Holidays are comming!

Well, iata ca inca un an e pe sfarsite. Craciunul si Anul Nou se apropie vertiginos, iar nebunia din hypermarketurile bucurestene este, de fapt, dovada vie a faptului ca Holidays are comming. Zilele trecute, am mers si eu alaturi de prietene la cumparaturi. De cadouri normal. Trebuie sa mentionez ca m-a socat marea de oameni din hypermarket. Mai mult decat atat, nu existau cosuri. Nici macar unul. Asa ca am fost nevoite sa asteptam si sa apelam la bunavointa unei doamne care isi descarca in masina plasele pline. Procesul de achizitonare de cadouri a fost unul de-a dreptul solicitant si a durat cam...3 ore. Cert e ca ma tot razgandeam si am ajuns sa fac multe drumuri dute-vino la rafturile de cosmetice.

Lasand la o parte "febra cumparaturilor"care parca i-a cuprins pe toti si pe mine de altfel, majoritatea oamenilor isi propune ca la finele anului sa faca o analiza a ceea ce au reusit sa obtina in anul in curs si sa traga linie: succese - insuccese. Ei bine, m-am gandit si eu aseara la aceste lucruri. In categoria succese, ca asa e frumos sa incepi, otherwise, i will get totally depressed, in anul 2008, as include faptul ca mi-am luat licenta. Mi-a dat de furca, ce-i drept, subiectul fiind ceva mai complicat, dar am luat nota zece si proful mi-a recunoscut meritele de a fi avut o lucrare foarte buna. Apoi, tot la categoria succese as include participarea mea la un concurs national de jurnalism alaturi de alti 19 studenti din toata tara. A fost o experienta placuta si plina de povete de la oameni puternici din presa bucuresteana, oameni ce mi-au fost traineri. I-as enumera aici pe Ioana Avadani(director CJI), Alexandru Bradut Ulmanu(de la Esquire + traducator al Bibliei noastre, Jurnalistul universal), Liana Ganea(AMP).

Tot la categoria succese, cu toate ca in urma cu ceva timp il consideram doar un pseudosucces, se incadreaza faptul ca am ajuns masterand exact acolo unde mi-am dorit, in Bucuresti(da da, e oke aici :P), dupa o admitere care nu m-a pus in cea mai favorabila lumina posibila. Apoi, ar mai fi relatia mea. Cu certurile aferente and other stuff like that, iata ca merge si pentru prima oara dupa muuulta vreme, trebuie sa recunosc ca ma simt implinita din punct de vedere personal. De asemenea, job-ul meu actual il consider tot un succes. Nu este in domeniul jurnalismului, dar este intr-un mediu high class, in care sunt inconjurata de oameni de cariera.

Hmmm, at a first glance, cam astea ar fi succesele mele din 2008. Insuccesele sunt si ele pe acolo pe undeva...dar sunt sarbatorile and like I've already said, n-am chef sa ma deprim, mai ales ca de vreo 2 zile incoace sunt intr-o continua stare de levitatie :))

Merry Christmas everyone!

Frigul - doar o iluzie? Nici pe departe!

Bei frate', (asta ca sa trec de la graiu banatzan la al' miticean), e al naibii de frig in Bucuresti. Nu, nu cand iesi afara din casa si dai nas in nas cu geru, no way. Ci in apartament domne'. Ma acopar noaptea cu 2 pilote si 1 patura, de parca as fi eschimos de la Polul Nord si tot mor de frig. Unde mai pui ca mai iau si doua randuri de bluze pe mine si pantaloni de trening(da, mai nou, asta e costumatia mea "de noapte":P).

Incercam pana mai ieri sa gasesc o scuza...o fi de vina cartierul...but on a second thought...nu cred ca aici e buba. Totusi, noi platim bani pentru caldura. Mai pun mana pe calorifer din cand in cand, poate, cine stie, o da bunu' Dumnezeu sa se indure si mai marii de la Regie de noi. Bineinteles, degeaba. Caloriferul e doar putin amortit, spre marea si zilnica mea dezolare.

Ar trebui sa scriu un proiect despre managementul crizei. Ei bine, acum frigul asta din camera imi provoaca mie o mare criza la nivelul creierului. Da, neuronul meu, singurul ramas de altfel, este intr-o continua stare de vegetatie si mai are putin si se atrofiaza. Hilar! Este imperios necesar, ca sa folosesc ditamai pleonasmu, sa ma descurc cu aceasta situatie de criza, cauzata nu de stres, nici de finante...ci de FRIG!

Fucking subway stairs!

Urasc scarile. Chit ca tre' sa le urc, chit ca tre' sa le cobor. Si nu spun asta datorita asa zisei mele fobii de inaltime (am realizat ca sunt ipohondra abia cand am zburat cu avionul), ci datorita faptului ca scarile de la metrou(fie ele rulante o ba) sunt mereu pline ochi cu oameni. N-ai spatiu nici sa respiri, da-mai sa misti un cot in stanga in dreapta. Daca faci o miscare brusca, pac! - lovesti omul de langa tine, iar cum bucurestenii sunt in mare parte o specie de "locos" exista riscul sa te trezesti cu niste ocheade nu tocmai binevoitoare.

In afara de mirificele scari, sa nu uit agitatia si implicit, aglomeratia de la "metroul metropolitan". Se urca domne omul in trenuletz fix atunci cand se inchid usile. Pe ultima suta de metri. Si-apoi, e fericit ca a reusit sa se strecoare in multime. Incredibil. Azi, de exemplu, unui individ era sa ii ramana gluga prinsa intre usi (stiti, cliseica faza din filmele horror - when the guy gets killed by the elevator..hahahahaha - evil laughter).

Si-apoi mai e ceva, tot in legatura cu scarile de la metrou. Alea rulante mai precis. Nu stiu cum se intampla, dar se strica bashca atunci cand ai nevoie mai mare de ele, meaning when you are in a big hurry. Sa nu injuri? Eh, cu greu te cam poti abtine. Dar din pacate, tre sa te conformezi, ca pana la urma, za metro este cea mai accesibila cale de a ajunge rapid(?) la destinatie.

Ma seaca deja...fac ce fac si tot hibe ii gasesc Bucurestiului astuia.

Leapsa - o "blonda" cu...

Am de onorat o leapsa. E de fapt prima pe care am primit-o. Prietena mea Sab, alias Gazutza, m-a intrebat cu cine as vrea eu sa stau de povesti la o berica. Hmmm, pai ia sa vedem. Am vazut ca ea a ales pe blogul personal patru persoane, eu insa ma voi limita la trei.

As fi de-a dreptul incantata sa beau o bere in compania:

1.lui Mircea Dinescu

2.lui Razvan Ionescu

3.lui Robert Serban, pe care de altfel l-am avut invitat in emisiunea ce o realizam in Tm, "Saptamana Culturala" si cu care am stat de vorba de nenumarate ori la vernisaje si expozitii (ii furam si cate un interviu, normal, journalistic sense). Insa, nu am baut niciodata bere, ci doar racoritoare :))

Dau mai departe leapsa Corinei, Carinei si Paulei(cu toate ca nu sunt mari amatoare de bere) :P

Presa sau avocatura?

Azi a fost o zi mare pentru mine. De ce? Pentru ca am semnat contractul de munca de la job. Lucrez again din data de 24 noiembrie, iar astazi am facut pasul cel mare. Mi-am pus semnatura pe un frumusel si consistent contract individual de munca. Ceea ce e si mai dragutz in privinta acestui contract e faptul ca este conceput pe o perioada nedeterminata de timp. Pam Pam.

Am tras din nou concluzia ca expresia "Intortocheate-s caile Domnului" e tare adevarata. Am ajuns sa lucrez intr-un domeniu cu care nu am avut nici in clin nici in maneca pana acum - ma refer la mediul juridic. Sunt angajata unei importante Societati Civile de Avocati din Bucuresti, societate ce reuneste avocati de prestigiu care provin de la firmele de top de business law din Romania. Mai mult, clasamentele interne, dar si cele internationale califica partenerii drept profestionisti de prima clasa in ariile lor de practica.

Desi exchanging careers intr-un mod atat de radical poate parea ciudat dupa 2 ani de TV...prefer sa ma las purtata de val si sa vad ce se va intampla mai departe. Maine urmeaza sa duc la servici toate actele necesare pentru ca angajarea sa fie una "conforma legii" :) Faza tare: Cartea mea de munca va arata intr-adevar substantialele diferente existente intre sistemul public si cel privat in ceea ce priveste salariile oferite de angajatorii din Romania!

Clau + Tm = Love :))

God dammit! I wanna go home!