De-a v-ati "mutatelea"

"Mare e gradina Domnului si multe-s uscaturile din ea". Azi, am ales sa vorbesc despre "uscaturi". Da, este vorba de oamenii NASPA. Inca sunt uimita/inmarmurita/perplexa de comportamentul unui barbat de peste 50 de ani, proprietarul unui apartament din Constantin Brancoveanu la care culmea, trebuia sa stau in chirie de la inceputul lunii iunie. In acest post, el este USCATURA.

Cand ti se pune capsa fara motiv
Totul a inceput in mai, cand la un moment dat mie si Mirei ni s-a pus capsa si am decis sa ne mutam de la garsoniera la un apartament de doua camere. Am aflat de o oferta foarte buna, atat din punct de vedere al pretului, cat si in ce priveste locatia. Doar 250 de euro, vis a vis de Tineretului. Recunosc, m-am gandit de nenumarate ori ca ceva nu este in regula, parca era prea mic pretul. In plus, USCATURA nu percepea bani pentru garantie, nici macar un avans de chirie. Asa procedeaza, de altfel, toti proprietarii, chiar daca le esti simpatic din prima.

Cand instinctul nu iti joaca feste, desi ai vrea asta
Ne-am dus intr-o zi sa vizitam apartamentul, sa vedem marfa, sa vedem mobila (urataaaa rau). Domn' proprietar mi s-a parut mie cam ciudatel. Dupa vizita, am stat la o bere in Tineretului si tot ziceam: "Bah Mira, mie nu-mi place de nenea asta! Pare too fucking wieeerd!". M-am gandit apoi ca poate omul e doar genu' foarte tacut, opusul meu si ca din varii motive nu rezonam de la prima intalnire. Bineinteles, traiam cu speranta ca, fiind si vecini(noi am fi stat la parter, el la et.3), situatia se va remedia in timp. Toate bune si frumoase. Decidem sa facem pasul cel mare, sa avansam in viata de la a imparti un spatiu de 2 pe 2 la a avea fiecare propria camera. Happy Happy Joy Joy!! Vorbim cu nenea, ii spunem ca suntem interesate si ca din 1 iunie ne mutam in apartamentul sau.

Vreti net? Faceti-va contract la RDS, ca eu nu fac pentru voi
Lucrez in mediul online. Adica, sunt dependenta de tot ce tine de internet. Aici intra mess, retele sociale, bloguri, site-uri de stiri, etc etc etc. Apare asadar, un prim conflict cu viitorul proprietar. Ii explicam frumos ca noi avem nevoie neaparat de internet. Ca ne dam dizertatia, ca scriem in online, alea alea, o intreaga polologhie care nu merita insirata aici. Cert e ca omul a zis clar: "Eu nu fac contract la vreun furnizor de net. Vreti net, faceti contract pe numele vostru". Un prim OAU si al treilea meu semn de intrebare in ce-l priveste pe nenea. Am pus-o totusi pe seama varstei(mintea mea: "e batran, ce stie el de net, las' ca se rezolva si asta"). De-aia imi place mie Bucurestiul, ca aici exista asa zisele retele de cariter. Solutie rapida si ieftina cand esti in impas si dai peste un nebun ca USCATURA.

Cum e cand suni proprietaru si el nu raspunde
O situatie clar neplacuta, ca sa nu spun frustanta, in conditiile in care peste 3 zile ar trebui sa te muti in apartamentul acestuia. Ieri, cand vin de la Sibiu, imi spune Mira ca l-a sunat pe nea', dar ca i-a respins apelul. Si nu doar odata, ci de vreo trei ori. Logic ca primul lucru ce-ti vine in minte e sa crezi ca...omul s-a razgandit. Primul gand e intotdeauna si cel corect, sa stiti :)) Am simtit-o pe pielea mea cu prisosinta acum. Dar, ca doi adulti intelepti, si eu si Mira am decis sa gandim in felul urmator: "Omul are treaba, e ocupat. Sigur suna el cand vede apelul".

Cum e cand proprietarul nu revine si nici nu raspunde la telefon
Este, definitely, un sentiment nasol. De KKO, KKO cu lapte chiar. Azi, s-a repetat situatia. Sunam, sunam, sunam...si pace! WTF???? Oricat de ocupat ai fi, intr-un interval de 15 ore, tot verifici odata un blestemat de telefon. Deci de azi am inceput operatiunea "film making": "Baaah, sigur a patit ceva. Daaa, i-a dat cineva cu ceva in cap. Ar fi singura explicatie. Doar n-o fi atat de nesimtit incat sa ne dea cu shutu, acum, cu 3 zile inainte sa ne mutam". Hihihi. Adevarul e ca atunci cand eram kinderitza de multe ori imi dadeam seama de scenariul filmului :)) Asa am nimerit-o si acum :))

Avantajele de a fi jurnalist - cand ai contacte in bloc cu proprietarul
Dap, nasol pentru USCATURA. Jurnalistii mereu gasesc o cale sa obtina ce vor. Asta e stiuta. Il dai afara pe usa, iti intra pe geam. Ne este in sange. In cazul de fata, ne inchizi telefonul, te trezesti cu noi, sau cu prietenii nostri...la usa. Asa i-am facut si lui nea'. Care, contrar asteptarilor, era bine mersi acasa si nu dorea sa ne raspunda la telefon, pe motiv ca NU ESTE FOARTE HOTARAT DACA SA MAI DEA SAU NU APARTAMENTUL IN CHIRIE.

In disperare de cauza
Poate ca marea noastra problema nu ar parea atat de grava la o prima vedere. Faza cea mai nasoala a fost ca, sigure fiind ca operatiunea mutatul chiar va avea un final glorios, i-am spus proprietarului de la garsoniera unde stam acum ca plecam. Bineinteles, ne asteptam ca omul, suuper dragut de felul lui, sa posteze deja anunt pe net si sa se perinde cu noi potentiali chiriasi in aceste 2 saptamani. Ei bine, nu a fost asa.

Despre oamenii cu bun simt
Am inceput acest post cu zicala "Mare e gradina Domnului si multe-s uscaturile din ea". Si asa cum am ramas uimita/inmarmurita/perplexa de comportamentul unui barbat de 50 de ani, proprietarul unui apartament din Constantin Brancoveanu la care culmea, trebuia sa stau in chirie de la inceputul lunii iunie, la fel de uimita/inmarmurita/perplexa am ramas de comportamentul proprietarului garsonierei unde locuiesc acum.
DISCUTIE, AZI:
*nota: X = proprietarul garsonierei

A: Buna X, ce faci, am vazut ca ai sunat.
B: Buna fetelor, cum merge cu dizertatia?

A: Asa si-asa.
B: Fetelor, eu nu am pus inca anunt pentru garsoniera pe net, pentru ca nu voiam sa va deranjez de la invatat. Stiu ca sunteti ocupate cu lucrarea. Venim cu noi chiriasi dupa ce va mutati voi.

A: (aici, uimire in telefon, ca si iconu ala de la Ymess :O :O :O ) Uhm, X, stii, noi nu ne mai vrem sa ne mutam, ca...a intervenit ceva. (sa nu mai zic ca muream amandoua de rusine de numai)
B: Da? Bine, nu e nicio problema. Puteti ramane.

A: Stii, noi voiam sa ne mutam si pentru ca pretul chiriei e cam mare.
B: Mmmm, haideti ca revin cu un telefon in cateva minute.

- asteptare, asteptare...apoi dupa doua minute se reia conversatia.
B: Incepand din luna iunie, puteti sa ne platiti 210 euro in loc de 240. E oke?
A: ( :o:o:o:o ) Daaaa, multumim mult.

Dovada vie ca oameni calumea inca exista.

Cand viata iti intoarce spatele, musc-o de fund!
Astazi, am avut parte de aceasta experienta, in care am putut sa vad ce inseamna sa ai de a face atat cu oameni nesimtiti, cat si cu oameni care au foarte mult bun simt, poate chiar...prea mult bun simt. Intamplarea a avut o turnura favorabila pentru noi. Insa nu pot sa nu imi pun urmatoarele intrebari:

1. Daca, de exemplu, proprietarul nostru chiar isi gasea chiriasi, ce ne faceam?
2. Cat de lipsit de cohones poate sa fie un om trecut de 50 de ani care nu e capabil sa iti raspunda la telefon si sa iti zica: "oferta nu mai e valabila"?
3. Cat de cretin sa fii si sa nu te gandesti in niciun moment ca poate potentialii chiriasi (noi) pot ramane in strada pentru ca pleaca din celalalt ca sa se mute, chipurile, in apartamentul pe care spuneai ca il dai in chirie?
.
.
.
and the list goes on. Dar iata, ca dupa furtuna, vine si soare :)

MORALA: AVETI GRIJA CU CINE VA INCURCATI ATUNCI CAND VRETI SA VA MUTATI. PUTETI SA DATI SI VOI PESTE...O USCATURA