Interviu cu Mihai Copaceanu, absolvent al King's College London in domeniul adictiilor

Mihai Copaceanu (foto) a  absolvit un masterat in domeniul adictiilor in cadrul Universitatii King's College London, unde a avut drept mentori psihiatri si psihologi - experti ai Institutului de Psihiatrie din capitala Marii Britanii. Perioada 2008 - 2009 a petrecut-o tot in Anglia,  studiind la Universitatea din Oxford, timp in care a publicat chiar si o carte. Tanarul, proaspat reintors in tara, a primit o mentiune la cea de-a doua editie a Galei Ligii Studentilor Romani din Strainatate. 

Claudia Spridon (C.S.) : Ai absolvit un master la King's College London, in domeniul adictiilor. Pe ce s-a axat, de fapt, acest program?

Mihai Copaceanu (M.C.): Programul fulltime a fost o provocare dureroasa pentru mine, incat dupa cateva luni ma intrebam anxios daca voi reusi sa ma numar printre putinii absolventi. Primele trei zile ale saptamanii erau dedicate cursurilor, seminariilor si workshopurilor. Profesorii erau psihiatrii, psihologi, toti - experti de la Institutul de Psihiatrie din Londra sau invitati din alte orase ale Marii Britanii. Iar ultimele doua zile, adevarata practica clinica, lucram de dimineata pana spre seara in clinicile din Sudul Londrei. Un program interdisciplinar, adecvat realitatii, viu si eficient, ce cuprindea atat aspecte clinice, cat si publice ale adictiei. Apoi evaluari periodice si in final proiectul de dizertatie, o cercetare remarcabila supusa rigorii stiintifice fara de care nu poti deveni absolvent.

C.S.: Cum este tratata adictia in Anglia - se merge pe o abordare multidisciplinara sau nu?

M.C.: Categoric da. Daca omul este o fiinta bio-psiho-sociala iar adictia afecteaza persoana umana in integritatea ei, atunci si interventiile de specialitate se adreseaza atat trupului (tratamentul medicamentos), cat si psihicului (consiliere si psihoterapie) si socialului (familie, job, reabilitare). Noi uitam mereu tocmai definitia adictiei: „chronic relapsing disorder”, ceea ce inseamna ca odata finalizate interventiile psihosociale standard, pacientul nu este definitiv recuperat si-l lasam in voia sortii, sa se intoarca in acelasi mediu novice din care a plecat si cu aceleasi probleme. Ori partea din urma, probabil cea mai importanta, este reabilitarea pacientului (in centre de zi sau in case rezidentiale, n.red.), prevenirea recaderii, purtarea lui de grija, intelegerea, acceptarea, dobandirea de abilitati si competente si reinsertia sociala.

C.S.: Cand se incheie misiunea psihologului si cand intervine medicul specialist in tratarea unei probleme de sanatate ce are la baza o adictie?

M.C.: Spre deosebire de alte tulburari, dependenta este o conditie urata care nu se tratateaza prea usor si de aceea probabilitatea de a recadea este destul de ridicata. In cazul adictiilor, de obicei medicul intervine primul pentru detoxifiere sau tratament medicamentos si mai apoi, psihologul. Pacientul beneficiaza de interventii psiho-sociale ori de cate ori are nevoie. Putin mai mult de 40% dintre consumatorii de substante prezinta dublu-diagnostic, iar rolul psihologului este de a continua interventia, chiar dupa abstinenta, pentru a ajuta pacientul sa-si depaseasca depresia, anxietatea, tulburarea de personalitate, etc.

C.S.: La noi, un mare ajutor pentru toxicomani il constituie Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor (ALIAT). Banuiesc ca exista astfel de asociatii si in Anglia. Care este rata lor de succes in randul persoanelor cu diverse adictii?

M.C.: Un foarte mare succes il au asociatiile gen Alcoolicii Anonimi sau Narcoticii Anonimi. Medicul, psihologul si asistentul social isi fac datoria, insa daca persoana ramane singura fara sprijin imediat (multi nemaibeneficiind de sprijinul si grija familiei, n.red.), caderea este primejdioasa. Grupurile de suport sunt foarte eficiente. Romania are nevoie urgenta de cat mai multe grupuri de suport.

C.S.: Daca ar fi sa intocmesti un clasament, care sunt principalele probleme de adictie cu care se confrunta englezii? Dar romanii?

M.C.: Potrivit British Crime Survey (2008, n.red), englezii consuma mult alcool (74 % dintre barbati si 59% dintre femei) si cannabis (8.2%) apoi Ecstasy (1.8%), cocaina (2.6%) si, in final, heroina (vreo 300 de mii). Drogurile nu se rusineaza de cultura.

C.S.: La noi care e situatia?

M.C.: Pentru romani, desigur ca tot alcoolul ramane cel mai nenorocit drog, dar pentru ca apartine culturii noastre nu-i mai sesizam efectele negative (violentele, accidentele, crimele, cirozele, etc) si nici nu reactionam (nici la nivel individual si familial si nici prin politici de stat). Fumatul, de asemenea, cauzeaza prea multe victime, aproximativ 33. 000 de decese anual, ceea ce inseamna ca un roman moare la  fiecare 15 minute. Legislatia este mult permisiva si in ceea ce priveste fumatul pasiv. In ciunda inscriptionarilor, in Romania se fumeaza peste tot - in restaurante, gari, trenuri, locuri de joaca, etc. Nimanui nu-i pasa. Si mai nou aceste etnobotanice. Din fericire, heroina si cocaina raman sub media europeana. In schimb, consumul de droguri recreationale in cluburi sau la petreceri ia amploare, mai ales in randul adolescentilor, cand tocmai varsta de debut este in scadere. Romanul nu are constiinta limpede, anume ca alcoolul este drog, ca tigara este drog si te ucide incet, incet si totusi continua sa se desfete si cu alte dependente precum dependenta de sex, de jocuri de noroc, de internet, dependente prea putin studiate, dar care prind radacini adanci si dureroase.

C.S.: Ai amintit entobotanicele, care au facut numeroase victime anul trecut in Romania. Cum crezi ca tinerii ar putea fi determinati sa nu mai consume astfel de substante legale in conditiile in care Ministerul Sanatatii sustine ca nu e atributia institutiei sa inchida magazinele de vise?

M.S.: In orice tara civilizata, un magazin de vise nu si-ar avea existenta nici macar la nivel ideatic. Aruncarea vinei dintr-o ograda in alta e dezgustatoare. Plimbandu-ma prin centrul unui orasel de provincie, curios fiind, am intrat intr-un astfel de magazin, am cumparat pliculetul, vanzatoarea a fost foarte amabila, mi-a explicat cum si cat sa folosesc si mi-a oferit si ustensile. Am iesit profund contrariat. Tinerii consuma dintr-o multitudine de ratiuni si deseori, in spatele consumului, sunt alte probleme, uneori necunoscute nici macar de familie. De aceea, o atentie deosebita si o responsabilitate trebuie sa fie atat din partea familiei (sa fie atenti la copiii lor), a prietenilor si a comunitatilor locale si de stat. Daca tot vorbim de crestinism in Romania, de iubirea aproapelui si responsabilitate sociala, pai aceasta necesita o implicare a fiecarui cetatean, tanar sau batran, barbat sau femeie, preot sau muncitor, acolo la el in cartier, sa alunge egoismul si sa se adune, sa protesteze, sa initieze actiuni, sa depuna petitii la primarii pentru inchiderea acestor magazine, nu sa astepte doar para din pom. In Anglia oamenii formeaza mici asociatii, lupta pentru drepturile lor si au mare succes. Noi ne multumim sa hibernam si sa cersim mila si ajutorul statului.

C.S.: Spuneai ca in spatele consumului se afla o sumedenie de probleme. Cum influenteaza aceste etnobotanice psihicul si comportamentul consumatorilor?

M.C.: Cum afecteaza in mod direct creierul uman nu putem cunoaste cu precizie, deoarece pe de-o parte aceste substante sunt inedite pentru Romania, iar cercetarile prea putine. In plus, nici nu stim ce contin si de aici nu cunoastem nici metabolismul sau gradul de toxicitate. Se apreciaza ca au un continut asemanator amfetaminelor. Din pacate, adolescentii le consuma in combinatie cu alcool sau alte droguri, ceea ce creste , inca o data, toxicitatea drogului. Simptomele sunt arhicunoscute - de la euforia initiala, hiperactivitate, tahicardie, pana la durerile de dupa si cel mai grav, la dependenta psihica ce se instaleaza pe nesimtite. Fiecare persoana experimenteaza diferit, insa amagirea consta tocmai in trecerea usoara de la consum la dependenta, de la „trag o data sa vad cum e” pana la „nu pot sa ma mai las”, „am slabit, ma simt rau, nu mai am bani, parintii nu ma inteleg, sunt singur”, deci o afectare de neinchipuit ce creste precum un bulgare odata rostogolit pe partie. Si deseori sfarsitul este tragic.

C.S.: Mihai, reprezentantii societatii civile romanesti vorbesc despre o migratie a creierelor. In plus, statisticile LSRS arata ca 35% dintre cei care isi finalizeaza studiile in strainatate nu se intorc in Romania. Tu ai ales sa revii in tara. De ce?  

M.C.: Deseori nu noi suntem autorii deplini ai proprilor nostre decizii. Nu suntem liberi. Suntem determinati si influentati de alti factori exteriori noua. In ceea ce ma priveste, am crezut ca un stadiu de doi ani va fi indeajuns pentru a ma intoarce voios, motivat si apt de munca in propria mea tara. M-am inselat. Tara nu ne vrea. Dar dincolo de vointa mea exista si un raspuns justificat, de neocolit. Cu alte cuvinte, apartin acelor studenti care, neavand resurse financiare pentru a studia in strainatate, au apelat la sprijinul insemnat al fundatiilor binevoitoare - Fundatia Dinu Patriciu si Fundatia Ratiu Londra care fac din vise realitate, iar prin contractul semnat se precizeaza numaidecat, din pacate, intoarcerea in tara la finalizarea studiilor.

C.S.: S-a precizat aseara (Gala LSRS, n.red.) ca "in Romania, in momentul de fata, exista un teren fertil pentru un nou inceput"...

M.C.: Fara indoiala, Romania este inca frageda in multe domenii. Romania este o tara mica pe harta unde multe sunt de facut, de inceput ori continuat, de modificat si restructurat ori de dezvoltat si imbunatatit, insa pamantul fertil nu este singura cerinta pentru o roada buna: lucratorii pamantului, sistemul de irigatii, resursele, toate acestea pot contribui la o recolta imbelsugata.

C.S.: Ce perspective are un tanar care si-a efectuat studiile in cadrul unor universitati prestigioase din lume la revenirea in tara?

M.C.: Orice tanar cu o pregatire serioasa in Occident ar trebui sa fie mult mai fericit odata intors in patria sa, numai ca realitatea este usor diferita. Povestile de succes sunt doar povesti si sunt evident, putine. Majoritatea romanilor intorsi nu au parte de mari bucurii. Romania nu este inca pregatita pentru a ne primi acasa. Totusi, situatia ramane nuantata deoarece perspectivele variaza in functie de specializarea tanarului. Sunt domenii unde absorbtia tinerilor dinamici, inteligenti si competenti (IT, economie, business, n.red.) se desfasoara cu rapiditate si cu rezultate imediate si alte domenii (ex. stiinte socio-umane) ce prezinta retincenta si refuz. In ceea ce ma priveste, eu apartin celei de-a doua categorii. Nepasarea, lehamitea, nesimtirea, rautatea, invidia, escrocheria, mita, minciuna, demagogia, dispretul sunt doar putine dintre caracteristicile de neinteles ale unei Romanii izbavita de comunism si insufletita de dorul libertatii si a democratiei. E atat de trist sa te intorci in tara, sa fii ignorat si injosit. E un blestem.

C.S.: Sistemul educational este in plina reforma, iar procentul din PIB alocat Educatiei este prea mic. Ce ar trebui facut pentru ca invatamantul romanesc sa se ridice la standardele celui practicat in universitatile de top?

M.C.: Nu cred in retete si nici in solutii salvatoare scoase peste noapte din caciulita unui ministru efemer ori a vreunui profesoras viteaz, dar comunist. Sunt de parere ca nu PIB-ul este marea noastra problema. Nu PIB-ul este hotarator pentru calitatea educatiei in Romania. Romaniei ii va trebui ani si ani, eforturi, maturizare, flexibilitate, curaj si istetime. Totodata, sunt sceptic si nu stiu daca vreodata ne-am putea ridica la standardele universitatiilor de top. Sa nu uitam istoria invatamantului romanesc. Oxfordul face educatie de 800 ani, a oferit vreo 50 de laureati Nobel, noi atunci, vlahi, inca ne luptam cu migratorii. Ori aceste veacuri de educatie nu se recupereaza prin salturi uriase. Apoi cultura poporului nostru, cutumele si prejudecatiile noastre...

C.S.: Ai avut posibilitatea de a finaliza doua facultati si un program masteral in Romania, apoi ai ales sa iti continui studiile in Anglia. Care sunt diferentele intre cele doua sisteme? 

M.C.: Subiecte de carti groase. Dar sa luam aminte: calitatea unui invatamant nu este data de diferentele dintre sisteme. Ceea ce poate functiona perfect in Anglia s-ar putea sa nu fie potrivit pentru Romania. Gresim daca privim la ceea ce ei fac si noi nu facem si nu consider ca solutia ar fi importarea de metode si tehnici straine. Sa nu uitam ca invatamantul romanesc inseamna profesori si studenti romani, adica Romania nu UK. Noi avem o mare problema in ceea ce priveste demnitatea, responsabilitatea si seriozitatea profesorului si mai mult, a studentului. Profesorul care te lasa sa copiezi la examene si studentul ce merge pregatit cu fituici si handsfree cu scopul de a copia, el care primeste diploma de licenta fara a cunoaste numele disciplinelor din anii anteriori. In Anglia se munceste mult, responsabil si ancorat in practica de zi cu zi. Facultatea britanica nu este institutie ce transmite informatii contracost gloatei, nu face bisnita cu acte (poti fi exmatriculat imediat), ci are rolul de a forma viitori specialisti, nu „vanatori de diplome”.

Sursa: PaginaMedicala.ro