De ce am dat Timisoara pe Bucuresti

In urma cu cateva zile mi-am dat seama ca sunt in Bucuresti de 2 ani si trei luni. Mi-am amintit ca m-am desprins incredibil de greu de Timisoara, orasul meu de suflet. Dar cel mai greu mi-a fost sa ma desprind de familie si de prieteni. Pe 22 septembrie 2008, cu o zi inainte sa parasesc Timisoara, am scris postul acesta pe blog, printre lacrimi. Aveam o sumedenie de regrete - legate de familie, legate de prieteni, legate de relatia  pe care o aveam in acel moment, legate de job, legate de oras.

Si daca la inceput imi venea sa imi iau talpasita inspre Banat de fiecare data cand eram nevoita sa merg cu metroul plin cu oameni, acum pot spune, fara nici cea mai mica indoiala, ca mutarea in capitala a fost cea mai buna alegere pe care am facut-o. Iar cine spune ca Bucurestiul nu isi lasa amprenta asupra dezvoltarii profesionale si personale a cuiva este un mare mare mincinos.

- am intalnit o gramada de oameni faini

- am lucrat si prin avocatura timp de trei luni, it sucked, drept urmare m-am intors in presa :-))

- chiar daca am terminat-o cu avocatura, realizez o emisiune legislativa bilunara

- am trecut de pe zona de cultura (ce faceam in Tm) pe cea de sanatate

- m-am ales cu o nominalizare intr-ale jurnalismului de sanatate la Gala Medica, organizata de Colegiul Medicilor din Romania in 2010

- am terminat un master in Managementul Institutiilor Mass Media, dar cum dupa 17 ani de scoala imi e ciudat sa nu mai studiez, merg pe la diverse conferinte, seminarii si traininguri pe jurnalism

- am cunoscut-o in luna iunie pe castigatoarea premiului Pulitzer din 1988 - Jacqui Banaszynski (OAU)

- am intervievat o gramada de oameni faini (academicieni, profi, reprezentanti ai societatii civile, studenti eminenti, medici, ong-isti, senatori, etc.)

- colaborez cu o noua publicatie pentru femei, unde sper sa ma pot implica mai mult decat o fac in momentul de fata (stau cam prost la capitolul timp liber)

- lucrez la un proiect fain, care se dezvolta vazand cu ochii ... si sunt mandra ca fac parte din echipa, una tanara si dinamica :-)

- am un plan maret care sper sa se concretizeze in urmatoarele 2 luni si pentru care imi dau tot interesul :-) E legat tot de studii, dar nu in Romania, ci in alta parte

... mai sunt si altele, dar astea imi vin in minte acum...

Evident ca ce am insirat eu aici nu sunt nici pe departe performante notabile, dar sunt convinsa ca daca ramaneam in Timisoara unele dintre ele nu se regaseau pe lista.

 Nota: Vreau sa va spun ca, in opinia mea, Timisoara este "podul civilizatiei" din Romania. Ar putea intra in competitie la acest capitol doar cu Sibiul, Clujul si Brasovul.