Urasc scarile. Chit ca tre' sa le urc, chit ca tre' sa le cobor. Si nu spun asta datorita asa zisei mele fobii de inaltime (am realizat ca sunt ipohondra abia cand am zburat cu avionul), ci datorita faptului ca scarile de la metrou(fie ele rulante o ba) sunt mereu pline ochi cu oameni. N-ai spatiu nici sa respiri, da-mai sa misti un cot in stanga in dreapta. Daca faci o miscare brusca, pac! - lovesti omul de langa tine, iar cum bucurestenii sunt in mare parte o specie de "locos" exista riscul sa te trezesti cu niste ocheade nu tocmai binevoitoare. In afara de mirificele scari, sa nu uit agitatia si implicit, aglomeratia de la "metroul metropolitan". Se urca domne omul in trenuletz fix atunci cand se inchid usile. Pe ultima suta de metri. Si-apoi, e fericit ca a reusit sa se strecoare in multime. Incredibil. Azi, de exemplu, unui individ era sa ii ramana gluga prinsa intre usi (stiti, cliseica faza din filmele horror - when the guy gets killed by the elevator..hahahahaha - evil laughter).
Si-apoi mai e ceva, tot in legatura cu scarile de la metrou. Alea rulante mai precis. Nu stiu cum se intampla, dar se strica bashca atunci cand ai nevoie mai mare de ele, meaning when you are in a big hurry. Sa nu injuri? Eh, cu greu te cam poti abtine. Dar din pacate, tre sa te conformezi, ca pana la urma, za metro este cea mai accesibila cale de a ajunge rapid(?) la destinatie.
Ma seaca deja...fac ce fac si tot hibe ii gasesc Bucurestiului astuia.
4 comentarii:
Mie cand eram mica imi era frica de scarile rulante. Inchideam ochii si mergeam. Si acum tre sa fiu foarte atenta cand merg pe ele sa nu uit sa ridic piciorul cand ajung=)) In rest...metroul e mai bun decat autobuzul asa ca nu te plange=))
si ai sa tot continui sa-i gasesti hibe...:D e pacatoasa rau Capitala noastra...
Ia-ti MASINA!!!
E singura solutie reala la problema ta! In masina ta nu e aglomerat decat daca asta vrei tu, asculti ce vrei, nu pute nimeni, nu astepti 25' cand te grabesti mai rau...
Deci solutie e simpla!
Ipohondria nu e frica de inaltimi!
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s.f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin nelinişte continuă, teamă şi preocupare obsesivă de starea sănătăţii proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s.f.] – Din fr. hypocondrie.
Numai bine!
Trimiteți un comentariu