Revin la metrou. De aceasta data nu cu motive de suparare sau manie, ci dimpotriva. In metrou sunt mereu atat de multi oameni. La inceput ma cam enerva situatia asta, sa fiu inconjurata in fiecare dimineata si seara de nenumarate chipuri, niciodata aceleasi, chipuri care sa te analizeze din cap pana in picioare, in cele mai mici detalii. Dupa patru luni de convietuit in Bucurestius si tot atatea luni de plimbat cu metroul de cel putin 4 ori pe zi, am ajuns la concluzia ca oamenii din metrou nu ma mai enerveaza. Acum, chiar si eu am ajuns sa ii privesc pe unii cu suspiciune, iar pe altii cu mai mult sau mai putin interes. Ideea e ca...dintr-o simpla privire, iti poti da seama daca sunt ingrijorati, fericiti, tristi, obositi. Si mie mi s-a intamplat ca in metrou sa trec prin diferite stari. For no reason whatsoever. Postul asta nu prea merita sa ajunga pe blog deoarece e aberant pana in panzele albe. Dar, din lipsa de inspiratie, there you go! =))
2 comentarii:
nunu nu..nu e aberant...eu l-as completa cu simplul fapt ca si pe mine ma enerva asta la inceput.Cu timpul am inceput sa ma uit la fetele oamenilor si sa imi dau seama de viata lor sau cel putin sa le construiesc eu una;)):ca au 5 copii acasa...ca se duc sa munceasca ca sa faca rost pentru o bere, sau ca sunt INGRIJORATI DACA AU LASAT VR-O FATA INSARCINATA, SAU SE GANDESC DACA O/IL IUBESTE, pe cine sa mai injure, ce sa mai scrie/citeasca, nuj...pur si simplu incerc sa-mi dau seama cam ce exprima fata lor si privirea lor:D
Sa stii ca e fun...asta e valabila si atunci cand mergi pe strada...te ajuta sa iti petreci timpul aparent inutil in ceva dragut si sa-ti stimulezi imaginatia;))
dupa ce am scris postul asta, am mai vb cu cativa prieteni si spuneau exact acelasi lucru. ca si ei obisnuiesc sa isi imagineze diverse povesti despre oamenii din metrou :)
Trimiteți un comentariu