După o scurtă plimbare prin vestitul Sălăjan, am decis să facem si un trip în Auchan(mare hypermarket, scuzati pleonasmu'). În drumul spre casă, înarmată cu plase pline de cumpărături(deci ditamai gaura în buget), mi-am adus aminte că am uitat să-mi iau ceva esential. Asa că m-am oprit la prima farmacie din drum. Si ce îmi văd ochii?
Era cam 21.30. Nu foarte târziu pentru Bucuresti. Farmacia - închisă. Tranzactia se efectua printr-un gemulet. Iar intermediarul dintre tanti farmacistă si client era...portarul. Deci, iată modul de desfasurare al procedeului de achizitioanare de medicamente, dar si personajele-i aferente:
-tu, client - stai în fata gemuletului si urli cât te tin plămânii că vrei cutare medicament. Problematic e deja dacă esti nefericitul posesor al unei retete. De ce? Pentru că atunci trebuie să urli de două ori mai tare pentru ca farmacista să te audă.
-farmacista sus numită, care stă după tejghea. Nimic neobisnuit până aici. Doar că tejgheaua sau pultul sau cum vreti să îi spuneti e situată la cel putin trei metri jumate de gemuletul unde stai tu si zbieri ca un nebun. Tanti...nu se miscă de acolo. Decât să ia un medicament din raft si să ti-l înmâneze. Prin cine?
-aici intră în peisaj portarul, după cum spuneam, intermediarul tranzactiei. E necesar să fie pregătit să efectueze nenumărate deplasări. Ba să ia reteta, ba să ia banii, ba să aducă medicamentul, ba să vină si cu restul, asta în cazul în care nu ai suma fixă necesară achiztionării medicamentului.
Mă gandesc eu...oare nenea primeste extra payment la salar? Normal ar fi ca finantele respective(care probabil nu există, decât în imaginatia mea) să fie tăiate farmacistei din portia ei de bani. Că oricum îi e cam lene să servească asa cum se cuvine clientii. Oi veni eu din provincie, dar a fost pentru prima oara când am vazut asa ceva. Sper să nu mai văd prea curând ceva asemănător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu