Cand voi fi mare

Asociatia Oricum in parteneriat cu Fundatia Dinu Patriciu a dat azi startul unui nou proiect - CAND VOI FI MARE, o componenta a platformei de educatie alternativa GOmentorship.

Desi initial credeam ca nu voi reusi sa ajung la eveniment, unul interesant de altfel din prisma speakerilor Robert Turcescu(jurnalist), Tiberiu Soare(dirijor la Opera Nationala din Bucuresti) si Cristian Ispas(director general al Fundatiei Motivation), mi-am planificat timpul de asa maniera incat la ora 19 am fost prezenta in Sala de Lectura a Facultatii de Litere din cadrul UB.

Locurile din sala erau pline ochi, evenimentul fiind destinat in principal tinerilor cu varste cuprinse intre 18 - 25 de ani. Cu toate acestea, in auditoriu s-au aflat si persoane trecute de varsta a doua. In plus, si organizatorii si-au manifestat uimirea vis-a-vis de numarul ridicat al participantilor. Totusi, in stilul caracteristic romanesc, conferinta a debutat cu o intarziere de 20 de minute. Dar asteptarea a meritat pe deplin, deoarece timp de doua ore am ascultat niste speech-uri motivationale foarte interesante.

Asteptarea poate narui sperantele

De departe, discursul care mi-a placut cel mai mult a apartinut tanarului dirijor Tiberiu Soare, care ne-a spus ca voia sa devina aviator, desi a inceput sa studieze vioara inca de la varsta de 5 ani si jumatate. Ce m-a surpins a fost refuzul categoric al acestuia de a deveni muzician. In timp, viata i-a demonstrat prin numeroase cai ca menirea sa este aceea de a fi dirijor. Drumul spre succes nu a fost unul lipsit de obstacole, ci dimpotriva.

"La un moment dat am avut de asteptat trei ani. Sa stiti ca trei ani pot fi expediati in doua vorbe - trei ani. Trei ani de asteptare te pot distruge. Adica poti abandona ceea ce iti doresti cu adevarat. Am primit o oferta de a ramane profesor asociat la Facultatea de Muzica insa am refuzat. Stiam, simteam ca odata va veni si ocazia de care am nevoie. Iar oportunitatea s-a ivit in 2004, cand am participat la un concurs pentru singurul post de dirijor ramas liber. Mesajul foarte pe scurt ar fi urmatorul: chiar daca nu vedeti o ocazie in orizontul vizual imediat, niciodata sa nu abandonati o pasiune ori o anumita activitate", a explicat Tiberiu Soare, nu inainte de a preciza ca de multe ori gandirea reactiva tinde sa paraziteze gandirea de tip proiectiv.

Cand aspectele sociale conteaza

Cristian Ispas, General Manager la Fundatia Motivation, este un luptator inversunat pentru accesul la educatie al copiilor romani cu dizabilitati. Plecat in America, a revenit in tara ca Director General in cadrul Special Olympics, o miscare sociala de amploare, ce are in vizor indeosebi copiii suferinzi de sindromul Down.

"Vrem sa ii implicam in diverse activitati sportive - fotbal, baschet, tenis de masa. De asemenea, intentionam sa ii angajam, printr-un parteneriat al Special Olympics cu Fundatia Motivation. Persoanele cu sindromul Down intampina mari greutati in obtinerea unui loc de munca", a mentionat Cristian Ispas.

Inginer de profesie si cu un MBA la activ, directorul Fundatiei Motivation a fost atras de domeniul social inca de pe vremea in care lucra la Crucea Rosie. Acesta dezvolta in momentul de fata cinci proiecte derulate cu fonduri europene, granturi prea putin accesate de organizatiile din Romania.

Jurnalismul si prognosticurile sumbre ale lui Turcescu

"As fi vrut sa fiu fotbalist si marturisesc ca aveam si cateva sanse", a sustinut jurnalistul Robert Turcescu, unul dintre cei mai titrati ziaristi ai momentului. In clasa a cincea a inceput sa cante la chitara si a realizat ca vrea sa devina star rock. Si-a pus planurile in aplicare formand in perioada liceului o trupa de muzica rock, care in 1995 a inceput sa cunoasca succesul, culminat cu aparitia unui disc pe piata muzicala romaneasca.

Cu parinti contabili si o sora care intrase la ASE, Robert Turcescu a provocat o indelungata tristete bunicii atunci cand a anuntat-o ca vrea sa devina...ziarist. A lucrat de-a lungul carierei sale in radio, presa scrisa si televiziune. Si a explicat ca presa este platita prost. Nimic nou pana aici.

Nu m-am putut abtine si i-am pus o intrebare. Aceea daca, nascut cu 10 ani mai tarziu, ar fi optat tot pentru o cariera in jurnalistica (e nascut in '75, deci acum ar fi fost doar un ziarist la inceput de cariera). Raspunsul a fost categoric: "Nu. Cred ca as fi preferat sa fiu star rock".

Perspectivele jurnalistului Robert Turcescu asupra fenomenului mass media din Romania au fost sumbre. Si sunt convinsa ca au bagat in sperieti cativa liceeni care probabil vad in el un role model. In urma cu putin timp citeam in Ziarul Financiar un articol ce prezenta o statistica, potrivit careia din ce in ce mai multi absolventi de liceu se indreapta spre o facultate de jurnalism sau de comunicare. Tendintele sunt deci, contrare opiniilor exprimate de jurnalist.

Ala bala portocala - joaca de-a jurnalistul

Dupa conferinta, am mers cu Mira la o ciocolata calda, pentru a dezbate putin pe marginea intalnirii. Concluzia a fost ca organizatorii si-au atins intr-o mare masura scopul: ne-am pus diverse intrebari, majoritatea legate, ce-i drept, de speech-ul lui Robert Turcescu (ne privea direct).

Mi-am adus aminte ca...atunci cand eram in clasele primare voiam sa devin pianista. Apoi, prin clasa a 5-a mi-am dorit sa devin designer de pantofi. Evident, pe vremea aceea habar nu aveam cine e Manolo Blahnik, dar auzisem de Mihai Albu si as fi vrut sa o iau pe urmele sale. In clasa a 6-a am cochetat cu ideea de a deveni medic dentist, apoi avocat, iar in a 7-a am scris pentru prima oara in viata un reportaj in revista Scolii de Muzica si Arte Plastice din Lugoj. Cu timpul, mi-am dat seama ca vreau sa fac jurnalism. Iar viata, pana la ora actuala, mi-a demonstrat de nenumarate ori ca asta trebuie sa fac. Cel putin pentru moment. Cine stie ce-o fi in viitor?

Pana atunci, tin sa precizez ca evenimentul CAND VOI FI MARE a fost bine venit. Si va recomand sa participati la urmatoarele conferinte(intrarea e libera). Chiar se merita ca odata la doua saptamani sa va rezervati doua ore din timp pentru a asculta oameni de succes, care au reusit in cariera. Dar cel mai mult conteaza sa vezi ca au avut de parcurs drumuri anevoiase, presarate cu obstacole si sentimente de confuzie care, trebuie sa recunoastem, nu de putine ori ne incearca si pe noi, tinerii.