Telefonul fara fir sau ... unde dai si unde crapa :-)

Va aduceti aminte de "telefonul fara fir" pe care il jucam cand eram mici? Ei bine, astazi la orele de dictie profa a hotarat sa facem un exercitiu de comunicare, similar jocului din copilarie. Scopul a fost acela de a vedea modul in care o informatie in forma bruta ajunge la public, plecand de la reporter si trecand prin mainile redactorului si, mai apoi, prin cele ale editorului.

Am fost impartiti in doua echipe: una formata din de trei persoane - observatorii, care nu au intervenit in joc, ci doar au punctat cateva impresii la final. A doua echipa a numarat sase membrii (me included). Am fost invitati sa parasim sala de curs si am fost chemati, pe rand, inauntru. Fiecare dintre noi primea un boom de informatii (despre o reteta chinezeasca) pe care era nevoit sa le transmita, cu cea mai mare precizie, celuilalt coleg ce tocmai intra in incinta. Nu numai ca precizia a devenit imprecizie, dar reteta chinezeasca, o delicatesa servita de familiile regale, a ajuns un fel de mancare dezgustatoare, de culoare verde, preparata in vase de lut vechi de 120 de ani. :-))

Joculetul, desfasurat intr-un cadru cat se poate de relaxat, ne-a demonstrat ca informatia primara este ambalata diferit de cei  implicati in actul comunicarii, produsul final avand un sens distorsionat fata de cel initial. Ganditi-va numai la catastrofele ce pot aparea cand informatia circula de la reporter, la redactor si la editor sub presiunea timpului si a spatiului existent in rubricile ziarelor/emisiunilor de stiri. Putem ajunge, fara o verificare atenta a informatiei din trei surse, in stituatia de a transmite tot felul de ineptii publicului larg.