Ulterior, am facut cunostinta si am hotarat sa luptam impotriva morilor de vant. Grupa 4, cea in care nimeriseram noi din cauza S-ului si V-ului din numele de familie, nu exista in orar. Intr-un final, s-a rezolvat cu grupa si, incet-incet, am inceput sa ne imprietenim.
Mi-aduc aminte ca se pregatea intens pentru examene si ca in anul 1, cand trebuia sa avem un test la o materie dubioasa - logica (dar nu aia din liceu, pe care o stiam foarte bine) facuse un conspect de vreo 10 pagini care a umblat pe la jumatate din an. Spre marea noastra nenorocire, noi am luat note mici. Sa vezi atunci plans, si injurat. Si in banatzeneste, si in olteneste.
Pfff, si Dumnezeu mi-e martor ca daca la inceput nu intelegeam olteneasca, mai pe la jumatatea relatiei noastre am inceput sa folosesc din ce in ce mai frecvent cuvinte oltenesti. Evident, mai mult gresit, ca ma corecta intr-una.
Si-n anul doi de facultate, ne-am decis noi sa ne mutam impreuna la camin. Camera de doi pe doi, camin de politehnica, plin de tipi sportivi la etajul patru, plin cu goange pe toate etajele si instalatii insalubre. Dar ce sa-i faci, asa e viata de camin. Si, daca stau bine sa ma gandesc, a fost cea mai faina perioada.
In anul trei de facultate, ne-am procopsit cu un cal in camera. Mare, cat peretele. Am sunat-o sa o anunt, inca era in masina in drum spre Timisoara:eu: Bah, avem un cal in camera!
mira: Cum adica, bah, avem un cal in camera?
eu: Vorbesc serios, e cat se poate de mare! Si se uita la mine!
mira: Faci misto de mine? Cum sa avem un cal in camera?
eu: Bine, lasa ca vezi tu!
Da, chiar aveam un cal in camera, o asa-zisa opera de arta lasata mostenire de fostii locatari ai camerei 322 din C8 de la Politehnica. Calul era dragut in opinia multora, eu il gaseam dubios. Mai cu seama pentru ca dimineata, cand ma trezeam, il vedeam cum se uita atent la mine.
Pe atunci, eu si Mira dormeam in paturi suspendate. Eu la parter, ea la etaj. Si constiincioasa cum era, se trezea dimineata sa se duca la scoala, la seminariile prea matinale. Mai pe la jumatatea anului, s-a dat pe brazda. Ii loveam patul, spunandu-i:
eu: bah, nu vin la scoala. Eu mai dorm putin.
Mira: bine bah, hai ca mai dorm si eu! Si ne intorceam bucuroase pe partea cealalta.
Consecintele nu au fost prea mari, doar ca depindeam acum de notitele altora. Care scriau mai urat decat Mira, iar Mira are un scris de doamna invatatoare. Sau de profa. In orice caz, scrie frumos. Nu doar caligrafic, ci si jurnalistic. Asta constatase si profesorul nostru de jurnalism, care o mai lauda din cand in cand in fata clasei si-i citea articolele cu voce tare.
Cu timpul, ne-am dat seama ca se termina facultatea si ca ar cam fi cazul sa facem si noi un master. Bucurestiul a intrat in schema. Cu chiu, cu vai, cu plansete, cu bocete, am venit in Capitala, doua fete cucuiete care nu cunosteau pe nimeni, hotarate sa studieze la FJSC si sa faca jurnalism. Si-am reusit sa intram in presa, nu in presa generalista, ci in aia de nisa. Vorbesc la plural pentru ca lucram in acelasi loc. De aproape trei ani. Si nu doar lucram in acelasi loc, dar impartim multe lucruri. Printre care si o prietenie frumoasa si de durata. Sapte ani este o relatie lunga pentru amandoua. Iar azi, Mirobolantul, cum am botezat-o eu, implineste 26 de ani.
La multi ani frumosi, Mirobolant!
Cu drag,
Claudanul
(Nota* bah este trade-markul nostru)
6 comentarii:
Frumos si emotionant:) Va doresc o prietenie frumoasa multi, multi ani de-acum inainte!
Si... La multi ani, Mira!
Jane spunea: Cum poti mai lesi sa pui "bunaciune" de sportivi in aceeasi oala cu goangele? :(( Si eu de ce nu stiu de Pegas? =(( Sunt si eu pe undeva pe langa sau prin povestea asta... si va iubesc! :-) Si pe olteanca si pe banateanca! Apropos, LA MULTI ANI, GretelutZ, sa gasesti drumul spre fericire si sa ai parte de multa "turta dulce" in viata, ca si in poveste! Va pup si va-mbratisez!
Frumos, frumos, bv, bv clau...si la multi ani brosca :D
Very touchy Claudan. Intr-adevar am trecut prin multe impreuna si mereu am fost acolo, una pentru alta. Nici nu stiu cum au trecut acesti 7 ani de zile, in care prietenia noastra a inflorit de-a dreptul. Ma bucur ca ne-am gasit la avizierul UVT-ului si ca aproape instantaneu am devenit cele mai bune prietene. @ Anonimus (aka Hanselutz): Bineinteles ca si tu ai locul tau in istorioara noastra, la care adaugam noi file nescrise zi de zi. Love u :*
Ce frumos!! super prietenie ...va pup pe amandoua ...Clau , sa mai scrii despre prietenia voastra , chiar e emotionant ...si distractiv , uneori (sau mai tot timpul ?)...inca o data pupici si...la multi ani ptr amandoua (avand in vedere relatia de prietenie care va leaga , nu e gresit spus ca urarile sunt ptr amandoua :)...)
@Ade: Multumesc pentru aprecieri si multumim pentru urare! Asa sa fie!
@Jane: Lesinato, drept e ca erau bunaciuni unii de la 4 :-)) Creatza nebuna ne invidia ca stam in C8 cu toti sportivii aia :-)) Dar lesi, goangele alea chiar erau o mare problema. Iti intrau si in suflet, spre deosebire de sportivi, pe care doar ii admiram si atat! =))
@Alin: Fataa, ms! Ms! Daa, la multi ani broastei :-))
@Mirobolant: fraiero! Sa vezi pumni ce iei ca ieri ai reactionat tarziu la ce-am scris io aici pe blog! Da' te iert, ca fuse ziua ta...si se duse! Baboooooo! :-))
@Mary: Mary, o sa mai scriu despre noi, promit! Deja am un mic proiect in plan. Si-asa trebuie revigorat blogul asta, saracu', scriu pe el din an in paste si numai la ocazii speciale. Multumesc pentru comment! Pup!
Trimiteți un comentariu