiune ? Şi când te gândeşti că nici măcar nu a început si abia aştepti să se termine !

Te ridici greoi din pat, încetezi să mai priveşti pe geamul larg deschis şi te uiţi la ceas. Dai drumul la televizor şi butonezi telecomanda. Tocmai ţi-a început serialul preferat. Ca orice student, iţi ghidezi timpul după urmatoarea zicală(totodată şi cea mai mare minciună studenţească): « De mâine mă apuc de învaţat! »

2 comentarii:

Paula spunea...

Nah...pt examenul lui Bus nu prea are sens sa-mi fac fitzuici. :)) Si inca ma simt f in ceatza cu Photoshopul. :D

Claudia Spridon spunea...

oh paula...crede-ma ca nici macar 7 minute nu rezist sa ascult din cursu ala...mi-e cam groaza de examenu asta