Interviu cu Cristina Ghenoiu - cel mai valoros student roman din lume

Cristina Ghenoiu a plecat din Romania in urma cu 12 ani pentru a-si efectua studiile in strainatate. In 2005 a fost admisa la Universitatea Cornell din SUA, unde momentan e doctorand in biologie celulara si cromozomiala, biologie moleculara, genetica si biochimie. A ales sa faca cercetare in domeniul cancerului pentru a contribui, catusi de putin, "la intelegerea si tratarea acestei boli devastatoare". Performantele sale academice si extracurriculare din anul 2010 i-au adus un binemeritat premiu - cel de Studentul roman al anului in lume, decernat de Liga Studentilor Romani in Strainatate (LSRS).

Claudia Spridon (C.S.): Cristina, care sunt directiile cercetarii pe care le desfasori in America?

Cristina Ghenoiu (C.G.): Ne indreptam atentia spre procesul de diviziune celulara. Sunt interesata in special de mecanismele moleculare care se afla la baza segregarii cromozomilor.

C.S.: Stiu ca in cadrul studiilor efectuate vizati in mod deosebit cancerul renal. Intentionati sa va axati in cercetare si pe alte tipuri de cancer?

C.G.: Impreuna cu grupul din Germania am identificat functia proteinei von-Hippel Lindau (pVHL, n.red.) in suprimarea dezvoltarii celulelor tumorale in rinichi. Am aratat ca aceasta proteina joaca un rol principal in formarea cililor renali prin a dicta directia de crestere a microtubulilor. In SUA lucram cu molecule esentiale pentru diviziunea celulara precum Aurora B si Survivin, tinte importante ale terapiei anti-cancer, in special al celui pulmonar si de prostata.

C.S.: In vara anului 2010 ai publicat un articol in prestigioasa revista Science. Despre ce era vorba mai exact?

C.G.: Intr-adevar, impreuna cu grupul din America am publicat un articol in revista Science, in care demonstram ca mecanismul de activare al acestor molecule importante depinde de fosforilarea histonei H3 de catre kinaza Haspin. De aceasta fosforilare depinde formarea corecta a fusului de diviziune, alinierea corecta a cromozomilor in placa metafazica ecuatoriala, si reformarea membranei nucleare la sfarsitul mitozei. De asemenea, sper ca in acest an sa public un studiu in care identific proteina Haspin ca un nou substrat cheie al kinazei Polo-like kinase I, una dintre cele mai promitatoare tinte ale medicamentelor anti-canceroase, in special in cancerul de san si cel pulmonar. Vreau sa subliniez ca in ultimii ani, aceste molecule prezinta functii variate in tipuri de cancer foarte diverse, de la neuroblastom pana la cancerul de esofag, informatii care apar tot mai des in studii publicate.

C.S.: Cristina, incidenta cancerului a avut o crestere impresionanta in ultimii ani. Este, sa zicem, unul dintre motivele pentru care ai ales sa faci cercetare pe acest domeniu?

C.G.: Da. La fel ca multi tineri implicati in cercetare, am vrut sa-mi aduc contributia, cat de mica, la intelegerea si tratarea acestei boli devastatoare. Ne multiplicam sau pierim! Procesul de diviziune este fundamental pentru viata si, in acelasi timp, fascinant din punct de vedere biologic. Pe langa asta, m-a ataras si faptul ca numeroase tipuri de cancer sunt legate de sau duc la defecte in acest proces, rezultatul fiind un numar aberant de cromozomi.

C.S.: Se spune ca tinerii din Romania duc lipsa de mentori, de modele de urmat. Esti de acord cu aceasta afirmatie?

C.G.: Personal, nu cred ca ducem lipsa de modele, insa uitandu-ma la televizor pentru cateva zile (cat a fost in tara, n.red.), am inteles ca tinerii sunt coplesiti de modele negative care, de altfel, exista peste tot. Trebuie sa stim sa alegem modelul de urmat, iar societatea are datoria de a ne ghida in acest sens. Cand am plecat din Romania, performantele scolare erau foarte apreciate. Am ales atunci ca model o studenta de la mine din liceu, pe nume Sacha, care obtinuse o bursa in America.

C.S.: Au trecut 12 ani de cand ai plecat din Romania. Crezi ca te-ai putea reintoarce aici pentru a-ti desfasura activitatea de cercetare?

C.G.: Din pacate, nu in prezent. Pentru a face cercetare de performanta avem nevoie atat de o infrastructura pe care sa ne bazam, cat si de laboratoare moderne. Si nu vorbesc de unul sau 10, ci de cateva zeci sau o suta, intrucat cercetarea se face intr-o comunitate. Ca sa nu mai vorbesc de resursele financiare de lunga durata. Sa va dau un exemplu. In America, un laborator mic ca cel in care eram (4 - 6 oameni la inceput, n.red.) a consumat in patru ani peste un milion de dolari. Acum, ca echipa este formata din 10 oameni, trebuie sa ne dublam bugetul pentru a face fata competitiei acerbe din domeniul mitozei.

C.S.: Si totusi, din punct de vedere profesional, ce te-ar determina sa revii in tara?

C.G.: Raspunsul va depinde de nivelul la care ma aflu in cariera. Daca inca incerc sa ma afirm, atunci, pentru a ma intoarce in tara, as avea nevoie de toate conditiile despre care va vorbeam. Altfel, nu as putea face cu adevarat cercetare competitiva si de calitate in domeniul meu. In schimb, daca as avea deja un renume in domeniu, plus o experienta de 10 -20 de ani ca profesor la o universitate de prestigiu, atunci poate as veni in tara pentru a pune bazele infrastructurii si comunitatii mentionate. Cred ca depinde de ambitiile fiecaruia.

C.S.: Ai inceput anul 2011 foarte bine, obtinand distinctia pentru "Cel mai bun student roman din lume" (Gala LSRS 2011, n.red.). Ce importanta are acest premiu pentru tine?

C.G.: In primul rand este o mare onoare. Cunosc, personal, foarte multi romani a caror munca merita premiata si apreciata. In plus, sunt foarte mandra sa fiu asociata cu Liga Studentilor Romani din Strainate, a carei echipa o admir si ale carei idealuri le impartasesc pe deplin. Premiul este, totodata, o mare bucurie fiindca pentru prima oara familia mea poate citi in limba romana despre realizarile mele. Si, nu in ultimul rand, premiul a constituit o oportunitate extraordinara de a ma reintoarce in societatea romaneasca pentru a avea un impact pozitiv.

Sursa foto: arhiva personala a Cristinei
Sursa: PaginaMedicala.ro